644 matches
-
alături de el pe canapea, ci îl aștept în depărtări întunecate, depărtări pe care le străbătusem de-a lungul ultimelor luni, îl văd greșind iar, fugind din calea războiului, alegând soluția cea mai confortabilă, asta numește el schimbare? Iar își judecă nimicnicia comparându-se cu mine, iar se pedepsește în fața mea, arătându-și nimicnicia, cât de slab este, m-a dominat doar cu aceste biete puteri ani la rând, dar nu am voie să spun nimic, nu îl pot salva, nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care le străbătusem de-a lungul ultimelor luni, îl văd greșind iar, fugind din calea războiului, alegând soluția cea mai confortabilă, asta numește el schimbare? Iar își judecă nimicnicia comparându-se cu mine, iar se pedepsește în fața mea, arătându-și nimicnicia, cât de slab este, m-a dominat doar cu aceste biete puteri ani la rând, dar nu am voie să spun nimic, nu îl pot salva, nici el nu mă poate salva pe mine, fiecare are propriul destin, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știuca aceea din Yellow Submarine, apeși cu buricul degetului și ireparabilul Începe să lunece Îndărăt către un cuvânt vorace și dispare Între fălcile lui, el suge și svârrllurp, Întuneric, dacă nu te oprești, se mănâncă singur și se Îngrașă din nimicnicia-i, gaură neagră a Cheshire-ului. Iar dacă scrii ceea ce pudoarea n-ar vrea, totul sfârșește pe dischetă, iar tu Îi pui dischetei o parolă și nimeni nu te va mai putea citi, lucru excelent pentru agenții secreți, scrii mesajul, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alunecau și se încordau pe geamul din spatele mașinii? Sau le văzuse doar într-una din fanteziile lui? N-ar putea găsi vreun indiciu? Dar orice indiciu i se furișa din minte, reducându-l la un zadarnic, neputincios, pustiu simțământ de nimicnicie. Dacă ar fi putut să-i spună cineva, dacă măcar ar fi existat vreun martor. Dar a existat un martor, ba chiar îl și recunoscuse. Și această idee se dizolvă însă în neantul din mintea lui și se mistui. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelegător. în stânga se afla diavolul, aspru și agresiv. Amândoi se luptau pentru a lua în stăpânire sufletul celui ce se pregătea să se înfățișeze la judecata cea de pe urmă. îngerul era înconjurat de o aureolă luminoasă, din care muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
metohul lor și mănăstirea lui Păun de la Clatea, din câte ne aducem aminte, “s-a risipit”... ― Ascultă, dragule, ce spune în iulie 1673: “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, papă și patriarh al sfântului oraș al Ierusalimului și al întregii Palestine. Nimicnicia noastră înfățișăm precum cele două prăvălii care sânt aici, la Iași, în locul numit Podul Hagioaiei (actualul Bulevard al Independenței), catigumena Socolei, doamna Martha monahia, le-a închinat Sfântului Mormânt... Și ne-am înțeles că, atât cât va trăi, să le
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de dinainte. ― Nu pot garanta, sfințite. ― S-o auzim. ― De unde până unde, monahiei Martha, catigumena Socolei, i se spunea și “doamnă”? ― Poate o fi ieșit din cinul călugăresc și acum era doar “doamna Martha”. ― Aș vrea să mai spun că “nimicnicia noastră” - patriarhul - nu se poate abține și cade în păcatul de a rosti “patrierșăscul” blestem îndreptat asupra oricui: “fie mare fie mic, oricine ar fi; să fie de neiertat și afurisit de Dumnezeu și locul să-i fie lângă Iuda
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trecletul Arie și să fie afurisit de 318 Svinți Părinți, hierul putredescu și ruginescu, iar trupul acelui cui a hi să nu mai putredească în veci”. “Și către aceasta pus-am și iscălitura patrierșiei noastre”. “Dositheiu patriarhul Ierusalimului” ― Ei, aici “nimicnicia” sa patriarhul și-a arătat “valoarea”! ― Și nu-i singurul loc. Ne vom mai întâlni cu sfințiile lor. Și ai să vezi cum, cu aceeași râvnă, aruncă blesteme pentru lucruri de nimic! ― O nouă dovadă că patriarhii erau stăpânii tuturor mănăstirilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu toată ca un necredincios și fără de lege. Aceasta am însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai băgat de seamă cum sună acum blestemul patrierșesc, fiule. ― Din câte am citit, am găsit că blestemele aruncate de “nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
timpul este izvorul fricii, dar, în același timp, timpul este și transportorul existenței. Viața călătorește pe timp, timpul alunecă în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori te resemnezi cu soarta ce ți-i hărăzită. Și dacă tot ești efemer. Atunci cât existăm să ne bucurăm din plin de splendorile trecătoare ale lumii. Am mai întâlnit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește! Unul care, de 20 de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
simplu vinovat că ești încă viu când ieși la pensie, ai senzația că „țara te vrea mort“, iar tot ce ține de meritocrație, spirit concurențial, demnitate profesională și frumusețe etică se sufocă sub talpa corupției generalizate, a neofanariotismului, clientelismului și nimicniciei!? Că generația mea supraviețuiește în absența ideii de viitor, în deriziunea grotescă a prezentului, cu tristele fantasme ale trecutului!? Și că mă doare al dracului să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alogenie pitorească, ironizat, sabotat și venerat, spulberat de toate vânturile și tropăit de toate copitele, plin de biserici, cârciumi și grădini, oraș a cărui lege a rămas fărădelegea și-a cărui noblețe paradoxală e azi de căutat mai ales în nimicnicia mahalalei. Mai e ceva de sperat de la ignoranța criminală și megalomania agresivă a noilor îmbogățiți, de la fobia față de patrimoniu a noilor valuri de investitori antreprenori-constructori, care țopăie drăcește pe superbul stil neoromânesc al lui Mincu, de la incendiatorii de profesie și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
