646 matches
-
mi se fîlfîie că pot fi eu ori alt nefericit” (ibidem). Iubind varietatea care e o promisiune a fluxului vieții și deopotrivă a emisiei poeticești, Ion Cocora deplînge monotonia (Mereu același idol). Nu-l impresionează nici praful, simbolul universal al nimicniciei. După ce enumeră cîteva din efectele sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
De ce să scrie alții despre cum este el când o poate face el însuși în deplină cunoștință de cauză? Deslușim, ca peste tot la Barbu Cioculescu, amestecul de registre: amuzament și gravitate, ironie și autoironie, umor și tristețe: „Altcum, sentimentul nimicniciei omenești să fi fost atât de puternic încât, scriind, în timp, cam despre orice, tocmai despre mine să nu scriu nimic? Să las pe alții să vorbească despre misteriosul meu farmec, în termenii comuni care-i caracterizează și să nu
Pretinsul uituc by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3959_a_5284]
-
au parcurs-o, poartă amprenta unei tradiții, a culturii lor, dar este preocupat și de comunicarea deschisă a artiștilor, de ceea ce îi leagă sau îi desparte azi în lumea aceasta zbuciumată, invadată de conflicte, de fasle valori, de intoleranță și nimicnicie. De-a lungul anilor, am mers și eu la Sinaia ca să văd, punctual, cîteva chestiuni care mă interesau. Acum doi ani, de pildă, am fost special pentru studiul prezentat de Școala de Teatru de la Limoges, condusă atunci de Silviu Purcărete
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
prăfuite târguri uitate de lume. Cum e și firesc, ele produc pe bandă rulantă inși poleiți cu mediocritate, total incapabili să înțeleagă rigorile lumii în care trăim. Ei bine, statul e paralizat (prin legislația idioată, dar și prin colaboraționismul cu nimicnicia al multora din funcționarii săi) și când se pune problema de a finanța câteva laboratoare capabile să pregătească, la cel mai înalt nivel, viitori artiști ai țării. Când ai un Andrei Șerban în teatru, un Radu Lupu în muzică, un
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
mașină: m-am simțit și mai singură. Piesele Liei Bugnar, jucate în aceeași ambianță sunt mai puțin ambițioase în planul modernității, izbutite, însă, în cel al teatralității. Autoarea nu se expune într-o oglindă astfel încât să reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt inteligente fără a
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Livius Ciocarlie Îneacă într-un sos de vorbe deciziile - „...a fi inutil până la religiozitate; a trasforma existența într-un pretext al nimicniciei personale” - de la care nu s-a abătut. Ar fi și acestea numai vorbe dacă nu le-ar scrie când e lipsit realmente de mijloace și de perspective, neștiind că nu mai are decât să scape de așa o carte până la
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
traversând secolele umple ochiul cu lumina lui neagră. Ține-mă strâns să nu zbor Ține-mă strâns să nu zbor. O forță nevăzută mă duce cu ea. Rătăcesc și se lasă întunericul, nu, nu e-ntunericul - ci mai degrabă o nimicnicie pe un drum sinuos, acoperit cu praf de var. Seamănă cu drumul dintre sat și biserică dar nu e un drum iar pe-aici nu există nici sat, nici biserică. Tot ce știu e că această rătăcire mă duce tot
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
că este asemănător Genezei pentru că se desfășoară în șase mișcări asemenea zilelor Creației, iar partea a VII-a folosit-o ca final în următoarea simfonie ( Viața cerească ) glorificând prin vocea sopranei ( Jennifer Johnston-Cano ) viața angelică în spațiul sideral, departe de nimicnicia terestră. Frumusețe, dramă, lumină, surâs, natură... fără sfârșit... Gauthier Capuçon / Semyon Bychov/ Die Münchener Philharmo- niker au concertat în seara zilei de 17 septembrie având în program Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră op. 8 de Enescu și Simfonia I-
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
mai poți stăpîni lumea Radu Petrescu este conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos: „Scrisul nu e pentru oricine. Acum nu mai sunt doar ce am simțit toată viața că nu sunt, un
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La fel cum
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
cele mai importante întîlniri pentru mine, care s-a transformat într-o mare prietenie, adîncă și discretă, care a născut în mine un spirit de ctitorie și a menținut, dincolo de vremuri, de viață și de moarte, de umori și de nimicnicii, sentimentul pur și formidabil al prieteniei. Repede am înțeles că și aceasta este o enormă șansă pe pămînt, darul de a putea cultiva o prietenie, de a face orice ca să o porți mult, mult și să nu o curmi, așa cum
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți-l doresc, Fiindcă-n hăul de nimicnicie Mă prăbușesc, și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să trăiesc În trupul tău. Dorință, boală grea. E tot ce vei găsi la moartea mea. Antonio Garmendia Vârstă Ce adăpost ai? Unde ți-e sălașul? La
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
urmei, totu-a fost nimic, Deși fusese-n zorii zilei tot. Acum, când praful s-a ales de tot, Am înțeles că totu-a fost nimic. Strig: „Tot!”. Ecoul îl aud: „Nimic!” De strig: „Nimic!”, răspunsul vine: „Tot!” Acuma știu: nimicnicie-i tot, Cenușă-i tot, e pulbere, nimic. Nimic nu se alege din nimic. (O-nchipuire-i ce credeam că-i tot; La urma urmei, nu a fost nimic.) Nimicnicie-i totul, și nimic Nu dăinuie, se ofilește tot. Din
