1,403 matches
-
1329). Aceste așezări vor rămâne însă destul de izolate și vor avea o prea mică influență asupra locuitorilor români din zonă. Sub presiunea regalității ungare, în secolul al XIV-lea, Maramureșul își pierde treptat independența, o parte din cnezi acceptând rangurile nobiliare care la început dublau titlurile cneziale ca mai apoi să le înlocuiască definitiv. Alti fruntași maramureșeni aleg să treacă în Moldova, Polonia sau Moravia. În Polonia au primit pămînturi și privilegii, păstrând organizarea tradițională dupa "lex vallachorum" până în secolul XVI
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
și în exemplul localității Cuhea. În secolul al XV-lea încep să intre rutenii care fugeau de persecuțile din Galiția, mai întâi în regiunea Muncaciului, aduși de cneazul Teodor Koriatovici, iar mai târziu și în Maramureș ca lucrători pe domeniile nobiliare. În secolul al XVI-lea, din 100 sate maramureșene, 84 erau românești, 7 cu oaspeți regali germani sau maghiari, 5 de ruteni și pentru 4 sate nu există date. După instaurarea stăpânirii Imperiului Habsburgic a urmat o perioadă grea din
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
au continuat să conducă în Ducatul Mazovia până în 1526 și în ducatele din Silezia, din 1370, până la moartea ultimului reprezentant al dinastiei Piast din Silezia, în 1675. Membri ai familiei Piast s-au căsătorit cu membri ai mai multor familii nobiliare din Europa, având de asemenea și numeroase titluri, unele în cadrul Sfântului Imperiu Roman. La început, ducii și regii Poloniei se considerau descendenți ai semi-legendarului Piast Kołodziej, menționat pentru prima dată în "Cronicae et gesta ducum sive principum Polonorum" („Cronicile și
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
în satul Curechiu. În timpul nopții sunt atacați de trupele de husari, pe care însă le înving și le dezarmează. Atacul a schimbat planurile răsculaților, care s-au întors spre Brad. Ei au atacat, în ziua de 3 noiembrie 1784, curtea nobiliară Kristyory din Crișcior. Apoi, o parte din ei au urcat în amonte, spre Abrud, prin Mihăileni, iar o altă grupă a coborât în aval, cucerind Bradul, Baia de Criș, Ribița, Hălmagiu, Hălmăgel, Ociu Aciuta și Pleșcuța, necruțând nici populația civilă
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
de mină sau de minele de aur s-a dezvoltat treptat o altă așezare numită Olah Banya (Baia Română) sau mai tarziu Băișoara (Kis Banya), componența un timp al domeniului cetății IAră, iar ulterior ajunsă în stăpânirea mai multor familii nobiliare precum Jarai, Zichy, Csan, Lupsai, Zarkadi, Kende etc. De altfel documentele păstrate pentru perioada anilor 1450-1540 fac dovada celor spuse. Astfel, spre exemplu, membri ai familiei Zarkadi își pierd treptat o parte din stăpânirile obținute în Băișoara prin zălogirea acestora
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
martori ai lui Iehova (3,11%). Pentru 3,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea: Domeniul Juc a aparținut familiei nobiliare Suki, odinioară una din cele mai bogate și mai influente familii din Transilvania. Primele atestări documentare datează din secolul al XIV-lea. "Jucu de Jos" apare menționat în documente scrise din anul 1314, iar Jucu de Sus din 1325. În
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
Suky. Aici a fost atestata în 1332 cea mai veche școală săteasca din Transilvania. De cealaltă parte a râului (Jucu de Jos și Jucu de Sus, unificate în 1966 în Jucu de Sus) se întindea în continuare domeniul Suky. Familia nobiliara Suky, de origine germană, a venit în Transilvania în perioada secolului XIII, iar ultimii urmași ai familiei au murit în secolul al XVIII-lea. În orașul Cluj familia a deținut o reședința, pe locul căreia s-a construit în secolul
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
denumită în izvoarele scrise prin diminutivul Cârțișoara. În jumătatea a doua a secolului al XVI-lea, așezarea apare atestată în formele Streza Cârțișoara și Oprea Cârțișoara. În cursul secolului al XVII-lea satele Streza și Oprea vor fi donate familiei nobiliare maghiare Teleki. În anul 1964 părțile sale componente, Oprea și Streza, vor fi reunite sub aspect administrativ în localitatea Cârțișoara. Ocupația predominantă a localnicilor constă în creșterea animalelor. Clima Țării Făgărașului, puțin prielnică practicării agriculturii, i-a obligat pe săteni
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
