2,919 matches
-
printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi. Și abia acum am înțeles de ce Gustav nu a aruncat scrisorile, de ce eu le citeam în timp ce mi se proiecta trecutul, viu și mort, real și ireal, în fața noastră. ERAM NISIP ÎNAINTE DE A FI... A poi a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Elipsei! / Sub pragul de Zero / e saltul infinit spre Invers, / ca de la flacără la băț / prin Scânteie; / ca de la bărbat la copil / prin Femeie - / toate-s un Salt / înalt / în Timp concentric spre Punct; / la limita pragului,/ soarta Omului, / în afara Nimicului - / ...și Noi doi în legea Elipsei / prin zări de Olimp - / sub semnul Virgulei... / (de cometă întoarsă din Timp!)“ (Elipsa) Impresia de bombasticism este accentuată de numărul mare de dedicații. Sub fiecare poem citim precizări de genul: ‹ „fiilor mei: Lucian, Eugen
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
științifico-poetice, de genul: „În tot ce e și ce nu e, / se multiplică informația imperativă, / înflorind în arbori de ADN, / în arbori adunați / spre ramuri de vectori logaritmici.“ (Poemul informației) „După ce / am ajuns singur, / scăpat de lanțurile din facere, / din nimicul crederilor encefalului; / după ce, / din spatele protecției, / cu neputința posibilității / cunoașterii, / am crezut în arma putinței; / am plecat în născătoarea lume, / dar cu vigilența / celui care era hotărât / să nu se mai lase / legat.“ (Eșecul) „Ce este acea creangă strâmbă / răzvrătită / din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cunoscut sonet al lui Eminescu, Afară-i toamnă...: „Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; / Dar și mai bine-i, când afară-i zloată, / Să stai visând la foc, de somn să picuri...“ Ne oprim aici cu transcrierea sonetului, pentru a conveni că primele două
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
universul scutură stele / cum să dorm? cum să dormi?“ „întârzie / scrisoarea cu ștampilă cer. / o semnează Dumnezeu în locul meu“; „mă plimbă o nebănuită mână / dintr-un vas în alt vas / de parc’aș fi un lapte proaspăt muls / din țâțele nimicului“ etc. Autoarea folosește cuvintele mari cu o superficialitate voioasă. Ea îl atrage și pe iubit în jocul ei frivol cu luna și cu stelele: „și luna e un rug / ne cere / cu împrumut, iubirea. // desfă-mi, lanțurile! / ai pus să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de sub icoană s-a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre identitatea mea ca stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție cu multe zerouri la numitor, 1 și-a divizat absența în nelocuirile altora. Dragilor, o necunoscută redusă la absurd este mai mult decât o decimare a nimicului. Pășiți, rogu-vă, pășiți în cele patru puncte cardinale ale singurătății! Nu vă temeți! Ce importanță are sensul prăbușirii, când dincolo de marginea șotronului singurătatea se multiplică pentru fiecare intenție de șapte ori câte șapte? Pășiți! Sigur, domniile voastre vor reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să-mi zidesc cuib deasupra apelor, pe nori, în palmele tale. Cuibul este locul unde sufletul se recunoaște după cum își rostește numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dracu scrie în el. Ciulește bine urechile, tovarășă Dora, ascultă ce tot vorbește cu Veronica, aia de română. Tot vreau să știu! Înțelegi? Tot. Ăsta-i examenul tău, peste doi ani o să-ți prindă bine recomandările mele. Nu mă interesează nimicuri: cine pe cine o fute, cine cu cine se bate, cine fură la numărătoare sau la castron, cine bea și cât bea, m-am șters la cur cu notițele tale de anul trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt acolo și nici acolo nu pot fi atâta timp cât voi ajunge aici. Mă văd rezemat de un pom, dar gândul mă duce spre acea bancă unde urmează să mă așez, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându-și portretul. Umbra rămânea în urmă, Petru o căra în spate ca pe o cruce; umbra grăbea pasul, Petru fura la start cât să întregească absența umbra alături de contur, umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de mumificarea nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se lipesc pe foaia velină a blocului de desen, în partea stângă a lunii; altele, ca întru-un exercițiu de libertate provizorie, fac tumbe pe epoleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gol ca o burtă de cimitir în noaptea de înviere. Stau la masă cu o margine de om, miezul în oglindă. Copile, începem o nouă zi. Trece timpul pe lângă tine ca acceleratul prin Chitila. Te uită înapoia ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
margine de om, miezul în oglindă. Copile, începem o nouă zi. Trece timpul pe lângă tine ca acceleratul prin Chitila. Te uită înapoia ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uită înapoia ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră de cer Dumnezeu coace pâine, nimicul este rumen pe toate părțile. Cazi în genunchi la capătul celui plecat, nimicu-i învinețește ochii. Săruți picioarele noului venit, nimicul lasă dâră de pământ în icoană. Nimicuri se întind ca o pecingine pe un obraz liniștit de mare. Sfredele nimicul stâncile umple fântâna până la ghizdele; se împrăștie nimicul în toate celulele identitatea se înnoadă singură într-un colț de batistă. Nimicul, cod de bare scrijelit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]