2,074 matches
-
să nu realizeze judecăți de valoare („e bine”, „acceptabil”); Consilierul să nu filtreze informațiile în funcție de ceea ce crede el că este relevant pentru subiectul în cauză; Evitarea etichetării; Ascultarea să nu se centreze doar pe canalul verbal, ci și pe cele nonverbale și paraverbale. Limbajul vehiculat în procesul consilierii poate fi: verbal, non-verbal, paraverbal, cu termeni predominant vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi. Identificarea tipului de limbaj preferat de subiect oferă o imagine din ce mai clară asupra problemei sale și a modului său
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
comunicări feedback-ul este diminuat. Mucchielli sublinia efectele feedback-ului asupra emițătorului și asupra relației emițător receptor. Asupra emițătorului : evidențiază condițiile recepționarii; determina o flexibilitate a comunicării prin perceperea obstacolelor, cunoașterea personalității receptorului, adaptarea mesajului, sensibilizarea la semnale verbale și nonverbale. Asupra relației emițător - receptor : sporește sensibilitatea receptorului și simpatia lui față de emițător, sporește sensibilitatea emițătorului și simpatia lui față de receptor; facilitează comunicarea prin învățarea rolurilor de emițător și receptor. Alegerea și formarea operatorilor de anchetă contribuie în cel mai înalt
Chestionarul utilizat in cercetarea opiniei. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Hamza Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1156]
-
altora; încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viața socială, științifică și culturală. Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice, profesorul exercitându-și influența simultan asupra conținuturilor și a elevului. În acest context se evidențiază raportul dintre limbajele verbal, paraverbal și nonverbal utilizate de profesori în corelație cu obiectivele didactice și cu partenerii elevi. Stilul profesorului definește predominanța verbalnonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede, dar și ceea ce așteaptă de la elevi, ceea ce respinge și ceea ce acceptă în dialogul educațional. Nonverbalul și
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
în funcție de situațiile de comunicare, de interlocutori, de posibilitățile și experiențele acestora. Unii profesori consideră că prin abuz verbal țin sub control clasa. Un mesaj este mai credibil și suportă o înțelegere mai profundă atunci când, în transmiterea lui suportul verbal și nonverbal se îmbină eficient. Aria nonverbalului adaugă opțiuni pe zi ce trece. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă. Câte poți spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care își alege îmbrăcămintea pe
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
în direcția profesorului, și nu între elevi. Unele cercetări includ în aria nonverbalului și oferirea de daruri, (De Vito, 1988, Pânișoară, Polirom, 2006.) sugerează că părinții care oferă cărți copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioși. Comunicarea nonverbală definește un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaționării didactice, nu poate fi despărțită de comunicarea didactică. Clasa de elevi și colectivitatea școlară în general, este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună și de relațiile interindividuale ale membrilor. O
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
a membrilor familiei. Comunicarea verbală se realizează prin intermediul simbolurilor verbale, care permit elaborarea și transmiterea explicită a unor conținuturi complexe. În cazul comunicării verbale, informația este codificată și transmisă prin intermediul elementelor prozodiei: accent, intonație, ritmul și debitul vorbirii etc. Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul gesturilor, a mimicii, pantomimicii sau a altor comportamente, care mijlocesc transmiterea complexă a unor atitudini ale emițătorului față de contextul interacțiunii (plăcut-neplăcut, confortabil-stresant), față de subiectul abordat la nivel verbal (interesant-plictisitor, acord-dezacord), față de propria-i persoană (stimă de sine
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
comunică (simpatie, antipatie sau indiferență). Mesajul global transmis poate fi analizat la cel puțin: 1. cel al conținutului și 2. cel relațional. Nivelul conținutului este, preponderent, cel al comunicării verbale, al cuvintelor efectiv utilizate. Nivelul relațional este cel al informațiilor nonverbale sau paraverbale, care oferă date despre natura relațiilor dintre subiecții implicați în actul comunicării, ca și informații suplimentare ce ajută la explicitatea mesajului verbal. De asemenea, comunicarea poate fi directă sau indirectă. Un părinte îi poate spune, în mod direct
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
sau să nu genereze rezultatul scontat, mesajele directe pot favoriza apariția și dezvoltarea conflictelor, a schimburilor negative. Diversele aspecte ale comunicării se pot întări reciproc sau se pot opune unul altuia. Dacă verbalul și paraverbalul se desfășoară întotdeauna simultan, comunicarea nonverbală poate să le anticipeze și să le succeadă, să fie simultană sau să compenseze lipsa lor. Comunicative pot fi și spațiul pe care-l ocupăm distanțele la care ne plasăm față de interlocutor sau relațiile pe care le stabilim cu cei
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