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
aud: „Nimic!” De strig: „Nimic!”, răspunsul vine: „Tot!” Acuma știu: nimicnicie-i tot, Cenușă-i tot, e pulbere, nimic. Nimic nu se alege din nimic. (O-nchipuire-i ce credeam că-i tot; La urma urmei, nu a fost nimic.) Nimicnicie-i totul, și nimic Nu dăinuie, se ofilește tot. Din tot ce-a fost n-a mai rămas nimic. În românește de Andrei Ionescu
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
Trei Surori, de exemplu, în regia lui Alexandru Darie), aici exact acea dimensiune a șarmului și virilității, a masculinității, îi lipsește. Atunci, e greu să crezi că două femei îl iubesc, amîndouă ca pe o șansă chiar a salvării din nimicnicie. Și mai puțin credibilă, aproape insignifiantă este Ana Ioana Macaria în Elena Andreevna, pe care n-o înțelege nici în superficialitatea ei, nici în acea frumusețe exterioară care i se întoarce împotrivă, ca un bumerang. Două scene fac excepție: cea
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
șmecheriile și parvenirea lumii bune de azi, și promite să-și trântească la bătrânețe o vilă la munte, că-i place zona. Lucrurile cele mai banale și mai inedite în același timp se animează la Cătălin Mihuleac și preiau, metonimic, nimicniciile lumești. Altundeva, autorul dinamitează și estetica și psihanaliza, descriindu-ne cum își iubea el mama sex-simbol, umflată și tumefiată, cum a fost el iubit de o hidoșenie 90-60-90 și sfârșește metafizic: "Atâta doar mă îngrozește: gândul morții. De ce oare trebuie
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
aici. Îmi vine să cred că n-aș fi cea care sunt, dacă nu m-aș fi însoțit cu această insomnie. Ea face parte din mine, și mă întreb cum aș fi putut să trăiesc fără această întâlnire nocturnă cu nimicnicia mea. Doamna mea Mamă, îți scriu pe întuneric, fără să aprind vreo lumânare, fără lumină. Degetele mele aleargă pe foaia de hârtie pusă pe genunchi. Umezesc pana în cerneală, o înting parcă în inima nopții. Reușesc cu greu să disting
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
de ani într-un institut de cercetări al Academiei, că am publicat vreo 20 de cărți și vreo 40 de prefețe, ediții, antologii... Iar toate ifosele astea științifice s-au derulat într-un peisaj fascinat de risipirea prin gazetărie, bașca nimicniciile frivolității mondene. Mă rog, ai uneori senzația că te afli în fața a cel puțin două persoane. Dar în ambele ipostaze cultul productivității, al exactității și punctualității reprezintă invariabila. Întotdeauna mi-a plăcut întâi de toate să fac, nu să am
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
române. Într-un moment în care totul se destramă sub ochii noștri neputincioși, sînt clipe de viață care ne țin împreună, salvator, pe o arcă a demnității și a credinței în ce rămîne cu adevărat, peste timp, vremuri, vanități și nimicnicii. Valoarea este semnul identității de sine și de neam.
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
că s-ar cuveni, cei care nu îi agreează pe ei? Ce ne împiedică? Nu avem niciun motiv să ne jenăm, să ne explicăm de ce totuși candidăm și noi, de ce totuși. Să spunem că argumentul nostru cel mai puternic e nimicnicia lor. Nu, Partidul Național Liberal și vorbesc de acum, și vorbesc în numele lui, și vorbesc cu dumneavoastră, Partidul Național Liberal e un partid care nu a trădat, vorbesc de douăzeci de ani, care a servit mai cum l-au ajutat
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
un delicat sicriu de muzică). Muzica, amică și inamică a Ceciliei, este mijloc de exprimare și totodată închisoare înlăuntrul și în spatele căreia se ascunde. Prin jurnal Cecilia își dă întâlnire atât cu mama ei, cât și cu propriul sentiment de nimicnicie („appun-tamento notturno con la mia nullita"). Ambele teme, reconstituite de Tiziano Scarpa în cele mai mici detalii, sunt urmărite cu meticulozitate detectivistă. Scrisul devine pentru Cecilia o obsesie eliberatoare dar și răzbunătoare, căutarea mamei necunoscute devenind treptat un pretext, un
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
propiu-zis. Care pică greu, frămîntă. Pe cel care este de partea autorelui. Pe cel ce nu, îl irită, îl stuchește, îl sucește și-l răsucește, pînă amețește. De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
lume. Aud ca prin vis ceva în legătură cu un cutremur. Sar în mijlocul camerei și mă simt legănată pervers. Se leagănă toată casa ca într-o unduire arăbească. Așa, în ritmurile astea, viața se poate scurge încet-încet. În cîteva secunde, zbaterile cumplite, nimicnicia, insomnia, tristețile, bucuriile, soarele, luna, ploaia, sufletul, dispar. Cam după o jumătate de oră, cînd am priceput că a fost realitate și nu vorba aruncată aiurea, seara, în bucătărie, după ce am constatat că situația este sub control, am vrut să
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
un oracol al tenebrei, care nu lasă să vorbească printr-însul decît "sărăcia cea mare a veacului", făcînd auzite exclusiv "vocile Crizei" (ibidem). Acest om structural viciat, hărăzit afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]