KorAP: Find »[drukola/base=nomad & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...35 >

869 matches

Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779

într-ale canalelor și drenajului hidrografic presupusă de întemeierile arhitecturale; ceva din excesul ce îmbibă funciar ființa umană trebuia condus în afară spre a o putea așeza, deși partajul punea mai multe probleme decât apăreau la prima vedere. În cazul nomazilor, ștergerea urmelor reprezenta tocmai garanția clandestinității, adică gestul prin care modul lor de a fi își rezerva privilegiul accesului la posibilități mai puțin licite, refuzându-l totodată curioșilor inoportuni. Noroiul le era complice, în măsura în care molfăia urmele până deveneau oarecare, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
la această întâlnire promiteau, prin chiar curiozitatea lor, acces la resurse sociale deloc de lepădat. Cine avea să citească mai perspicace pe cine rămânea de văzut, însă era limpede că a se lăsa citiți într-o oarecare măsură constituia, pentru nomazi, condiția primirii de ajutor. Oricum, nu asemenea considerații de la sine înțelese îi preocupau pe protagoniștii întâlnirii; de fapt, pretinsa lor ignorare le revendica pe deplin energiile creatoare. Fiecare din cele două grupuri se străduia să afișeze un deficit de vigilență

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să fie întipărită în beton, oțel și sticlă, și ca atare oferită în ultimă instanță unei lecturi publice, așa cum se întâmplă cu edificiile în genere. De partea lor, nomazii pregăteau asiduu în transparență capcane pentru înțelegere spre a-i deturna eforturile de depistare a unui adevăr cel puțin stânjenitor, dacă nu neapărat condamnabil penal - o campanie având prea vădite afinități cu demersurile detectivilor și poliției pentru a fi pe

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
de a se expansiona, și de a se retracta întrucâtva în urma tatonărilor, ce constituie, la urma urmei, tot atâtea încercări ale lui de a-și afla măsura proprie. Coatele sunt organele desemnate simbolic ca specializate într-astfel de explorări, iar nomazii știau mai bine ca oricine că, folosindu-le viguros, se poate răzbi înspre un loc mai moale și mai cald. Dezamăgiți de locuire, se simțeau deseori incitați la luarea de noi măsuri ale lumii interioare, adică la o remăsurare a

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
să-i garanteze jocul de-a diferitul; dar, pentru acest favor, ea și-ar cere dreptul de a însoți la fiecare pas, ca o prăpastie credincioasă, sensul glăsuit. Puțin contează că episodul final al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
o primire deloc cordială. Într-o lume ce nu-și permite luxul sincerității, vigoarea debordantă și insolitul apariției ei bruște deconcertează. Dar rezistența pasivă la curtoazie nu luă nicidecum prin surprindere delegația de arhitecți, suficient de familiară cu folclorul despre nomazi pentru a se îndoi strașnic că un pod între mentalități atât de diferite ar putea fi realmente construit la comandă, printr-o inițiativă pe cât de energică, pe-atât de arbitrară. Admițând chiar că puntea ar fi fost dorită de ambele

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
ea (dealtfel, corect anticipate de ei dintru început). Însă chiar și fără caracterul lui obligatoriu formalismul rămânea cea mai cuminte cale. La prima vedere, o interpelare mai firească în lumea adresanților - o formulă mai burtobătăistă, cum o numeau deriziv detractorii nomazilor - ar fi fost preferabilă; dar, chibzuind mai bine lucrurile, familiarismul ar fi riscat să trezească bănuieli și mai adânci în stranietatea lui, cu atât mai mult cu cât rolul de jucat nu era, în cazul de față, defel la îndemâna actorilor