al familiei în parte. Structurile comunicării dezvoltate în familie pot afecta pozitiv sau negativ comportamentul copilului, stilurile educaționale, relațiile părinți-elevi și sistemul familial în ansamblu. 2. Comunicarea are funcția de susținere și suport. Iubirea este exprimată în familie verbal sau nonverbal. Acest tip de comunicare constructivă exercită o influență pozitivă asupra legăturilor familiale și asupra dezvoltării stimei de sine a membrilor grupului familial. Cuvintele sau comportamentul părinților și copiilor pot exprima respect, încredere și iubire. Comunicarea negativă, în forma căutării defectelor
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
școala și cu biserica; Participanți: părinții, profesorul de religie sau preotul, învățătoarea. 6. Disciplinarea pozitivă Obiective propuse: conștientizarea importanței unei bune comunicări între copii și părinți, între copii și educatori, între părinți și educatori; identificarea unor căi de comunicare (verbală, nonverbală, paraverbală); familiarizarea cu metodele de disciplinare pozitivă; cunoașterea efectelor psihologice ale aplicării pedepselor și ale acordării recompenselor; Participanți: părinții, psihologul sau consilierul școlar, învățătoarea. 7. Ce poate face copilul meu ? Obiective propuse: familiarizarea cu „Teoria inteligențelor multiple”; conștientizarea importanței identificării
LECTORATELE CU PĂRINŢII. In: Arta de a fi părinte by Elena Caraiman () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1410]
-
impune supremația („Aici eu sunt șeful!”). Uneori această atitudine este împinsă la extrem, iar desconsiderarea se transformă în lipsă de respect („Tu când vorbești cu mine să taci!”). Atitudinea arogantă se manifestă nu doar prin vorbe ci și prin expresii nonverbale (privirea „de sus”, încruntată, „glacială” sau pur și simplu evitarea privirii copilului atunci când are loc o discuție; zâmbet „superior”, ironic; mișcări permanente ale corpului, ceea ce provoacă agitație; căscat etc.). Desigur că părintele se simte flatat atunci când copilul „nu comentează” sau
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
mental să fie prezent în sindromul Asperger (Jurnalul Academiei Americane de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, 1999). 1.2.2. Tulburarea pervazivă de dezvoltare, TPD-NOS Această deficiență se manifestă prin dificultăți de relaționare cu mediul social, de comunicare verbală și nonverbală sau când sunt prezente alte aspecte clinice decât cele autiste. Unele simptome pot fi destul de dificile ca: agresiunea manifestată asupra celorlalți, asupra mediului sau automutilarea (uneori poate fi o formă de auto-stimulare). În literatura de specialitate sunt descrise și rutine
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
diagnosticul celorlalte dizabilități TPD; nu se prezintă același grad de dizabilitate descris la fiecare componentă TPD. În acord cu DSM - IV, TPD-NOS este pus ca diagnostic când există o tulburare severă sau pervasivă în dezvoltarea socială, a limbajului verbal sau nonverbal sau când stereotipiile comportamentale, interesele sau participarea la activități sunt intacte, dar criteriile nu sunt întrunite pentru celelalte componente schizofrenie, sindromul personalității schizoidale ori al personalității evitante (Asociația Americană de Psihiatrie, 1994). Aspecte legate de stabilirea diagnosticului TPD-NOS. In DSM
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
sunt prezentate criteriile de stabilire a diagnosticului conform DSM - IV (după Manualul de diagnostice și statistică pentru bolile mentale, Ediția a IV-a): A. Dezvoltare aparent normală în primii doi de viață, caracterizați printr-o evoluție a comunicării verbale și nonverbale corespunzătoare nivelului de creștere, precum și o derulare normală a relațiilor sociale, a jocului și comportamentului adaptativ. B. O pierdere semnificativă a achizițiilor anterioare (înainte de zece ani) în cel puțin două din ariile următoare: (1) limbaj repetitiv sau expresiv; (2) abilități
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
abilități sociale sau comportamente adaptative; (3) controlul micțiunii și al defecației ; (4) joc; (5) abilități motorii; C. Anormalități funcționale în cel puțin două din ariile de mai jos: (1) tulburări de ordin calitativ privind interacțiunea socială (ex. tulburări în comportamentul nonverbal, diminuarea capacității de a stabili relații cu persoanele din jur, lipsa reciprocității sociale și emoționale); (2) tulburări de ordin calitativ privind comunicarea (exemplu întârzierea sau lipsa limbajului vorbit, incapacitatea de a iniția ori susține o conversație, limbaj stereotipic sau repetitiv
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
observarea bolii. Pe lângă dificultățile în interpretarea rezultatelor testului de I.Q, se adaugă și faptul că indivizii autiști demonstrează frecvent un model de abilitați împrăștiate pe parcursul unor teste standardizate (de exemplu: o discrepanță între I.Q-ul verbal și cel nonverbal) sau un limbaj limitat ori chiar lipsa lui totală. Deși un număr de studii au demonstrat punctele tari (exemplu decodarea) și slăbiciunile caracteristice (limitări privind capacitatea de înțelegere, gândire abstractă) totuși nu există nici un tipar care să poată fi observat
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
