554 matches
-
anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Emil Brumaru Apoi, refăcut cerebral, împătuream stofa c-o dexteritate demnă de invidia celor mai sofisticați prestidigitatori, o împachetam în hîrtie țiplă, ninsă, ba chiar troienită în flori repezi și rotunde de surîsuri cu subînțelesuri naive (accidental parșive!), strîngeam totul într-o frînghioară suculentă, îmbibată de-alean, executam nodul final c-o fundă fandosită fin, deocheată șugubăț în aerul amurgit al dughenii, și-
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
nu mi-o arăți! Aș merita cu mii de suliți Tu să mă-mpungi și să mă cerți! Iar Tu mă ierți!...” Cum îmi mai dărui clipa asta și bucuria după plâns și toat-această Mare Pace care-mi mângâie părul nins... când știi că și eu Te-am ucis?!” Așa zicea bătrânul cela, plutind în liniștea de seară și tot gândindu-se așa la faptele de-odinioară își împletea cununi de spini, și flori de gând, și flori de ceară. Floarea
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
rog. Gândind la voi Întotdeauna, în cele mai adânci văgăuni ale mâhnirii am văzut coborându-se de Sus o funie albă. Albă, albă, imaculată, împletită din file de incunabul, de in-octavo sau de manuscripte, din câte și mai câte foi ninse. Așadar lăsați-mă să stau nițel cu ochii închiși (preț de vreun sfert de ceas), apoi să citesc din Quevedo, de nu cumva pătrunzătorul Quevedo citește din mine. În odaia asta prăpădită, de trei pe patru, cam două mii de autori
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
Constantin Țoiu Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu prin curtea Muzeului de Arheologie. Urmele păsărilor. Ghearele fine întipărite pe neaua nu de mult trainic așezată. O crustă de zăpadă care îngemăna sus două lespezi alăturate. Garajul întunecos din curte... uneltele... cutiile de ulei - unde
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
fel încît jocul dintre titlu și versul propriu-zis reprezintă o sursă complementară de ingeniozitate. Titlul devine vers prim, iar textul propriu-zis - vers secund: Stelă funerară: O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre; Iarnă: În zare zurgălăii de sănii... Suflet nins; Heraclit: Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg; Copilărie: O jucărie spartă găsită într-un pod; Friză I: Strunindu-și calul, sare prin veacuri nemișcat; Friză II: De cînd îți legi sandala s-au dezlegat milenii. In legătură cu
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
Roman Iuliana Imaginați-vă cum ar fi să vă cazați într-o cameră strâmtă, asemănătoare unui cilindru așezat orizontal, iar pe geam puteți vedea Alpii cu vârfurile ninse, de la o altitudine de 3000 de metri. Acesta este una dintre locațiile terifiante de pe Pământ: hotelul este așezat pe marginea prăpastiei, în Mont Blanc, și arată de parcă ar fi gata să cadă în orice moment. Micul hotel este destinat călătorilor
Cel mai înfricoşător hotel din lume by Roman Iuliana () [Corola-journal/Journalistic/66229_a_67554]
-
o știm noi, spusese încet unul către ceilalți doi, care nu ziseră nimic, privindu-l cu nepăsare. * * * 1 ianuarie 1967. Bon départ, je l'éspère! Să fii mereu într-o bună formă fizică. Renoncer! Ah! je suiș déjà vieux! * * * Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu prin curtea muzeului de arheologie. Urmele păsărilor. Ghiarele fine întipărite pe neaua nu de mult trainic așezată. O crustă de zăpadă care îngemăna sus două lespezi alăturate. Garajul întunecos din curte,... uneltele... cutiile de ulei, - unde
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
Iat-o, - ideea, totuși. (Eram, va să zică, un fel de grec, și eu, modern, în maniera lui, strecurat printre anabasiștii epocii). * " Înainte de a coborî, am mai aruncat îndărăt o privire. Ca să văd ce vedeam eu pentru ultima oară. Am văzut munții ninși, bătuți de soarele dimineții, cu spinările lor crenelate de milioane și milioane de ani. Și, mai mult, cu mirare, decât cu melancolie, - care este mai curând a după-amiezelor, - mi-am amintit de Octav, subțire, palid, slăbit, de la 80 la 53
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
veșnică întoarcere, expediție în interior... Pe catafalc, el zâmbea, puțin încurcat. Cum face fizionomia pielii umane, încă intactă, încă vie, parcă, cu ale ei. Iar cei ce mor de inimă, se știe, întineresc subit. Munții, așadar, străluceau cu spinările lor ninse, cu nepăsarea lor gigantică. A, și ce-i mai spusesem eu atunci,Valeriei?... îi spusesem că,... dar ce mai contează!... Și așa mai departe. Fusese de Anul Nou, al lui '68... De întrecut "oricum, nu-i bine să te întreci
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de acțiune: sănii, jucării, mai rar peisaje, case care scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de gri, argintiu, cu desene complicate, abstracte sau trimițînd, cu urarea, și un blazon, o pană și un sigiliu bunăoară. Dintre cartolinele
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
există nimic care să fi scăpat spusei versului său. De la cele cotidiene, precum în poemul "Oda supei de țipar" din Ode elementare ( 1954), unde putem citi: "În marea/ agitată/ din Chile/ trăiește rozaliul țipar de mare,/ gigantica acvilă/ cu carne ninsă./ Iar în oalele/ chiliene,/ pe litoral,/ se născu supa/ gravă și suculentă/ hrănitoare". Dar de ce poetul se deranjează pentru a ne spune ceva atît de gol și de vizibil ( ceva ce, spus în altă formă, găsim, de exemplu, în rețetele
