90,463 matches
-
rîndul său, în ipostaza-i auctorială, nu a făcut decît să o transcrie pentru noi, cei care îl citim sau nu. După cum e posibil ca sinucigașul să fi fost chiar mortul însuși. Cel care, poate, a visat că, într-o noapte, diavolul... În fond, titlul e important. Narațiunea îi aparține unui mort. Și tot pe el îl are drept erou. Ca orice scriitor adevărat, Dumas nu face, permanent, decît să își disimuleze sinele. Dar jocul său e cu mult mai complex
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
cît au stat acolo, cei patru prieteni au fost păziți de morții părăsiți în fort după lupta ce se purtase cu o zi în urmă. Cînd, la sfîrșitul primului roman, același Athos pleacă să îl găsească pe călău, în plină noapte, peste o apă, după ce a ezitat la o răscruce și a întrebat trei trecători pe unde să o ia, e limpede că povestirea se transformă într-un basm inițiatic. Sînt mult prea multe semne spre a putea fi ignorate. În
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
naiadă și driadă e reluată, din multiple perspective, pe nenumărate zeci de pagini. Este, de fapt, în centrul intrigii și al labirintului. Și aici, în codrii de la Fontainebleau, în relatările atribuite unor nimfe, și oriunde în altă parte, zi, și noapte, personajele se urmăresc, se rătăcesc, se spionează, se confruntă, se confundă. Sînt lupi, mistreți sau căprioare. Vînători, vînați. Vicontele de Bragelonne e un roman ce joacă pe identități, pe nume, pe scrisori și pe tăceri. Toate - performative și ucigătoare, ca
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
înțeleg (Athos și Bragelonne) le prevestește, redundant, o moarte iminentă. Cu o cometă am putea asemăna tipsia de argint, care, în mica insulă Sainte-Marguerite, brăzdează cerul. În plină zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci închis într-un donjon și poartă o mască de fier, precum armurile dintr-un muzeu?! Însă
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
motor a șalupei lui Vîntu, la gravul accident pe care l-ar fi suferit. Dar poate că la fel de interesant e că "victima" nu s-a grăbit să dezmintă știrea, ci a lăsat mass-media să fabuleze pe seama lui pînă tîrziu în noapte. * Acest fals accident s-a produs la o zi după ce presa anunțase că SOV se pregătește să fugă din țară. Vîntu n-a dezmințit în nici un fel această știre. Să ne reamintim însă că, de fiecare dată cînd mass-media l-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
secundare"), pîndește "cu gheare ascuțite" "să nu strîngi mîna vreunui necunoscut în întuneric/ să nu scrii prescurtat numele Domnului/ să nu te adăpostești în umbra copacilor izolați/ să nu intri în morile învîrtite de cai/ să nu bei apă în nopțile de miercuri și sîmbătă/ să nu fie cu soț cei care primesc darurile tale, ș.a.m.d.". Poruncile sînt altele, căci ceea ce a rămas este lumea îngerului, celelalte întrupări ale divinului s-au retras: "introduci moneda aceea în telefonul public
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
Aceasta din urmă era tînără și frumoasă; cînd și-a revenit din anestezie a cerut oglinda, fardurile și parfumul. (Aș vrea să scriu cîndva un eseu despre cochetăria feminină. Pînă și bătrînele țărănci își cumpăraseră special "pentru spital" cămăși de noapte cu danteluțe și capoate noi, iar cînd se apropia ora de contra-vizită, toate bolnavele "se aranjau" cum puteau). Numai domnișoara Litiaza se bucura de apelativul "fată" (hai, fată, la pansat), restul eram "mamaie". Eu una mă amuzam cînd o soră
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
la ziariști că nu prezintă realitatea luminoasă a regimului și nu înțeleg spiritul său reformator. (Îmi amintesc și acum cu un rest de uimire că în timp ce dl Constantinescu se declara dezamăgit de presa din țară, dl Ciorbea făcut premier peste noapte la Cotroceni și debarcat tot de la Cotroceni, într-o seară, dădea un interviu în presa franceză atacînd regimul mai violent decît și-ar fi permis-o PDSR-ul). Televiziunile mai importante s-au așezat la remorca puterii, cu o duioșie
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
un Henry James în profunzime. Următorul roman, Ierburile în flăcări (1992) îl readuce pe cititor în Irlanda prin povestea unui pesonaj, Eamon Redwood, parcă descins din Oameni din Dublin; narațiunea se țese pe trama istoriei Irlandei interbelice și postbelice. Povestea nopții și Farul din Blackwater (publicate în 1996 și, respectiv, în 1999) explorează tema homosexualității. Povestea nopții a apărut de curînd la Editura Polirom, în traducerea și cu postfața mea. Relația lui concretă cu literatura irlandeză e vizibilă în antologia publicată
