1,113 matches
-
vreme, a Încurajat-o) statul sovietic era una din care aliații statului țarist, marii moșierii și funcționarii aristocrați, fuseseră dați la o parte și Înlocuiți de țărani cu proprietăți mici și mijlocii, meșteșugari, comercianți privați și tot felul de lucrători nomazi și sub-proletari. Confruntați cu o societate rurală tumultoasă, nestatornică și „fără cap” (acefală), care era greu de controlat și avea puține avantaje politice, bolșevicii, asemenea adepților silviculturii științifice, au decis să Își restructureze mediul pe baza câtorva obiective simple. În locul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și Îi Îndemna pe etiopieni „să se unească pentru a practica o agricultură care să nu mai depindă de forțele negative ale naturii”. În sfârșit, el condamna păstoritul per se, elogiind satul planificat ca mijloc de „reabilitare a societății noastre nomade”. Totuși, În Etiopia, strămutarea s-a desfășurat Într-un ritm mult mai brutal, ceea ce a contribuit la crearea condițiilor pentru izbucnirea rebeliunii care, ulterior, a răsturnat regimul. În martie 1986, la nici un an de la inițierea operațiunii, conducerea statului pretindea că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
universal al credinței extrem-moderniste. O regăsim sub diverse forme În cazul proiectelor de dezvoltare coloniale, al centrelor urbane planificate atât din Occident, cât și din Orient, al cooperativelor agricole, al marilor planuri de dezvoltare ale Băncii Mondiale, al sedentarizării populațiilor nomade și al managementului activității muncitorilor din fabrici. Dacă aceste operațiuni au produs, de obicei, cele mai mari pagube umane și naturale În statele din fostul bloc comunist și În contextele revoluționare din lumea a treia, motivul este cu siguranță acela
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
găsește În Moshe Lewin, The Making of the Soviet System: Essays in the Social History of Interwar Russia, Pantheon, New York, 1985, mai ales partea a II-a, pp. 89-188. Folosesc aici termenul de „sub-proletariat” pentru a desemna o enormă populație nomadă, ale cărei ocupații erau variate și schimbătoare. Deși Marx și Lenin au folosit acest termen În sens disprețuitor, făcând referire la tendințele infracționale și la oportunismul politic, eu nu am nici o intenție denigratoare. Acum, se consideră că Stalin a fost
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
autor medieval releva trăsăturile definitorii ale acestui popor în manieră proprie - Anonymus se referea la violența și la curajul cu care au atacat și au jefuit teritorii întinse, iar Simon de Kézai - la binefacerile ce rezultă din trecerea de la traiul nomad și prădalnic, la cel sedentar și laborios -, cronografia a fost unitară în a-l califica drept „ales“ și tutelat de Dumnezeu chiar înainte de a deveni creștin 45. Cosma de Praga și Gallus Anonymus acreditau ideea despre originea modestă, țărănească a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Și-a luat bacalaureatul în 1934, iar în 1940 a terminat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza”, absolvind în 1941 și cursurile Seminarului Pedagogic Universitar. Cariera sa de profesor a avut, în primii ani, un caracter nomad, ilustrat de suita de transferuri: de la Iași (1941-1943) la Fălticeni (1943-1944), Roman (1944-1945) și din nou la Iași (1945-1946) și Fălticeni (1946-1947). Revenit în cetatea anilor de studenție, predă un timp la Școala Normală „Vasile Lupu” (1947-1953). Încadrat, în 1955
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
numiți de Cassiodor (așa cum făcuseră deja mulți alți scriitori latini înaintea lui) „Geți”, pentru că astfel li se puteau atribui multe detalii istorice sau fabuloase pe care cei mai vechi scriitori greci le cunoșteau sau le inventau atunci când scriau despre poporul nomad al geților care fusese plasat în câmpiile din Rusia. Totodată, aici, Teodoric era lăudat peste măsură, era figura monarhului ideal. Dincolo de această atitudine encomiastică a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Humulești modern. În Lacătul apei (1986), de exemplu, L. folosește o modalitate ficțională tradițională, cu subiecte aparent cuminți: Calul, narațiune unde și animalul îmbătrânește odată cu satul, Stânca de săpun, relatând călătoria inițiatică a unor copii, Identitate, despre lumea țiganilor nomazi, Aproape de nuci, povestea unui cimitir semifantastic, legând miraculos lumea celor plecați de cei vii, Luna în crivăț, imaginea copilăriei furate etc. Cea mai reușită nuvelă este Ploaie curată, având ca motiv central dragostea; izbutită este și Lacătul apei, un „scurt
