2,234 matches
-
Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin pătimire și moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
făcând din Roman un posedat al unui rău care, dincolo de a fi politic, este expresia unui demonism mai subtil și mai periculos pentru că se joacă nu cu vicii, ci cu virtuți inculcate ideologic. Altfel, filmul este o poezie frumoasă despre noblețea de a fi nobil și ticăloșia de a fi ticălos.
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
cultivate, cum sunt acelea de la societatea Junimea. Orașul a dat, totuși, ceva lui Creangă, și anume dorința de a fi scriitor și, în cele din urmă, conștiința de a fi scriitor.” (p. 69) O observație nu numai de o mare noblețe, dar și de o evidentă acuratețe logică. Din această disociere oportună decurge, din punctul meu de vedere, și meritul principal al cărții. Anume acela de a oferi Amintirilor din copilărie o interpretare inovatoare conceptual. (Lucru corect semnalat și de Gabriel
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
sudul Dunării, ajungând la Țarigrad și în Orașul Sfânt. În trecutul familiei nu am întâlnit nume boierești sau de domni, de preoți sau de înalți dregători, ci de proprietari de turme și de negustori. Vasile Voiculescu s-a mândrit cu noblețea țărănească și cu statutul ulterior de băcani al bunicilor stabiliți în Pârscov într-o vreme de eroism economic, când, în Transilvania tinereții lor, afacerile românilor erau sugrumate de autoritățile austro-ungare. S-au cunoscut Ion Hogea și Voicu Băcanul pe drumul
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
unor profeți ai pierzaniei, prezicînd tocmai colapsul pe care Spengler l-a intuit acum un secol, dovedesc nu doar lipsă de tact, dar chiar o gravă inadecvare la exigențele momentului. Dar cum într-o epocă un intelectual nu-și capătă noblețea decît așezîndu- se într-o flagrantă inadecvare față de ea, Roger Scruton e un vizionar sumbru și încăpățînat, din a cărui ținută nobilă a ieșit o carte izbutită: Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, o descriere a patogeniei care a dus
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
Sorin Lavric E un accent august în dorința ca, povestindu-ți viața, să-i arăți greșelile care au întunecat-o. Noblețea vine din cît de macră e motivația curățirii prin mărturisire: faci socoteala păcatelor și, dezvăluindu-le, scapi de zgura lor apăsătoare. E ca o lepădare de scorii prin descrierea traumei lor. De aceea, în orice act de spovedanie intră un
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
romantic de natură poetică, discursul rapsodic, virtuozitatea strălucitoare, aspecte pe care Viniciu Moroianu le stăpânește cu deplină autoritate profesională; dispune de un simț bine orientat al culorii timbrale, cel ce animă viața interioară a muzicii, îi conferă atracțiozitate, o indicibilă noblețe. Publicul bucureștean de concert? Mulți se orientează cu greu între evenimentul autentic și cel ambalat de o reclamă bine regizată. Mulți cedează tentației minimei rezistențe. Cultura recitalului, a concertului cameral, „prinde greu” în zilele noastre, la București; nu avem timp
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
Adevărul e că poporul nu-și uită regii“, stă scris la pagina 204 din volumul întîi. Să sperăm că nu e vorba de o dorință plutind în aer, ci de un sentiment cu adeverire în viitor. Un sentiment care dă noblețe autoarei, aidoma cărții pe care a scris-o.
