18,350 matches
-
din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată-i pe toți în toate părțile cerului Aplecîndu-și capetele de cal spre pămînt Dimineață furtunoasă Vînt și valuri pe lac Răsăritul " o scenă de tragedie Un stîrc cu aripi lungi și lungi picioare
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug umbra mea clătinată și el crește mereu precum norii ceața și valul imaginea vieții o surpă clipa secretă o rece sudoare și orice devine posibil - pereții-mi cerșesc îndurare și-apoi își iau zborul spre marea din cer îngerul din mare Ce greu te-am găsit regăsindu-mă valul
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină Un manuscris friguros la voia întâmplării uitat cine
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai bine la mine în păr bărbatul care i l-a dat pe a mea pernă doarme mai lin * stau întinsă un moment norii trec e începutul verii cred că-mi voi vizita părinții la țară * un gălbenuș în tigaie soarele pe cer peștele auriu în eleșteu zeii au făcut multe lucruri rotunde ca să aducă râsul pe fața lui Lu Li * rațele magice fac
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
sânge undeva pe colinele chele ca maimuța împăratului * azi a fost ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie femeile-au râs uite cum vine Lu Li e udă gata s-au jucat cu mine explozia norului am pălmuit-o pe micuța Chen că mi-a împletit cozile prea tare n-are decât doisprezece ani mintea-i e de pe acum aiurea se gândește la părul ei toată ziua se uită pe lângă mine în oglindă și pe mine
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
încheiat pacea între stăpânul nostru și dușmani dar azi am călărit la bătălie ca să luptăm chiar pentru noi sus am purtat capul unui ostaș pe care l-am omorât pentru hamuri și scut Lu Li iubita mea stă într-un nor de tămâie făcând placul traducătorului împărătesc veste ce-mi înnourează mințile am lovit tare calul el s-a uitat la mine fără a-nțelege * șeful satului i-a dăruit stăpânului nostru doi iubiți de jad i-am trecut din mână
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
de șapte ori a citit ea fiecare scrisore le știe pe dinafară * la marginea drumului spre Nanking un călugăr atât de gras că trei băieți se luptau să-l țină pe picioare praful de la copitele calului meu i-a făcut nor ce povești or fi povestit? * când eram băietan la noi în sat aveam o fântână în care locuia un demon o dată l-am văzut mânca o frunză vine război a zis tata acel demon eu sunt * ostașii camarazii mei au
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
nu mai este la fel. la răspîntii, mă iau după indicatoare: pe aici către dumnezeu, pe aici către soare, pe dincoace către nimic. hotărăsc în ultima clipă. trag de volan, derapez, ies în decor, încerc imposibilul, mă zdrobesc de un nor. aerul, la etajul șapte, e tare. this is the road to hell. muzica se aude, în continuare. * adevărata viață începe abia după ce ai pus punct. gata. geamul a fost coborît, iar obloanele trase. degeaba vor mai scormoni ochii lui de
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
Antoaneta Ralian traduce" înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur și simplu nu-l poți opri la vreme. Firește că doamna Ralian traduce. E ca și cum ai spune că tramvaiul circulă pe șine sau că afară plouă cînd sînt nori. Și nu e numai asta. Cînd vorbim despre actorii români de colecție, ieșim rar de sub umbra lui Dinică, a Olgăi Tudorache, a lui Rebengiuc și a lui Iureș. Poate că s-ar cuveni să lărgim puțin sfera. Să acceptăm și
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
nu-s defecte. Iar egoistă nu este. Și nu-i adevărat că mă iubesc mai mult pe mine și că bărbații simt asta și că de asta mă evită. Mă îndrăgostisem de un vlăjgan sinucigaș. Umbla așa, cu capul în nori, cu gura căscată, era deștept. în lume rîdea zgomotos sau zîmbea legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Pretindeam că am nevoie de prietenia creierului său. Nu sînt chiar așa de grozav cum par. mi-a zis vlăjganul ca și cum s-
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-o să pierd... Pân-o să pierd și bruma de gând, până-ntr-o oară Când n-o să știu ce semne mai cată să mă doară Pe drumul care suie, de dincolo de moară Până la vii, deasupra, la sfânta lor comoară
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
vers ce-mi place cum sună, bunăoară, Și-n tot ce mă încearcă și-n tot ce-i o povară Când văd că ziua însăși din crucea ei coboară Și știu că n-o să-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
cum sună, bunăoară, Și-n tot ce mă încearcă și-n tot ce-i o povară Când văd că ziua însăși din crucea ei coboară Și știu că n-o să-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți răspundă-n tunete prelungi Mă-ntorci din Biblii și mă bântui, Tată, Nu știu, să mă primești ori să mă-alungi! Poate prea golu-i Poate prea golu-i, poate prea plinu-i
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
o vrăjitoare pe rug - pe cărarea șerpuind în sus i-adulmec secularul abandon în oasele de piatră și-un murmur lung de rugăciune se strecoară prin flori de măceș precum albinele roind în clopotnița neagră a bisericii țintind în călcîiele norilor - din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de cruci și țigări aruncate-n fîntînă se stinge viața vrăjitoarei
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
nu ne mai înțelegeam adulmecam depărtări care ne amplificau bunătatea inimii și așa cum o furnică nu urcă pe zid înainte de-a consulta vîntul îmi ziceam și eu pessoa persoană instabilă în proximitatea albului nesfîrșit odată pe cînd făceam plajă norii s-au tot ghemuit într-un pahar uitat pe nisip pînă l-au spart ne-am ferit de cioburi căci în ele rămăsese ceva din puterea care ne-a mînat spre această insulă pășeam cu grijă privind numai în jos
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
paie de pe terase răsuflau înciudat palmierii scîrțîiau lung doar fernando scria de zor în birtul lui preferat lîngă bazar convins că literele sunt cel mai bun obstacol la invazia albului fernando îmi era dor de tine chiar fiindu-mi aproape norii se prăbușeau în iarbă cîte-o iguană sărea arătîndu-ne locul de unde vine ploaia feriga care deschide tunelul fără ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
cade pragul peșterii trecând fiu în tot sicriu mormânt. O încalț cu tropi înalți pe piciorul labradorul golffiord până-n chindie rul ciorap/palinodie pupă naos din omphalos o înconjur cu versete încă nins al sânilor vârf cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec mâțanii neagră salba ritmuri din magia albă îngenunchi precum ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a mai salva când eretic mă împiedic de alt
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
stelele fixe fluvii de var peste fluvii de cerneală simpatică cavalerii de spumă străpung viol de viole în sfânta Sofia poduri ca nave spațiale îmbuibă orizontul din toate părțile se întorc din marmura cerului împung cele cinci orașe nemișcarea paște norii speculații bursa cu tranzacții anonime patroni anonimi terorism anonim birouri hârțogăreală contabilitate companii vânzări-cumpărări firme magazine cu mărunțișuri antichități făcute mâine restaurantele scuipă clienți saci de cartofi în vitrinele suspendate fugi pe o bandă rulantă cu căști la urechi robot
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
refacă pruncul matusalemic În carnea mea și în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată un nor zăvorăște întreaga viziune. Din el crește crinul sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe neliniștea firii nici un ochi nu
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
pîndeam ceasuri întregi lunecarea pe postavul verde. Ce zvelți, ce cavaleri, mi se păreau cei sprijiniți galant în tacurile lungi, subțiri, pudrate cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii! Țin minte și marea primă deziluzie. Vroiam să am o bilă a mea, numai a mea! Mama acelui unchi, o bătrînă urîtă și gheboasă ca-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]