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Irlanda prin povestea unui pesonaj, Eamon Redwood, parcă descins din Oameni din Dublin; narațiunea se țese pe trama istoriei Irlandei interbelice și postbelice. Povestea nopții și Farul din Blackwater (publicate în 1996 și, respectiv, în 1999) explorează tema homosexualității. Povestea nopții a apărut de curînd la Editura Polirom, în traducerea și cu postfața mea. Relația lui concretă cu literatura irlandeză e vizibilă în antologia publicată de Penguin Books în 2001, Irish Literature. Selecția textelor, începînd cu Swift și terminînd cu Emma
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
nimic despre asta. M.T.: Să lucrezi la două niveluri, la nivelul realității și al mitului. C.T.: Ultimul meu roman, Farul din Blackwater, se bazează vag pe mitul Electrei. Pe mine m-a fascinat întotdeauna Antigona. într-o anumită măsură, Povestea nopții este anti-Antigona. Antigonei i se oferă posibilitatea de a-și îngropa fratele și ea spune nu, nu vreau să-l înmormîntez. Va ceda mai apoi. Eu lucrez împotriva mitului. Așa cum Richard Garay nu este curajos, nici alt personaj al meu
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
bun. Acum îți înțeleg întrebarea. Da, se lucrează cu mitul, dar împotriva lui, împotriva așteptărilor cititorului. M.T.: Cu fiecare roman încercați alte modalități de scriere, noi puncte de perspectivă, o căutare jamesiană, la urma urmelor. Totuși, în ultimele două, Povestea nopții și Farul din Blackwater se pare că homosexualitatea este noul teritoriu descoperit, care trebuie explorat și, de aici, apare o nouă expresivitate. în ce măsură personajul homosexual poate schimba romanul? C.T.: Dacă ai un personaj homosexual într-o societate represivă, ca Argentina
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Scenariile și ipotezele sînt lăsate pe seama cititorului. Am văzut cuvîntul "antilegionar" subliniat, iar peste cîteva pagini găsim un articol despre șocul pe care l-a avut Culianu la descoperirea trecutului maestrului său. Una dintre interpretările pe care discipolul le dă Nopții de Sînziene este bulversantă, nu face decît să adîncească enigmele. "Mă gîndisem vreodată la coincidența calendaristică dintre noaptea mitică de Sînziene la români, 24 iunie - numită în titlul romanului - și noaptea istorică în care fusese înființată Legiunea Arhanghelului Mihail, 24
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
articol despre șocul pe care l-a avut Culianu la descoperirea trecutului maestrului său. Una dintre interpretările pe care discipolul le dă Nopții de Sînziene este bulversantă, nu face decît să adîncească enigmele. "Mă gîndisem vreodată la coincidența calendaristică dintre noaptea mitică de Sînziene la români, 24 iunie - numită în titlul romanului - și noaptea istorică în care fusese înființată Legiunea Arhanghelului Mihail, 24 iunie 1927, ora 10 seara? Culianu făcuse această legătură într-o emisiune la BBC în românește". Cercul hermeneutic
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
simplu. Cu studii precum "Insula lui Euthanasius", Eliade a descris excelent opera "poetului". însă în articole din anii '30 intră în scenă acel Eminescu desfigurat, "poetul nației" etc. Cartea se încheie cu o Addenda în care apar cîteva studii la "Noaptea de Sînziene" sau "La țigănci". Deși ingenioase și pline de interes științific, aceste texte vin într-un puternic contrast cu restul volumului. Cu greu ne putem întoarce din lumea fascinantă dar și paranoidă a bănuielii, a investigării. Cartea lui Matei
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
le-au descoperit satul. în 1911, Ishi a fost descoperit lângă gardul unei măcelării: venise singur în lumea omului alb, epuizat refăcându-se după boală, înfometat. A ajuns în custodia unui șerif care, neștiind prea bine ce să facă peste noapte cu un om care vorbea doar o limbă necunoscută, l-a închis în celulă. Văzând un stejar de la marginea drumului, Ishi a crezut că albii îl vor spânzura acolo, după cum povestea tradiția yahi că se întâmpla în vechime cu prizonierii
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