apogeul sub Voislav, fiul lui (1046-81), și nepotul lui Bodin (1081-1101). În secolul al XIII-lea, "Zeta" înlocuise "Duklja" ca nume al țării. La sfârșitul secolului al XIV-lea, partea de sud a Muntenegrului (Zeta) a intrat sub conducerea familiei nobiliare Balšić, apoi a , și până în secolul al XV-lea, Zeta era deja mai frecvent denumită "Crna Gora" (în venețiană: ""). Mari porțiuni a căzut sub controlul Imperiului Otoman din anul 1496 până la 1878. Unele părți au fost controlate de Veneția și
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Sârb s-a prăbușit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cel mai puternic familie din Zeta, Balšić, a devenit suverană în Zeta. În 1421, Zeta a fost anexată de despotatul sârb dar, după 1455, o altă familie nobiliară din Zeta, , a devenit conducătoarea țării, aceasta ajungând ultima monarhie din Balcani care nu căzuse în mâinile otomanilor, în anul 1496, și a fost anexată la "sangeacul" Shkodër. În timpul domniei Crnojevićilor, Zeta a devenit cunoscută sub numele actual Muntenegru. Pentru
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
mai multe ori de la un proprietar la altul, funcție de interesele învingătorilor în conflictele interne care răvășeau țara. De asemenea, în societatea căzăcească se manifesta un conflict dintre masa de cazaci săraci și grupul cazacilor bogați, care aspirau la un statut nobiliar. În acest conflict, amenințare poloneză s-a făcut tot timpul simțită, magnații dorindu-și să reintre în posesia moșiilor confiscate. Trecerea sub suzeranitatea rusă a făcut să apară un nou conflict, cel dintre autocrația țarilor și dorința de libertate a
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
Pesa", la aproximativ cincisprezece kilometri de Florența, la 3 mai 1469, Niccolò era fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparținând unei ramure sărăcite a unei influente familii florentine) și al Bartolomeii di Stefano Nelli, ambii de familii culte și de origini nobiliare, dar cu puține resurse din cauza unor datorii ale tatălui. Intrat în serviciul guvernului între 1494 și 1512 în calitate de contabil, a cunoscut succesul după proclamarea Republicii Florentine, în 1498. A fost secretar al „Consiliului celor Zece” ("i Dieci della liberta e
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
Turnul a fost ridicat în anul 1909 și se încadrează stilului neogotic. Partea superioară a acestuia este decorată cu brâuri de cărămidă care urmăresc muchiile turnului sau conturul ferestrelor. În curtea bisericii se găsesc pietre funerare cu blazoanele unor familii nobiliare sculptate în relief. Clădirea Castelului Rákóczi din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist (1545). Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renașterii. Clădirea a fost modificată între 1650-1660 de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
venețiene dominau astfel transportul dintre Europa și Asia. Controla afaceri încât dinarii ei de argint și ducații ei erau monede acceptate pretutindeni. Conducătorul orașului se numea doge (dux), fiind ales pe viață și care provenea din cele mai puternice familii nobiliare. Avea puteri asupra guvernului, armatei și bisericii. După 1140, prerogativele au fost transferate unui Mare Consiliu. După asediul Constantinopolului, populația cosmopolită a Veneției-evrei, germani, francezi, italieni, arabi, greci bizantini-au adus idei noi ce stau la baza Renașterii. Florența a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Pacea de la Westfalia, care a pus capăt războiului, a fost primul tratat european de importanță majoră a epocii moderne. Țările de Jos, formate din 17 provincii care cuprind Belgia, Luxemburg și Olanda, s-au fragmentat în domenii ale unor familii nobiliare, stăpânite de ducii de Burgundia până când Carol al V-lea le-a trecut în posesia Spaniei în 1516. Luptă pentru independența când a început în timpul domniei lui Filip al II-lea care l-a trimis pe Ducele de Albă că
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
punând bazele viitoarei dinastii Carolingiene, care și-a început ascensiunea la sfârșitul secolului al VII-lea prin Pepin de Herstal, fiul lui Asegisel. Grimoald, fiul lui Pepin de Landen, a încercat să ajungă pe tron,dar a eșuat din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia, conform "Liber Historiae Francorum", fiind un eveniment omis în scrierile ulterioare prin politică propagandistică carolingiană. Pepin de Herstal și-a început activitatea în timpul domniei lui Dagobert al II-lea. Împreună cu fratele său, Martin, comite de Laon