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
visezi și nu visezi/ la capătul aleii apare ființa care ți-a fost/ logodnică sînii îi sunt lumină de dimineață/ întinzi mîna spre vălul ei de iasomie/ și vălul se deșiră în negre fire de ani/ vîntul scutură coșul acoperișului nins intră/ ușor pe sub ușă te trezește zvîcnetul/ din degetul rămas în cartea închisă" (Înserare). Declarîndu-se a se afla ancorat "în golful solitudinii", poetul nostru captează o senzualitate fantomatică, redusă la simboluri florale și osteologice: "doar pentru tine mai culeg trandafiri
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
chiar lîngă gură ieșirii? Scuipase vreunul, în anii trecuți, vreun sîmbure de vișin, cum ai aruncă un muc de tigare? M-am tolănit un timp sub vișin mirosindu-i aroma amăruie. L-am scuturat un pic ca pe un pomuleț nins. Nici o petala nu căzu de pe el. florile aveau aspectul unui lucru aritzanal, bine executat sau aerul unui tablou a cărui pictură se zvîntase de tot. Atunci, m-am întors pe-o rina, privind așezările din vale, mi-am scos carnețelul
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
și mut,/ pământul cu uimire a crescut.// Atâta somn se cerne peste noi,/ spre vis sunt trecători adânci și moi,/ aproapele, departele, pe rând/ trec peste gene, se-mpreună blând.// De ce mai sunt?/ De ce nu m-am întins,/ trunchi negru nins, lăsându-mi întradins,/ ca flacăra din rug cu freamăt larg,/ să se desfoaie sufletul, zbătut/ în vântul nou: o pânză la catarg/ târând spre cer carena mea de lut?" (Năvala nordului); "Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
am vizitat anul trecut, întâmplător, cu mașina condusă de Andi, împreună cu doamna Jurgea-Negrilești. Culmea e că peste drum de casa lui se află casa unde am scris ultimul capitol al romanului meu Galeria cu viță sălbatică, stând cu fața la Zăgan, muntele nins (eram în decembrie). Am mai scris acest lucru în Memoriile apărute. * Având principala greutate (vă rog s-mi dați voie să glumesc), eu aș fi Zeus, creator, doamna Delia îndeplinește poruncile sau ce-i dictează Zeus, pe când Andi, fiul ei
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi mîntui/ uneori// cer de sfîntă/ fără voie/ pînă zvîntă/ apa Noe// sus pe brazde/ jos pe stea/ să te las de/ lume grea// să mă naști în/ Carul Mare/ la fecioare/ lîngă sîn// nu-s
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Și tu/ Miercure, ah, floare / Adolescență visătoare?/ Și tu, joie mohorîtă / Tinerețea mea pierdută?/ Nu pleca, vinere, încă/ Nu Stea màtură, adîncă// C-o să vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e de-o voluptate gravă, practicat la intersecția materiilor aluzive, nimbat de sclipirea timpului devorator: "M-am amestecat cu viața/ Ca noaptea cu dimineața.// M-am amestecat cu cîntul/ Ca mormîntul
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Constantin Țoiu Sinaia. Visat azinoapte împreună cu Sadoveanu, amândoi miroseam o căruță cu fân. Spunea cu nasul vârât în fân, în graiul lui moldovenesc: spui prostii. A doua zi, munții ninși. Personajul y un afemeiat. Se laudă cu amănunte că o dată s-a culcat și cu mama și cu fiica în același apartament, în aceeași noapte, în locuri diferite. Ultima... fata,... zicea că ședea trântită în pătucul ei cu pisica în
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
reflecție, frecvent subtextuală, "raționalizează" fluxul imagistic, direcționează mareea metaforică spre țărmul unor atitudini fie și punctate cu discreție. Moralizarea astfel obținută e una de factura incredulității, denunțătoare de clișee, anxioasă în preaplinul (cum un ciorchine îndesat) al corespondențelor: "În sufletul nins a început să plouă, // lîngă statuia poetului, / dorm, sughițînd, cenușile așteptării, // amintirile sunt cum sunt, / de gheață și foc și fum, / parte fum de parfum / și mute și multe florile morților, // eu în cotlonul de azi și de ieri, / ploaia
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
Cu trena ei lungă, noaptea de catifea m-alungă din cuprinsul său, vișiniu, cu foșnetul zăpezilor ei de mătase și-mi spune extrem, extrem de târziu că vom trece ca doi străini prin edenul incompatibil ființelor noastre. Voi ruga copacii pădurilor ninse să-și dezvăluie coroanele lor desfrunzite ca niște degete lungi, lungi și slăbite ce drumul mi-arată în tavanele stinse. O, noaptea aceasta ce mă respinge și mă trimite atât de departe, să te chem în scuarul în care răzbate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în ușă intram ca o furtună cu iarna pe un umăr fierbinte. Mă scuturam de scântei galbene și de cenușa ce-mi transformau mantaua-n amintiri din recenta-mi vizită pe lună. Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca o simplă planetă de ceară. Netulburat de la fereastră priveam cum zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la cercul cel alb înspre apa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem și ne vedem în ochii ei blînzi. Rîde și ne ține în viață. Stăm la masă cu picioarele-ngropate de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
La a șaptea din rocade nufărul de aur cade pragul peșterii trecând fiu în tot sicriu mormânt. O încalț cu tropi înalți pe piciorul labradorul golffiord până-n chindie rul ciorap/palinodie pupă naos din omphalos o înconjur cu versete încă nins al sânilor vârf cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec mâțanii neagră salba ritmuri din magia albă îngenunchi precum ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]