1,216 matches
-
sindicate patronale). Și mai observăm că legislatorul va păstra importante derogări, legate fie de natura publicațiilor, fie de exercitarea prin administrație a puterii polițienești generale, fie de existența unor circumstanțe excepționale. Această libertate a presei, condiționată, dar reală, sancționează un nonsens asupra naturii regimului și o certitudine a coeziunii naționale. Faptul a fost posibil atunci cînd regimul republican, înlăturînd definitiv pericolul monarhiei (legea a intrat în dezbatere în 1878, la un an de la victoria republicanilor asupra lui de Broglie), se considera
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o înclinație mai mare spre împrumut. Are temei s... practic...m deficite bugetare nu în expansiune (nu prociclice), cănd creditul privat este în creștere rapid.... Dar a miza pe buget în stabilizarea m...rimii deficitului de cont curent este un nonsens. Dilemele politicii macroeconomice în România cap...ț... dimensiuni noi când sumele din privatizare sunt considerabile și tot astfel sunt fondurile UE pe care le-am putea folosi anual (pot ajunge la 4% din PIB). Noi avem o infrastructur... subdezvoltat..., iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
mai fi noi înșine. Eu sunt o fire intolerantă, cu toate că pledez în favoarea tole ranței. Ceea ce ne propuseserăm, cel puțin în ceea ce mă pri vește pe mine, este o ucidere înceată și conștientă a dragostei, făcută chiar în numele ei. Este un nonsens. Eu sunt o fire dificilă, care, atunci când mă ambalez de ceva, devin plictisitor și insuportabil, iar atunci când nu mă ambalez, sau încerc să n-o fac, devin, în cel mai bun caz, indiferent. Nici una din aceste două variante nu-ți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
formarea ulterioară în spirit religios. Dar cum poate deveni conduită de viață un astfel de precept în viața unui intelectual (ateu), într-un mod conștient? Prin definiție, el nu poate accepta ușor ceva ce, prin educație, i se pare un nonsens. Lui îi trebuie o explicație logică dusă, poate, până la abstract. N-ar fi necesară și o... revelație? Chiar dacă înțelege și acceptă filosofia, pentru el tot nu este suficient; gradul lui de ateism este atât de înaintat, încât revelația devine... obligatorie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sunt oameni, au existat și există categorii sociale asupra cărora cade năpasta de a suporta un dezastru. Un dezastru care din fericire nu poate fi niciodată absolut, nu poate distruge o întreagă societate sau un întreg popor. Ar fi un nonsens ca tocmai cei care plătesc prețul salvării celorlalți să ceară alte jertfe umane, sacrificarea altor categorii sociale. * Una din marile surprize ale perioadei postrevoluționare a constituit-o, după o relativă atenuare a lor în a doua jumătate a anilor ’80
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului, oscilația temporalității de ordin omenesc, "oscilând de la transfigurare la neant", apare ca un nonsens. Entitățile cerești, prin lipsa de istoricitate, de culoare și vibrație existențială, prin lipsa participării afectuoase, duc la înțelegerea din perspectiva umană că sunt niște morți ("căci eu sunt vie, tu ești mort"). În Luceafărul, zice George Popa, se încearcă soluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
iese dintre rânduri și cuvinte. Altfel, cu toții sorbim cafeaua de dimineață. 4 Dacă în lumea noastră ar exista cu adevărat un ideal social-politic acela ar trebui să fie indubitabil cel cu privire la dispariția dictaturii dar și a partidelor politice. Unde-i nonsensul? Dictatura este prin definiție feroce și inumană, de unde locul ei a fost inițial și necesar luat de grupuri asociate teoretic cu principii și idei puse în slujba intereselor mulțimii. În realitate, ferocitatea se menține pentru că o luptă a fost substituită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acestuia, conduce la dimensiunea existențială a omului și la cheia hermeneutică cu ajutorul căreia înțelegi profunzimile faptului absolut. Altfel, orice explicație a vieții, ruptă de raporturile în care ea se află cu metafizica gândirii și cu transcendența, se transformă într-un nonsens. A exista în etic înseamnă deja o ameliorare a fragilității omului. 94 Cu cât gândești mai mult cu atât îndoiala crește în tentativa de a înțelege ceva. Nimic nu poate ajunge la o formă definitivă. Or, acest punct al perfecțiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