apraxia discursului pot vorbi mai repede sau mai încet. Pot să greșească accentuarea silabelor. Vocea lor poate suna monoton; uneori, dar nu întotdeauna, apraxia orală poate acompania apraxia verbală. Apraxia orală este abilitatea redusă de a efectua la cerere gesturi nonverbale cum ar fi: suflarea aerului în obraji, lingerea buzelor, scoaterea limbii, etc.; apraxia vorbirii poate apărea în asociere sau nu cu alte defecte de vorbire. De obicei, forma "pură" este rar semnalată. În mod obișnuit, acești copii manifestă un cumul
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
de la capitolul (1), (2) si (3), cel puțin două de la capitolul (1) și câte unul de la capitolul (2) si (3). 1. Deteriorarea calitativă în interacțiunea socială, manifestată prin cel puțin două din următoarele: a. deteriorarea marcantă în folosirea multiplelor comportamente nonverbale, cum ar fi contactul vizual, expresia facială, posturile corpului și gesturile necesare pentru reglarea interacțiunii sociale; b. incapacitatea de a promova relații cu egalii, corespunzătoare nivelului de dezvoltare; c. lipsa căutării spontane de a împărtăși bucuria, interesele sau realizările cu
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
afecțiunea parentală și comunicarea. Lipsind comunicarea, lipsește educația eficientă, pentru că cea mai importantă funcție a comunicării este cea educativă. O altă funcție a comunicării este cea de suport. Si iubirea se exprimă tot prin comunicare, sub diferite forme: verbală sau nonverbală (gesturi, mimică, pantomimică). Cuvintele sau comportamentul tutorelui, respectiv copilului, pot comunica: respect, încredere și iubire . Ori dacă această comunicare este negativă, în forma căutării defectelor, a punerii celuilalt în defensivă, a sarcasmului, al dublului mesaj , apar resentimentele crește rezistența și
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
forma căutării defectelor, a punerii celuilalt în defensivă, a sarcasmului, al dublului mesaj , apar resentimentele crește rezistența și rebeliunea copilului față de părinți / bunici, sporesc animozitățile, tensiunea și distanța dintre copil și tutore. Pe lângă aceste două forme de comunicare: verbală și nonverbală, de mare importanță este și comunicarea paraverbală. În acest caz, transmiterea mesajului este codificată și se face prin intermediul prozodiei, accentului, intonației, ritmului și debitului vorbirii. Acest aspect e foarte puțin cunoscut de bunicii-tutori, de aceea nepoții sunt total nemulțumiți de
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
expectanțele tutorilor față de copii; caracteristici specifice vârstei tutorelui. Dintre factorii ce țin de copil, evidențiem: particularitățile de vârstă și individuale ale copilului; perioada și durata absenței parentale; cunoașterea și respectarea trebuințelor copilului; calitatea comunicării, sub toate tipurile ei (verbală, paraverbală, nonverbală). Pentru a vedea în ce măsură sunt confirmate aspectele teoretice de practică, s-a urmărit realizarea obiectivelor propuse, după cum urmează: • Pentru realizarea primului obiectiv, precizat anterior, s a utilizat chestionarul EE (eficiența educațională a adultului). Rezultatele obținute au condus la stabilirea unor
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
cunoașterea unui anumit număr de coduri de comportament și capacitatea de a te servi de ele” (Todorov, 1995, p. 21). În planul memoriei individuale, dispunem în mod durabil și mai ales permanent de structuri verbale (cuvinte, structuri gramaticale) și structuri nonverbale (reprezentări de obiecte, de persoane, de evenimente, cu aspectele și circumstanțele lor) și unele, și celelalte fiind reunite în structuri mai ample. Acest ansamblu de structuri sau scheme constituie memoria semantică, al cărei studiu este de competența psiholingvisticii. Conținutul memoriei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
echilibrul deplasării. Nu în ultimul rând, pentru evoluția copilului comunicarea constituie unul dintre aspectele fundamentale ale adaptării și dezvoltării. Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire (limbaj oral), în această etapă având o mare importanță și reacțiile nonverbale în care mimica, gestica, postura și paralimbajul sunt deosebit de active. De exemplu, la 3‑4 săptămâni se manifestă zâmbetul ca expresie a comunicării nonverbale ce are loc prin așa‑numitul „contact vizual” cu cei din jur. La două luni intervin
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la realizarea ei prin vorbire (limbaj oral), în această etapă având o mare importanță și reacțiile nonverbale în care mimica, gestica, postura și paralimbajul sunt deosebit de active. De exemplu, la 3‑4 săptămâni se manifestă zâmbetul ca expresie a comunicării nonverbale ce are loc prin așa‑numitul „contact vizual” cu cei din jur. La două luni intervin momente în care copilul își întrerupe suptul pentru a zâmbi ca răspuns la discursul afectiv al mamei. Ulterior, pe la 4‑5 luni, copilul înțelege
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
La două luni intervin momente în care copilul își întrerupe suptul pentru a zâmbi ca răspuns la discursul afectiv al mamei. Ulterior, pe la 4‑5 luni, copilul înțelege unele aspecte ale comunicării după mimica și gestica adultului. Cu timpul, comunicarea nonverbală se subordonează comunicării verbale; gânguritul constituie forma incipientă a vorbirii care cuprinde mai întâi vocale neclare, apoi acestea devin clare (a, e, i, o, u). După 4 luni se produc articulări de vocale cu consoane și diferențierea lor. În jurul vârstei
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]