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
europene. Pornite din pana unei adepte a codurilor de conduită și a manierelor fixe de exprimare, din partea unei susținătoare a normelor și a regulilor subînțelese, textele de aici nu au virtuți estetice, ci însemnătate documentară. Dar rigidizarea de comportament și noblețea rece dispar atunci cînd autoarea, în loc să scrie, vorbește. De pildă, interviul cu Irina Haznaș oferă o altă imagine a intelectualei noastre, căci îi redă ritmul oral al ființei, un ritm mult mai expresiv decît cel livresc. Bușulenga vorbea mai bine
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Jean Chevalier, Alain Geerbrant). La Baconsky "sentimentul dominant este pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu, în Istoria critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
de bibliofilie. Traducerea românească, datorată Aneimaria Gebăilă, a apărut, anul trecut, la RAO. Încep cu ea, deși se înscrie indirect în spațiul acestei rubrici, prin privirea răscolitoare după cărțile vechi, și împuținate la număr, feluri discrete și foșnind de-o noblețe melancolică, de-a ține minte. Alegîndu-și o temă grea, Eco face, în conferința din '91, de la Milano, Memoria vegetală, retipărită aici, eseistică ușoară. Nu facilă dar, în orice caz, nici îmbibată de referințe nedigerabile. Ici, colo, cîte o anecdotă, sau
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
de la 1499, ajuns, într-un roman al lui Eco însuși, subiectul unei teze de doctorat, dă seama despre unul din felurile cum mor cărțile... Un fel mai barbar de omorîre a lor este dezmembrarea, și vinderea pe bucăți. Reversul oricărei nobleți este căpătuiala, în care bibliofilia poate să alunece. Degeaba strigă Eco: "să dezmembrezi astăzi o Biblie cu 42 de rînduri ar fi ca și cum ai dărîma Partenonul pentru a vinde apoi pietrele cu bucata", vandalica ispită rămîne. Cum, cu regret trebuie
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
Cum să zîmbești măcar în fața intuițiilor geniale ale unei minți ca acea a lui Kant? E totuna cu a spune că normele veseliei nu intră în conul de rigoare al gîndirii conceptuale. Sunt nuanțe atît de subtile în filosofie încît noblețea lor caterisește umorul din rîndul atitudinilor aflate sub jurisdicția ei. În schimb, rîsul aduce o tentă de irepresibilă deriziune colectivă, putînd uneori, cînd depășește măsura, să devină un veritabil chin intelectual. Căci există o tortură prin umor manifestată prin debitarea
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
neasumarea riscului, formularea consecințelor eșuării complotului, toate acestea contribuie la slăbirea voinței de acțiune a lui Kordian. Așa se explică ezitarea sa în pragul dormitorului țarului Nicolae, prefigurând eșecul la care este sortit Kordian. Fără a-i nega lui Kordian noblețea și patriotismul, dimpotrivă subliniindu-i spiritul de jertfă supremă, SÓowacki sugerează că acesta a acționat sub impulsul unor idei false sau, în cel mai bun caz, al unor plăsmuiri naive. Visător romantic, rupt de realitate, apăsat de propriile angoase, Kordian
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
acesta încearcă aici să recupereze handicapul de expresivitate. Rău face! Ce iese de-aici se situează uneori sub zodia umorului involuntar. Despre același Mateiu Caragiale (et pour cause! ) aflăm, de exemplu următoarele: În cazul (anti)moderni(ști)lor nostalgici după noblețea unui Ancien Régime pierdut sau visat, noutatea o reprezintă însă elaborarea limbajului: limbajul ca identitate aristocratică, codificată în tipare stilistice înalte, calofile, eventual prețioase. Limbajul ca recipient, ca Lampă a lui Aladin locuită de djinnul lumii râvnite." (pag. 60) Iată
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
cu aceeași delicatețe cu care ar pișca chelnerițele de fund. Irene Adler este pentru adevăratul Holmes asemeni unei muze, intangibilă, pierdută în labirintul unui mind game, pentru că nu există niciun detectiv atât de discret că Holmes, cu un sens al nobleții atât de pronunțat. În plus, dedicația lui Holmes este una a minții care depășește obstacole, o minte sclipitoare care înțelege natură jocului în care intră, care are o măsură pentru ceea ce trebuie lăsat în umbră și ceea ce poate să iasă
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
de român senzaționalist, dublată de o exegeza literară atât de pătrunzătoare încât aduce a clarviziune. Demonii care-l bântuiau pe John Cheever veneau de departe din istoria familiei lui, stabilită în America în 1637. Deși își făcea un titlu de noblețe din ascendentă lui, Cheever-ii au fost de la bun început oameni de condiție modestă, unii dintre ei cu un nivel de educație sau o inteligență remarcabile, dar cu destine marcate prea adesea tragic de predispoziția lor la tulburări psihice grave, alcoolism