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
titlu, goții sînt numiți de Cassiodor (și de mulți alți scriitori latini înaintea lui) „geți”, pentru că astfel li se puteau atribui multe detalii istorice sau fabuloase pe care cei mai vechi scriitori greci le cunoșteau sau le inventau în legătură cu poporul nomad al geților, ce fusese plasat în cîmpiile din Rusia. Teodoric era lăudat peste măsură, era figura monarhului ideal. Dincolo de această atitudine encomiastică a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întrepătrunderi multiculturale prin care au fost salvați de izolare și (re)introduși în istoria Europei. Bibliografie Adolf Armbruster, La romanité des Roumains. Histoire d'une idée, București 1977. Stelian Brezianu, Romanitatea orientală și Evul Mediu, București 1999. Th. Capidan, Românii nomazi, în �Dacoromania" IV, 1923-1924 Th. Capidan, Aromânii, București 1932. Matilda Caragiu Marioțeanu, Dicționar aromân (Macedo-Vlah), DIARO, A-D, București 1997. Alexandru Niculescu, Language Loyalty - Culture Loyalty, în �Revue Roumaine de Linguistique" 20 (1975), 4. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, București
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
faptul că „omul În cetate” este o ființă care nu mai poate exista În afara acesteia. Este poate o formă de manifestare care apare În situațiile de „criză” și care revelează caracterul opus al „vieții În cetate” comparativ cu caracterul „vieții nomade”. Cetățeanul nu are sentimentul siguranței decât Între zidurile cetății sale. Dincolo de acestea, lumea Îi pare nesigură, plină de pericole, străină și necunoscută. El nu este stăpân decât În interiorul cetății sale. Am putea spune că, Într-o anumită privință, „claustrofobia socială
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de turme / ca pe un templu
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
exilat, mereu în căutarea unei înrădăcinări și cu tristețea imposibilității ei. Două jurnale, incitante prin bogăția informației și remarcabile pentru calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Cu de Gaulle în România), tr. Rodica Chiriacescu, București, 1994; Bruine de nulle part, Mortemart, 1993; Nori peste balcoane (Jurnal din exilul parizian), tr. Micaela Slăvescu, București, 1996; ed. (Au Balcon de l’exil roumain à Paris), Paris-Montréal, 1999; Ceruri nomade (Jurnal din exilul parizian. 1990-1996), tr. Micaela Slăvescu, București, 1999; ed. (La Roumanie revisitée. Journal 1990-1996), Paris, 2001; Maison pour un mirage, [Paris], 2003. Traduceri: John Hersey, Un clopot pentru Adano, București, 1946; Remus Luca, Ana Nucu, București, 1955; Emil
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
statele moderne consideră că nomadismul este un lucru „suspect” (Scott, 1998), care pune probleme legate de taxare (mobilitatea o face mai greoaie), ignoră granițele naționale și transportă bunuri ce nu sunt impozitate. Mai mult, guvernele care încearcă să elimine pastoralismul nomad susțin că serviciile guvernamentale ar fi mai costisitor de oferit acestor populații. În acest context, guvernul saudit a început construirea unor orașe noi în deșert. Unul dintre acestea era proiectul „Regele Faisal”, care acoperea 4 000 de hectare (cam suprafața
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sensul că toată istoria acestei populații o prezintă ca intermediară între diferite zone geografice și populații diferite, mai degrabă decât comunități izolate. Aceste recomandări nu țineau cont de pierderile cauzate de lipsa exploatării zonelor folosite de obicei de acești păstori nomazi. Un alt factor ignorat era faptul că, pentru a deveni fertil și rentabil, pământul trebuia lucrat câțiva ani, ceea ce producea nesiguranță legată de subzistență pe termen scurt. Mai mult, nu exista nici un motiv pentru care nu se puteau imagina soluții