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
puțin considerat astfel de echipa de întemeietori. În cadrul domniei generale proclamate de adresare, se insinuau distincții deloc neglijabile, ce țineau de sfera funcționalului - nucleul dur și ireductibil, pe care lucrurile ar merge, chipurile, de la sine. Tocmai la astfel de nuanțări nomazii erau însă extrem de sensibili. Cât e de ușor să fii tu însuți, sincer cu tine și fără mască față de ceilalți, când importanța răspunsului lor frizează derizoriul! Domnii pot rămâne impasibili în tranzacțiile cotidiene pentru că dispun de suficiente resurse pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
celui emancipat de ele să le împrumute forța coercitivă, trecând astfel oarecum de partea lor? Sațietatea îi induce sătulului o indiferență la fel de tenace ca foamea însăși, dar nu trebuie uitat că și disperarea famelică tot în indiferență culminează. În ochii nomazilor, domnia și ușurința de a fi mergeau mână în mână, ceea ce le trezea sentimente contrarii - dispreț pentru slăbiciunea la care domnii erau condamnați, dar și invidie pentru felul optim cum se poziționau de obicei în raport cu situația, ce evolua cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
inechitabil și hâd - ce o acompania ca o aură nesfântă și grotească, nespulberată defel de firava ființă a aparenței? Tocmai pentru că se dorea atât de convingător și firesc vorbitul frumos trezea suspiciuni adânci celor neînvățați cu el. Îl mai auziseră nomazii și prin sălile de judecată, și prin secțiile de poliție, îndeobște din partea aducătorilor de vești rele pentru ei. Scapă cuvintele de propria istorie? Sunt oamenii vreodată la adăpost de pânda în ele a unor nedorite sensuri? Dar de ispitirile și

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
ar fi dorit cât mai complet emancipată. Faptul că aluzia rămânea, prin chiar părelnicia ei, cu neputință de confirmat sau infirmat o făcea cu atât mai subversivă; frământul lucrurilor incerte erodează cel mai adânc tihna. Trecuți prin pușcării, câțiva dintre nomazi fuseseră învățați să "facă podul" la prima condamnare - un pod între două violuri simultane din partea altor doi deținuți, un arc trupesc al înfrângerii încovoiat sub greutatea unor lovituri ce-l emasculaseră temporar și-i inculcaseră docilitatea. Îl traversase spasmodic violența

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
rămăsese adânc înscris în carne pactul pe care se sprijinea dominația, lucrarea domniei, așa că apelativele ce o evocau picară cum nu se poate mai rău. Cât despre jocul de-a domnia, el nu ar fi fost cu adevărat interesant pentru nomazi decât dacă ar fi putut fi jucat după plac, când le-ar fi venit lor, eventual, cheful de o incursiune în stranietatea unor noi roluri, și numai dacă ea i-ar fi întâmpinat ca un câmp de posibilități lipsit de

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
frica de frică; e de așteptat atunci ca, în locul tihnei, o stranie jonglerie jupiteriană cu fulminența să-i trezească interesul. Obscuritatea, marginalitatea și disperarea sunt condiția lustragiului de fulgere, dar și infatuarea proprie indestructibilului. În repetatele impasuri ale dialogului cu nomazii, și foarte probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
ale elementarului. El abordează astfel o spirală vertiginoasă a tenacității și puterii de distrugere, din care, simbolic vorbind, elementarul iese în pierdere (deficit de eficacitate). Jenat că se dedase unor asemenea rotiri deplasate ale gândirii tocmai în cortul pauper al nomazilor, vinovatul tuși ușor și-și propti, penitent, coatele pe genunchi, în semn de aplecare mai atentă asupra discuției în agonie; îl trezise simțul datoriei. Există un delir al analizei, o cădere în ispita manipulării unui aparat conceptual impresionant atunci când îl

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
săi încercau să consolideze terenul nesigur al edificiului social local prin singura operație recunoscută politic drept capabilă de reușită: investirea lui cu încredere. Desigur, ceea ce, din perspectiva lor, constituia clar un plasament de capital social apărea, în ochii neîncrezători ai nomazilor, drept o abilă manevră vizând sustragerea de resurse umane dintr-un fond anonim și reticent. Când e vorba de a respinge anexarea prin persuasiune, neîncrederea devine un capital inestimabil, ce permite neîncrezătorului luxul de a refuza o tranzacție fie și

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv și intermitent, gata oricând să ridice tabăra; dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde de tihnă de-abia smulse din focarul incandescent al devenirii. Își doreau ei sincer