greco romane, specific turco-tătaro-armean, cu Legea Litoralului din 1939 (ceva omolog inexistent astăzi), G.M. Cantacuzino la Eforie și Duiliu Marcu la Balcic, plus un instructiv dialog cu prof. Alexandru Sandu despre planul de sistematizare a litoralului românesc din 1953, până la nimicnicia pustietoare a prezentului. Satul ca peisaj cultural și Polii de creștere din România, nr. 2, respectiv 4, sunt alte subiecte arzătoare, unde muritorul de rând găsește un „decalog al dezvoltării spațiului rural“, citește satul (rurbanul !) ca peisaj cultural („în declin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape letal) amestesc de senzații prin care ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala disolutivă și postularea nimicniciei naționale, Radu Paraschivescu ne pro voacă terapeutic, în Adevărul, la descoperirea și etalarea pozitivului. Dinlăuntrul meu, strig că are dreptate. Din afară, rânjetul sălbăticit al scepticismului valah mă copleșește. Noroc cu câte-o întâmplare ca asta. După ce te demolează, te
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
resuscitarea documentarului românesc. Asta, după ce, în Idei în dialog, lăudasem scurt metrajul lui Adrian Sitaru cu (personajul) Adrian Titieni lăsând stupefiant o franțuzoaică să se înece stupid, sub ochii țiganului care-i pândise geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie Poulain și Invaziile barbare, eu am jurat să nu mai intru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ochi spre a cunoaște / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște“) sau un poem de rostit în genunchi precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe gânduri noile energii, altminteri definitiv livrate (credem noi, bătrânii) nimicniciei. Sigur că la început te simți ridicol. Sigur că-ți răsună imediat în auzul inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe inimă pentru a mă adresa la el. Ei nu cunosc aceste stări sufletești, la ce să te espui la oameni cari chiar prin vorba lor cred că-ți fac o onoare dacă ți-o adresează. Voi să reintru în nimicnicia din care am ieșit Te sărut M. Emin[escu] 298 {EminescuOpXVI 299} [GHEORGHE EMINOVICI] [Berlin, decembrie 1873 - ianuarie 1874] Iubite Tată, Dacă nu ți-am scris pîn-acuma cauza a fost neîncrederea cu care întîmpini orișice voință proprie a oricărui din
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la Funduri în ținutul Vasluiului: Tînărul spune câte face, bătrânul câte au făcut, nebunul câte are de gând să facă". În împrejurările [acestea] școalele din județul Vaslui sunt cele mai bune posibile, precum lumea lui Leibnitz, cu toată mizeria și nimicnicia ei vădită, este cea mai bună lume posibilă căci posibilitate și existență sunt identice și ceea [ce] e posibil există. Precum soarele stă locului de milioane de ani, oricare ar fi fost părerile omenești, fie geocentriste, fie heliocentriste, tot astfel
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
educat este unul al încrederii în semeni și a acestora în el, ceea ce înseamnă unitate, solidaritate, expresia practică a armoniei. Există ceva mai sublim? Creatorii de suspiciuni sunt factori dezagreganți, un fel de hoți care strigă: „prindeți hoții!” Circulând printre nimicniciile lumești, cei care au trecut reeducările prin torturii comuniste, scăpați din acestea, au cunoscut din plin aceste suspiciuni, care-n unele cazuri, le-au stânjenit revenirea la lumina normalității, împingându-i spre alte suferințe de ordin moral. Tulburătorii de ape
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa iadului cu răscruci, și galerii de nu știi unde te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre și nimicnicii... Jertfa e un dar divin, Și-un alin, dacă te-nchini, simți din tine că se rup mici și mari bucăți de trup învelite în suspine - nfășurate în lumini... Doamne, cât de suplu sunt și de liber după ce se închid
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
familiar se sincronizase automat mai rapid. Aceste gânduri i se succedară rapid; și în timpul derulării lor, luase o hotărâre. - Am senzația, rosti el în receptor, că va trebui să avem o discuție între patru ochi. Și, acum că ai descoperit nimicnicia universului, poate că acesta ar fi momentul potrivit. La celălalt capăt al firului se auzi un sunet. Părea să fie expresia unei nedumeriri. Cuvântul rostit, dacă putea fi numit astfel, era o combinație de h-uri și n-uri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți cu lovituri. Poate că ne ducem zilele pe o planetă-pușcărie, doar că nu-i vedem pe temniceri, iar la orice încercare de revoltă ne primim bătaia, dar în forme subtile, făcute cu multă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spre noi succese și înălțimi. Raport de sănătate: mâini invalide, valva temporar deschisă (pe jumătate). Raport social: Nimic astăzi; mama a plecat din nou, arătând ca o curtezană; unul dintre însoțitorii ei, poate vă interesează, și-a dat pe față nimicnicia revelându-și fetișismul pentru autobuzele Greyhound. Mă voi ruga Sfântului Martin de Porres, patronul mulatrilor, pentru cauza noastră din fabrică. Cum acest sfânt este invocat și împotriva șobolanilor, s-ar putea să ne ajute și în birou. Pe curând, Gary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]