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de poluare, este produsă prin eliminarea și răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoțește deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi și indiferent pe ce treaptă de civilizație s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societățile cele mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de poluarea biologică constă în declanșarea de epidemii, care fac numeroase victime. Totuși, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent, poluarea biologică - bacteriologică, virusologică și parazitologică, are o frecvență foarte
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
monarh în desele și diversele lui deplasări. Această schola, care nu avea sediu fix, era foarte ambițioasă încă din vremea lui Pepin cel Scurt. Un biograf al lui Adalard - văr al lui Carol cel Mare - susținea că acest învățământ palatin nomad ambiționa să cuprindă toate cunoștințele omenești, adică să deruleze un curriculum erudit care îngloba omnis mundi prudentia. Era o școală rezervată (sub Pepin) doar nobililor. Carol cel Mare a întărit-o cu cei mai iluștri savanți ai vremii sale: gramaticul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor de atmosferă: „Frunze galbene cad, bruma cade/ Peste umbrele toamnei mereu./ Florile-s risipite, nomade,/ Cuvintele, fermecat minereu”; „Prietene, vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația plecării, incluzând și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
însuși își fundamentează analiza poeziei pe un asemenea „supralimbaj”, în funcție de care evaluează producția lirică. De pildă, în Poeți contemporani (1978) lui Marin Sorescu i se reproșează „anecdotismul poetic”, „prozaismul” și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
până târziu, către anii de la Universitate, când, cu o enigmatică suficiență, studenții o abandonau. Prin urmare, cultura de masă nu este creația postmodernității, ci visul secret al oricărei religii mesianice. Creștinismul pare să fi operat o sinteză aparte între ispitele nomade ale dominației (reflectate în experiența Imperiului Bizantin) și somnolența genei sedentare (exprimată, bunăoară, de cultul șintoist al strămoșilor). În zorii și după-amiaza modernității românești, membrii școlii ardelene, valahe sau moldovenești au înțeles foarte bine că templul (devenit bibliotecă sau academie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reflexele independenței lucrative, farmecul libertății cu aer tomnatic se preschimbă ușor în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
antropologică și lingvistică relevă alte date. Se remarcă mai întâi frapanta asemănare între limba rromanes (prin excelență orală) și cea sanscrită. Există apoi numeroase similitudini anatomice între tipul indian și cel țigănesc. Provenind din India de Nord, un larg trib nomad, alergic la cultura societăților agricole, a traversat Iranul pe la sfârșitul secolului al X-lea, ajungând ulterior în Armenia și Asia Mică. Aflați în matca Imperiului Bizantin, țiganii se vor răspândi treptat în bazinul Mediteranei, începând cu țările Balcanilor. Având meserii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rezultatul următoarelor două practici: 1) politica lingvistică a statelor care nu acordă protecțiile lor legale sau constituționale; 2) schimbările din modurile de viață ale populațiilor de vorbitori ca efecte ale dezvoltării capitalismului și ale universalizării societăților de consum [sedentarizarea populațiilor nomade din Africa, distrugerea mediilor naturale (păduri ecuatoriale prin Africa și prin America de Sud), dispariția țăranilor în țările occitane și în Bretania (în Franța) sau în cazul unor minorități din alte țări (mai ales din Asia), emigrarea masivă a unor populații minoritare
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
am să văd atunci mai limpede. Șah venise la întâlnirea asta cu o valiză care încă mai avea pe ea etichetele de la aeroport. Bagajul ăsta, pe care-l trase cu grijă lângă masa noastră, mi-a amintit puternic de viața nomadă pe care o dusesem împreună cu tine și pe care omul ăsta continua s-o ducă, într-o necontenită horă de orașe, hoteluri, dimineți de iarnă într-o cafenea goală, în care șuieră percolatorul de cafea și în care un client
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]