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
și încă, întru dobândirea unei configurații mai auspicioase. Chiar dacă zarurile ar fi de diamant, a strica jocul pentru a ți le însuși ar compromite totodată incalculabil și pofta de viață - miza cu valoare supremă. Dincolo de ideea chefului de trai gândul nomazilor nu se aventura mai niciodată. Un domn blazat și apatic, cu apetituri în agonie și trac de slujbaș public, le părea a fi doar o caricatură de suveran - un tigru de hârtie creponată, de care făceau ei cu grămada înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea gălbejită, ca un breloc cu briliante purtat pe dinăuntru. Ehei, cât nu și-ar fi dorit nomazii să-l măsoare pe-al arhitecților cu un ochi expert, de spoitor, punându-i să-și joace și să-și cânte poftele ce-i locuiau! Că lucrul de spoială se vede imediat, și lumea avea dreptul să știe ce adăpostesc

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
ca atare, deși nu se putea spune cât de definitoriu se insinua ea într-un fel de-a fi îndelung învățat să o ignore, sau refuleze. Nimeni nu era atât de naiv încât să-și imagineze o rapidă convertire a nomazilor la sedentarismul majoritar, cu receptivitatea lui la dialog social indusă de dependența de confort. Cu toate astea, forurile politice ale Uniunii mizau pe forța nedureroasă de constrângere a obiceiurilor dobândite - inițial deprinderi de consum, capabile ulterior să facă loc de

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
somn, încrezător fiind că revenirea la conștiință nu ridică probleme. A se regăsi pe sine: iată cel mai mare lux și, în același timp, cea mai inexorabilă necesitate, pe care somnul le confundă. Tocmai lăcașul acestei reîntoarceri la sine a nomazilor se cerea edificat de arhitecți ca reper obiectiv, atestabil în mod public, și în jurul căruia rotocoalele capricioaselor migrații să se strângă din ce în ce mai mult, până la statornicire. Așezarea are nevoie de un țăruș: oricât de lung și flexibil ar fi priponul legat

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
pliat dincolo de zare, în vreme ce, în urmă, anumite spații astfel create sunt cimentate și întărite instituțional cu armături legale. Pentru câteva momente, șeful delegației de arhitecți se abandonase acestei reverii meditative, după ce inspectase cu o privire expertă cortul simplu, conic, al nomazilor. Îi reveni în minte un episod din copilărie în care, la circ, unul din clovni desfăcuse frânghia ce întindea o imensă pânză decorativă aflată deasupra spectatorilor, iar materialul aterizase peste creștetele lor, răpindu-le temporar putința de orientare. Atunci oamenii

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
copac mâncat de furnici. Afară de sângele lui venind de pe unde nici cărțile de ghicit nu răzbăteau, ar mai fi fost și-un traumatism suferit în primele ceasuri ale naturalizării, când din cauza lui se încinsese o ditamai încăierarea în ceata de nomazi. Unii dintre bărbați voiseră să-l ducă înapoi, căci, spuneau ei, se repeziseră la o îmbucătură prea mare pentru gurile lor. Nu era vorba de principiul mușcăturilor din corpul social exterior, cu care se îndeletniceau dezinvolt, ci doar de alegerea

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
și ținea monstruozitatea la distanță, și îl apropia de ea, lăsându-l mereu în propria sa urmă, scoțându-l afară din sine, cărămidă cu cărămidă, înspre o imprevizibilă întâlnire cu ea. Profitând de trecerea cu vacarm nu departe de cortul nomazilor a unui camion de mare tonaj, ce-l readuse brusc la realitatea locală, lansă gazdelor mai mult ca artificiu retoric, căci cunoștea răspunsul, o întrebare de care nu era foarte mândru: "Cum reușiți să dormiți în condițiile astea?" Încerca, nici

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
de monotonie așternută peste frământul sălbatic al lumii spre a crea o aparență de protecție, cel puțin atât cât sa permită o scurtă răpire regeneratoare a conștiinței pe tărâmul somnului. Regăsi aceeași logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
în același timp energia relansării întru realizarea lor, chiar dacă un asemenea curs e ulterior inhibat efectiv de rațiune. Acasă e polul doritor al necondiționalului, punctul unde datul fiecăruia atinge puritatea și penuria maximă a dorinței de căpătâi. Bineînțeles că și nomazii chiar la asta tânjeau în adâncul inimii lor prea puțin învățate cu exprimarea dorințelor: să primească un dar pur, o investiție de maternitate absolut necondițională, care să nu implice câtuși de puțin intrarea într-un sistem de obligații. Un dar

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]