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
murit bătrân, în decembrie 714, fără succesori, căci Drogo și Grimoald muriseră. Astfel, nepotul său, Theudoald a devenit majordom al Neustriei.Au fost declanșate revolte ample în provinciile regatului. Ulterior, Carol , unul dintre fii săi nelegitimi, a preluat conducerea facțiunii nobiliare, ce era amenințată de o altă facțiune, Plectrude, și de alianța dintre nobilii din Neustria și frizi. Carol sau Charles Martel i-a înfrânt pe opozanți în Neustria și a înlăturat Plectrude până în 717. A respins atacurile saxonilor și s-
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
stabilite la Verdun între Francia apuseană și cea răsăriteană. Carol a luat Liege, Cambrai, Besancon, Lyon și Vienne, iar Ludovic a luat Cologne, Trier, Metz și Strasburg. Regatul lui Ludovic Germanicul s-a stabilizat, fiind mai puțin dependent de facțiunile nobiliare, și a condus campanii împotriva slavilor, autoritatea să fiind respectată decât în Francia apuseană. S-a înfruntat cu probleme în Saxonia și Thuringia, aranjând alianțe matrimoniale pentru a păstra loialitatea nobiliilor. După moartea sa , fii săi au primit regiunile pe
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
orașele mesoamericane construcții care sunt într-un fel asociate cu lumea tenebrelor. Partea de sud de regulă reprezenta viața, durabilitatea și structurile renașterii, dar și anumite aspecte referitoare la continuitatea și funcționarea cotidiană a orașului-stat, precum și monumente care delimitau palatele nobiliare de cartierele rezidențiale învecinate. Între cele două emisfere ale axei nord - sud, era Axis Mundi, un concept mitologic al centrului lumii și al conexiunii între cer și pământ, piața centrală în care adesea erau mici monumente, stele sculptate care formau
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
a introdus în medicină termenul de alergie. Este fratele mai mare al lui Guido von Pirquet (1880-1966), unul din pionierii explorării spațiului, specialist în termodinamică și balistică. Se naște la Viena, într-o familie din mica nobilime (a avut titlul nobiliar de baron). Studiază teologia la Universitatea din Innsbruck și filozofia la Universitatea din Leuven. Ulterior studiază medicina, absolvind facultatea de medicină la Universitatea din Graz și devenind doctor în medicină în 1900. Începe să profeseze, ca intern și apoi ca
Clemens von Pirquet () [Corola-website/Science/307977_a_309306]
-
mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate în alte zone de interes pentru Poarta Otomană. Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Puternica garnizoană va fi mereu prezentă în confruntările dintre partidele nobiliare ardelene, dintre pretendenții la tronurile Țărilor Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Române. Vreme de peste o sută de ani Cetatea și orașul cunosc un permanent du-te-vino de oști, căpetenii (inclusiv sultanul), de suite militare sau nobiliare, solii străine. La Timișoara s-au refugiat și au căutat să obțină sprijin militar diferite căpetenii nobiliare filo-turce, care râvneau la tronul Transilvaniei. Tot de aici încercau să primească ajutor și unii pretendenți la tronul Țării Românești și chiar al Moldovei. Ca reședință de vilayet (elayet), Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
așezări de pe valea Râușorului, satul Suseni (comuna Râu de Mori), pe un pinten stâncos al Munților Retezat se înalță și astăzi ruinele celei mai mari cetăți cneziale din Transilvania, cetatea Colțului, leagăn și simbol al înfloririi celei mai puternice familii nobiliare românești din Țara Hațegului: Cândeștii. De cealaltă parte a pârâului, pe un mic tăpșan, a fost ridicat un lăcaș de cult ciudat, cu aspect de fortăreață: biserica-monument istoric a schitului actual Suseni-Colț (HD-II-m-A-03460). Așa cum se prezintă astăzi, edificiul este rezultatul
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din turn, dotate cu sobe cu horn, au putut suplini, măcar parțial, rolul unor chilii; altele, greșit identificate cu ruinele unei vechi curți nobiliare - o demonstrează rezultatele cercetării arheologice din anul 1981 -, fuseseră ridicate în apropiere. Așadar, posibilitatea funcționării unei mănăstiri ar trebui luată neapărat în calcul, dacă nu de la începuturile edificiului, măcar prin secolele XVI-XVII, atunci când familia Kendeffy, odată ieșită din Ortodoxie, ar
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]