față de natură, lipsa resurselor pentru roman, pentru specia amplă, aluziile sexuale, arta echivocului, logoreea, spiritul de farsă (și un amănunt subtil, cînd apar ca personaje în narațiune sînt amîndoi malefici (Caragiale în Bubico, Creangă în Ion la Fălticeni), și deosebiri: noaptea primează la Caragiale, ziua la Creangă, satul la unul, orașul la celălalt; Caragiale e ironist, Creangă, umorist; ancorat în prezent și deci aparent mai modern Caragiale, cu ochii spre trecut Creangă. Dan Grădinaru dă impresia că a mers atît de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
bibliotecile. Aștepți weekendul, nu ca să te odihnești, ci ca să ai cîte 12 ore pe zi de lucru la manual. Te așezi în fața calculatorului la 10 dimineața (după ce te-ai culcat la 1 noaptea) și stai cel puțin pînă la miezul nopții următoare. Visezi manuale. Prima lecție de care te ocupi e, să spunem, un roman. îl recitești cu cea mai mare atenție. Apoi, ca să alegi cele mai reprezentative fragmente, îl mai răsfoiești de zece ori. Reciteși iar fragmentele alese ca să faci
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
purcede din același punct cardinal (46, 20). Un atare Nord malefic, al întunecării și pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd Nimicul, stă în atenția specială a lui George Vulturescu: "Nordul este o pîclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare găvanul unui ochi orb./ Pare un ovar gata de fecundat, rîde Timotei./ Să-i umplem gura știrbă cu poemele/ noastre, țipă Varlaam. Prostii, Nordul e
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
mine. Uneori Ochiul/ său e un coridor torsionat pe unde/ năvălește satul meu ca o viitură învolburată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poartă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice, inspirat de demonia persiflării care-i modelează imaginarul, George Vulturescu unifică motivul Nordului cu motivul or-birii, într-o icoană tulbure a unei divinități ce se multiplică, oarbă și ea, purtînd
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor de unde s-a/ retras moartea, schelălăind, putrezind" (De-aici, din cramă, plecăm zilnic). Mitul zeiesc decade într-unul tavernal, prozaic, de cotidiană folosință, de natură epocală, egalizatoare: Nu alcoolul ci frontiera ultimului pahar/ prevestește
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Iluminările ca treziri A trecut un secol de când Walter Benjamin (născut în 1892) își trăia Copilăria berlineză la început de veac. Telefonul era încă o mașinărie misterioasă cu manivelă, prevestitor de schimbări fatidice, tulburător de somnolențe istorice, aducând vești din "noaptea care precede orice naștere adevărată". Birje zdrăngăneau de-a lungul canalelor, trenurile conturau - cu liniile pierzându-se în ceață - depărtarea de pierduta lentoare a metafizicii. Pașii din copilăria lui Benjamin mai lăsau pe parchet "urme de hoț", intruziuni ale visului
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
am susținut-o cînd ezita. Pînă la urmă de victoria ei pot să mă bucur și eu, în parte am luptat și eu alături de ea. Va vedea un alt continent, o altă lume ! Voi fi cu ea înaintea plecării trei nopți și două zile; am s-o aștept apoi să se întoarcă, cum-acum-mă așteaptă ea (...)". Ema nu este totuși singura prezență feminină din roman, chiar dacă se impune, detașat; sînt evocate, pe rînd, Bianca, Mihaela, Carina (soția) și o mulțime de aventuri
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
ploaia aceia grozavă. Țiganii, de frică, să se apere, își puseseră instrumentele în cap. Dogite de atâta apă, vioara, țambalul mai ales, nu mai puteau să scoată un sunet. La un moment dat, se terminase și gazul lampant. Așa că toată noaptea se dansase în beznă, la-ntâmplare, și pe vocea Ilenuții care cânta cel mai tare și mai frumos.
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
roata unui car și a trebuit să și-l amputeze. Era însă un om foarte credincios și mergea în fiecare zi la biserică, își înmuia degetul în uleiul de la candela Fecioarei și își freca cu el ciotul. Și, într-o noapte, Fecioara cu îngerii ei au coborât din ceruri și i-au pus un picior nou. Cum se întâmplă cu toate miracolele - căci altfel n-ar mai fi miracole - acesta a fost confirmat de numeroase autorități ecleziastice și medicale din epocă
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]