decât cele câteva palate și biserici construite de curând în stilul gotic german, care pare să se bucure în exclusivitate de înalta favoare oficială“. Aspectul bisericii Sf. Spiridon-Nou, cu amestecul ei de bizantin și neogotic, îi apărea francezului ca un nonsens și o erezie. Motivele de nemulțumire ale lui Lancelot pot fi eventual și ale noastre, fără a ne opri să observăm că întâlnirea goticului cu bizantinul nu se producea la noi pentru prima oară. O sinteză a celor două stiluri
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Bolesław Zajonc (1923-2008), psiholog social american. El a descris the mere-exposure effect ("efectul simplei expuneri"), numit și "principiul familiarității" (preferința pentru lucruri deja cunoscute). Deci, repetarea stimulului schimbă atitudinea față de reacția la primul stimul. El descrie reacția favorabilă la cuvinte nonsens. A descris procesul de facilitare socială (social facilitation); prezența anumitor persoane poate facilita sau inhiba. Suține existența fenomenului the confluence mode ("modul confluent"), relația statistică dintre IQ și numărul de copii într-o familie, ultimii născuți în familii numeroase având
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pușca s-ar fi descărcat singură. Martorul Costache Fuior arată că moșneagul "l-a însemnat" pe Sava de la doi pași "în ochiul drept". Și Sava a făcut un pas spre el și de-aceia focul i-a luat numai căciula. Nonsens: dacă s-a apropiat, focul l-ar fi lovit mai în plin. "Moșneagul huia și făcea propagandă" zice Fuior. Sava cere despăgubiri, nu vra să se împace. I-a și tras o bataie cu prilejul acela moșneagului de l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
greu („pînă-n gît sîntem prinși din efort în efort”): cuvîntul de laudă îl găsești după căutări dublate de înjurături, iar ținuta solemnă - după lungi reprize de rîs. Dumnezeu știe dacă a bine sau a rău!... *Iată niște repetiții, solecisme și nonsensuri notate la Parincea, dar pe care le poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale, ceea ce face ca discuțiile să nu se ridice la un nivel ridicat”. Și: „Eu, ca secretar de organizație, îmi revine sarcina...” și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scăpat de severitățile sale. Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă nu știi povestea, fraza pare un nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de somn, imprevizibilul meu coleg de redacție a ținut să-mi rezume astfel un episod, ultimul, din aventura sa de noaptea trecută. Înțelesul frazei e, așadar, următorul: deși beat, a ajuns acasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țară de dor, țară de glorii și trainică zidire, / Tovarășă Elena Ceaușescu, / Vă dorim ani mulți și fericire!” în ce constă aci „trasul limbii”? în retorica afectată a unei prețuiri deosebite. Voit „distins”, poemul e o colecție de clișee și nonsensuri, calculate să atingă „zonele erogene” ale celor de-o sensibilitate mediocră. Lucrul se vede și mai clar cînd îl compari cu „Omagiul” unui autor de nivel „Cîntarea României”, publicat în aceeași pagină. Gîfîind ca un copil plecat cu uratul, acesta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
partenerului de dialog, îl conduce către maxima întrebuințare, iar în final îi răspunde preluând mărci ale idiomului agramat al acestuia. Jubilația vicioasă a negativismului și propensiunea către discursul vituperativ relevă un vortex care absoarbe orice sens transfor mându-l în antimateria nonsensului. Discursul nu marchează nici cel mai mic efort de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a unei excitații de centru vid. Aflăm că Nae așteaptă un copil, iar soția lui se află în durerile facerii, un posibil motiv al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
narator ne refuză accesul la metafizică, împiedică istorioara sa să devină un exemplum, blochează accesul la lirism și elegiac, și ne oferă un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
seama însă de o accepție interesantă a modernității. Autorul a ceea ce pare o inepție este Nae Cațavencu. Personajul configurează cel mai bine excesul retoric, enormitățile debitate sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