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
ne gândim că, într-o societate materialistă, un bărbat nu poate iubi idealist o femeie, fără să-și asume ridicolul și rușinea acestei situații, care îl pot împinge la sinucidere. Idealismul e mai mult o formă de vulnerabilitate decât de noblețe, ce trebuie asumată ca atare. Femeia profită de ambiguitatea acestei situații, pe care bărbatul o trăiește ca pe o suferință mortală. Dar se poate întâmpla și invers. • Pe Apostol Bologa din Pădurea spânzuraților, criza națională îl conduce spre criza religioasă
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
regie neoclasică, coerentă și funcțională, a lui Giancarlo del Monaco, sub bagheta sigură și înțeleaptă a lui Daniel Oren, prezent adesea la Paris, au evoluat trei artiști bine aleși: tenorul Marcelo Alvarez, într-o formă vocală excepțională, conferind rolului acea noblețe și generozitate cu totul speciale; soprana Micaela Carosi, mai puțin cunoscută, dar o bună stilistă, care a înțeles eleganța și spiritul de sacrificiu al Maddalenei di Cogny; și baritonul rus Sergey Murzaev care are un glas puternic, frumos timbrat și
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
însă, și decât nefirescul de ilustrată al Paștelui în culori moi, culegând plata, și făcând uitată datoria, și decât prăbușirea în slăbiciunea individuală scuzată, omenește, de fisurile exemplului. Lecția viorii, punte fragilă între haosul nestăvilit și lumea reținută, valorificând cu noblețe răsunătoare amintirea durerilor ei, e manualul unei supraviețuiri orientate. Care nu înseamnă nici îndârjire, nici abandon, ci amestecul de accesibilitate și exclusivitate al muzicii, de ființă care se dăruiește și se păstrează. O generozitate încercată e, deci, tâlcul acestei poezii
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
Cronicar Revista Memoria Testamentul Regelui Carol I În numărul 2 pe 2010 al revistei, Adrian Bucurescu publică un document excepțional: Testamentul Regelui Carol I. Primul lucru care atrage atenția este noblețea tonului. Cităm: „Succesorul meu la tron primește, ia dar o moștenire, de care el va fi mândru și pe care o va cârmui, am toată speranța, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza Totul pentru țară, nimic pentru mine. Mulțumesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
răzbună pe varza din grădina baronului, inegalabil mai perfid, copiii își aleg drept victimă pe fiul acestuia, bătut și abandonat într-un hambar. Tânărul Sigi reprezintă aristocrația, iar ea va fi o victimă predilectă a lui Ubermensch, a arianului exterminator, noblețea fiind parte a unui cod de valori care devine incomod pentru energumenii naziști. Cea de-a doua victimă, un copil handicapat, este și ea vulnerabilă și meprizabilă deopotrivă, dar în alt fel. Ne putem reaminti ce s-a întâmplat acestor
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
Liana Tugearu Dar, atât noblețea cât și monarhia sunt privite de Dan Puric nu ca un rang sau un titlu, ci în sensul cel mai larg, mai bogat, mai generos, mai cuprinzător al acestor cuvinte. Pentru acest artist, totodată o personalitate cu totul aparte și
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
și pe săraci. Râvnește la o glorie pentru care e gata de orice sacrificiu. Traduce totul în termeni militari: poartă bătălii, asediază, pune la cale tactici și strategii, învinge, biruiește, pe scurt, e robul datoriei față de propriul destin. Lipsit de noblețe, posedă, în schimb, o tenacitate care îl ajută să facă față tuturor dificultăților. E prea calculat ca să iubească. Nu e ceea ce se cheamă un seducător, ci, mai degrabă, un cuceritor. Un exemplu între altele este extraordinara scenă din capitolul IX
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
tesmoteți și heliaști (funcții juridice) de stînjenitoarea ocazie a nevoințelor trupești. Cineva avea oțiu își merita demnitatea de om, cine nu avea intra în categoria dezmoșteniților pe linie zeiască. În schimb, cine făcea negoț era socotit o ființă mercantilă, fără noblețe de rang civic, doar demagogii și tiranii avînd parte de același dispreț. Întrebarea autorului este: „O democra- ție plină de prejudecăți față de munca manuală și mercantilă, o democrație în care de drepturile politice nu se bucură decît o slabă minoritate
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]