549 matches
-
fel ca-n seara-aceea Când tu bărbatul, căutai nebun femeia, Când pașii tăi rupeau prin nea cărări de dor Iar pașii mei voiau să-nvețe primul zbor. Ne-nvăluiau dantele albe de zăpadă, Copacii se nchideau deasupră-ne-n arcadă, Sub ramuri ninse străluceau priviri de foc Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc. Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine Și-am rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
neagră sărutare, de negru temut amorțitor. Și ce jale, vai, ce jale mare! Nu pot fi iubit, și ce păcat! într-un colț de noapte-n gemănare, cu negru de ochi m-au spânzurat. Și mă dor plutirile hoinare, gânduri ninse încă mă mai dor! Ani topiți în lacrime de zare, s-au pierdut prin ceața unui zbor. De inimă sărată Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic, același derbedeu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
viață, de tihnă și nădejde, În care somnul ne fuse privegheat Când păsări negre au zburat prin preajmă În orice clipă care ni s‐a dat. E‐ o dragoste ce nu se poate pune În cântare și nici în scrieri ninse. Că totul vine din a inimii făclie, E lumea toată , ce‐ n una se cuprinse. Acest cuvânt ce‐i fără‐ asemănare, Precum o rugăciune de‐l rostim. E unul singur, e unul singur, MAMA ! Un altu‐ n lume nu e
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bolnav și așa de blând și sfânt în cât mi‐am zis că nu‐i un om... Avea în glas și în privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scopul de a întări apărarea provinciei? — Nu, răspunse Kaisen, clătinând din cap. Katsuyori deveni și mai agitat. — Atunci, trebuie să fi existat vreun cusur în felul în care am împărțit recompensele și pedepsele. Nici unul, își clătină din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen, ferocele senior al războiului care se respecta atât de mult pe sine însuși, nu putea plânge decât în pragul agoniei. Nu plânge, Katsuyori, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul nins ce dispărea înghițit de umbre și peretele de lemn al vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de inscripții ca să-și omoare timpul. Acolo, în gară, în picioare pe zăpadă, Gacel Sayah descoperise dintr-o dată că prezicerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o expresie de la care trebuia să-mi întorc ochii. Nu mai vorbeam despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziția ei, până și în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în singurătatea străzilor ninse, se sprijinea de un stâlp și spunea "pupă-mă", în toate capriciile ei îl simțeam implicat. Știam că Gina se folosește de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gata să fim dați jos de vânt. Ne turteam căciulile de blană una de alta, încercam să ne cuprindem peste cojoacele greoaie, ne priveam în ochi în frigul acela întunecat care ne prindea steluțe de gheață în gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la staniolul purpuriu al veșmântului vreunui Moș Crăciun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți tremură-n priviri... - cu trimitere la stări de spirit, sentimente, martoră, și, în același timp, pavăză contra prozaicului, pe care îl escamotează sau căruia măcar îi atenuează urâțenia. De o mare delicatețe și de un rafinament deosebit, la nivelul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă și alte zone ale lumii. Trebuie să fac precizarea că muntele respectiv măsoară 3070
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima oară mai apărat, după atâta zbucium. În plus, crengile de ulm ninse, cu soarele prins între ele ca într-un coș, liniștea picurată și vântul îi aminteau de Tabriz, de pomii de-acasă și de ce mai pierduse. — Să nu te scufunzi chiar din prima zi în butoiul cu nostalgie! îi strigase Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui gând e lumea Și pentru care toate sunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o frigare. Duhul sfânt în chip de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri sboară ciorile, De mai zici cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vei fi tu departe, eu oi tot plânge. El se uită cu milă la ea, o mîngîiă - dar apoi, desfăcîndu-se de îmbrățoșările ei, se avântă pe șeaua calului și plecă în lume. Trecea prin codri pustii, prin munți cu fruntea ninsă, și când răsărea dintre stânci bătrâne luna cam palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea din când în când cîte-o streanță uriașă atârnată de cer, ce încunjura cu poalele ei vârful vre - unui munte - o noapte sfârticată, un trecut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-mpiedic, Uite, frate, ce mai medic! Ț Țara cât este de mare? Cât un munte cu cărare? Cât un munte și-o câmpie? Cât un deal cu pomi și vie? Țara-s munții-n horă prinși, Cu argint pe frunte ninși, Dealurile-n valuri line Și cu pivnițele pline; Sunt câmpiile cu grâu, Pe la brâu cu-albastru râu. Și e mare Că ne are Pe noi toți: Strămoși U Ursul umblă furios, Mormăind în sus și-n jos. -Ce-ai, măi urse
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
său băgate în gâtul unui clondir ce ținea loc de sfeșnic. Ce vizunie - și aici, aici petrecea el vara și iarna. Iarna, de gerul cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lătra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi vroit să doarmă, să viseze dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjinea ochii. Surtucul lui pe lângă acestea era mai mult urzeală decât bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de râdea pare că și vântul în urma lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da seama și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de care nu-și da sama și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]