afirmațiilor sale. Uităm că acest discurs exaltat și-a făcut efectul și și-a câștigat publicul. Uităm că falimen- tul logicii tradiționale nu exclude însă rețelele alternative de recuperare a sensului din paradox, din minciună sau chiar din aparența de nonsens. Modernitatea poate fi reven- dicată și prin categoriile negative, ceea ce o bună parte din literatura cea mai bună o face fără a fi trasă la răs- pundere, și prin această formă de exces care basculează plinul în gol, care validează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
parte din literatura cea mai bună o face fără a fi trasă la răs- pundere, și prin această formă de exces care basculează plinul în gol, care validează absența prin juisanță. Și discursul lui Brânzovenescu revendică paradoxul care se substituie nonsensului. „Din două una, dați-mi voie : ori să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica ; ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bulul sonor al agresiunii, al luptei și al masacrului.” (trad. mea, A.M.) Ortega y Gasset remarcă tocmai caracterul expansiv al ignoranței și natura inițial discursivă a violenței înainte ca aceasta să devină act. Superlativul ca formă de augumentare fie a nonsensului, fie a trivialului se trans- formă în țipăt și aici este momentul în care actul locutor devine expresie corporală pentru ca ulterior să gliseze vertiginos în act violent perpetuat, fapt pe care îl presupune logica masacrului poate mai sugestiv captată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apărării, cerându-i să treacă la obiect 5. Maestrul Ludovic L. a spus: "Ceasornicarul este un personaj comparabil cu însuși destinul: este singura ființă care poate să oprească și/sau pornească timpul. Să condamni un ceasornicar pentru crimă este un nonsens, întrucât el atunci când se află în primejdie are la dispoziție o armă... ăăă... o unealtă ce-l poate scăpa oricând. Această unealtă este oprirea timpului. Pentru că <Timpul este stăpânul care întrece până și puterea tuturor zeilor> a afirmat deja Pindar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
procesului tipografic la Vaslui, În condiții mai puțin obișnuite, cu tipografi Începători, cu un colectiv redacțional mai puțin sudat”. Autorul raportului precizase că greșelile „...se strecurau, de obicei, În materialele oficiale și neînlăturarea lor ar fi dus la apariția unor nonsensuri, la denaturarea unor afirmații, adevăruri, etc., de multe ori puse În gura unor conducători de partide și state”. Prin citirea gafelor jurnaliștilor vasluieni, ne-am dat seama că, Într-adevăr, nivelul lor de pregătire politică lăsa de dorit de vreme
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Atunci însă ne lipsea controlul asupra folosirii banilor noștri. Partidul unic, fiind socotit singurul factor conștient, dispunea de acești bani după cum cereau interesele majore ale nației (pe care tot el le stabilea). Problema opțiunii cetățenești asupra politicilor bugetare era un nonsens. Cetățeanul era persoana care dădea bani fără să aibă nici un cuvânt de spus despre folosirea lor, atât în bugetele locale, cât și în cel central. În tranziția noastră către capitalism am asigurat drepturi cetățenești formale. Mai mult, având regim pluripartidist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
recunoașterea muncii domestice (gospodărești și materne) ca muncă plătită. Teoria alienăriixe "„teoriaalienării", preluată din filosofia hegeliană și utilizată în sensul materialismului istoricxe "„materialism istoric", joacă un rol crucial în marxismxe "„marxism" și în feminismul marxist. Alienarea este o stare de nonsens. Persoana alienată se simte fără rost și, adesea, fără valoare. După Marxxe "„Marx,Karl", alienareaxe "„alienare" se datorează faptului că proletarul este înstrăinat de produsul muncii sale, că munca este resimțită ca ceva neplăcut și dezumanizant (deși „munca l-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
femeile nu dispun de controlul propriilor facultăți reproductive și sunt obligate să se supună unor reguli care le interzic adesea și contracepția, și avortulxe "„avort". În astfel de comunități, o dată ce femeile sunt excluse de la decizie, planificarea familială este nu doar nonsens, ci incită chiar la o atitudine periculoasă și ostilă (vezi mai ales comunitățile dominate de o puternică tradiție religioasă și de conservatorism politic, inclusiv în societățile dezvoltate). Femeile care îndrăznesc să își controleze sarcinile sunt dur pedepsite, uneori chiar ucise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]