636 matches
-
precedente cuceririi normande . Primii episcopi normanzi au expediat repede darurile lor, ducându-le cu forța în Normandia sau topindu-le și transformându-le în lingouri. Moșia Woolhope din Herefordshire, împreună cu alte patru, au fost dăruite catedralei din Hereford înainte de cucerirea normandă de către binefăcătoarele Wulviva și Godiva - de obicei identificate cu acestă Godiva și sora ei. Marca ei, "di Ego Godiva Comitissa diu istud desideravi", apare într-un document pretins a-i aprține lui Thorold Bucknall de la mănăstirea benedictină din Spalding, dar
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
de către mulți istorici. Chiar și așa este posibil ca Thorold, care apare și în "Cartea Judecății de Apoi" ca fiind șeriful din Lincolnshire să fie fratele Godivei. După moartea lui Leofric în 1057, văduva sa a trăit până în perioada cuceriri normande între 1066 și 1086. Ea este menționată în studiul Domesday ca unul dinre puținii anglo-saxoni și sngura femeie care a rămas proprietar funciar la scurt timp după cucerire Angliei. În timpul acestui studiu, finalizat în 1086, Godiva a murit, dar fostele
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
împăratului Henric al VI-lea. A fost logodit cu Berengaria de Castilia, dar a murit înainte de a se căsători. În 1191, a fost prezent la Roma, cu ocazia încoronării imperiale a fratelui său Henric. După aceea, s-a alăturat campaniilor normande ale acestuia din Sicilia din anii 1191 și 1194. Conrad a murit asasinat la Durlach în 1196, probabil de către soțul unei femei pe care ar fi violat-o.
Conrad al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325297_a_326626]
-
regele Filip I al Franței, dat fiind că mătușa acestuia, Adela de Franța, fusese căsătorită cu Balduin al V-lea de Flandra. Printre forțele trimise de regele Franței în ajutorul lui Arnulf se numără și un contingent de zece cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn, conte de Hereford. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric), înainte ca aceasta să se organizeze, în bătălia de la Cassel din anul 1071. Arnulf însuși a fost ucis în luptă, odată cu William
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
legitim, Arnulf al III-lea (fiul celuilalt fiu al Adelei, Balduin al VI-lea), ea a solicitat regelui Filip I să îl oprească pe Robert. Filip a trimis trupe în sprijinul lui Arnulf, printre care și un contingent de cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric) înainte ca aceasta să se poată organiza, iar Arnulf însuși a căzut în luptă. Victoria categorică a lui Robert "Frizonul" l-a făcut pe regele
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
de Maine, fiind capturat de către cei din Ducatul Normandiei și murind la puțină vreme după aceea în condiții misterioase. Aceste evoluții au produs o modificare în preferințele politice ale lui Eustațiu, el devenind ulterior unul dintre importanții participanți la cucerirea normandă a Angliei din 1066. El a fost prezent la Bătălia de la Hastings, cu toate că sursele sunt diferite în ceea ce privește activitatea sa concretă cu acea ocazie. Ele sugerează că Eustațiu a fost de față, alături de William Bastardul, la incidentul de la Malfosse din momentul
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
moarte, duce de Gaeta de la 1040 la 1041 și principe de Capua de la 1038 la 1047 în sudul Italiei. Guaimar a fost o figură importantă în faza finală a autorității bizantine în sudul Italiei și cea de început a puterii normande în Italia. Potrivit cronicarului Amato de Montecassino, Guaimar era "mai curajos decât tatăl său, mai generos și mai curtenitor." Guaimar s-a născut în jurul anului 1013, fiind cel mai vârstnic fiu al principelui Guaimar al III-lea de Salerno cu
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
reușit să evadeze, drept pentru care Capua a fost imediat supusă asediului. Odată ce Conrad a preluat acest principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
fost alungat de către un uzurpator popular aflat în legătură cu vechea dinastie, Leon I. Până în decembrie 1042, totuși, Gaeta se afla în mâinile lui Rainulf, care o obținea de la Guaimar. Imediat după aceea, Guaimar și-a legat soarta de cea a dinastiei normande Hauteville. Între timp, bizantinii, care nu dăduseră curs cererii de ajutor a lui Guaimar, pregăteau o expediție de mari proporții sub comanda generalului George Maniaces, pentru a-i ataca pe sarazinii din Sicilia. La cererea bizantinilor, Guaimar a trimis o
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
nu dăduseră curs cererii de ajutor a lui Guaimar, pregăteau o expediție de mari proporții sub comanda generalului George Maniaces, pentru a-i ataca pe sarazinii din Sicilia. La cererea bizantinilor, Guaimar a trimis o cohortă de luptători longobarzi și normanzi, primul dintre aceștia fiind Guillaume, care, prin acțiunile sale din Sicilia, și-a dobândit epitetul de "Braț de Fier". În 1038, ca urmare a unor neînțelegeri cu generalul Maniakes, normanzii și longobarzii s-au întors fiind într-o stare de
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
bizantinilor, Guaimar a trimis o cohortă de luptători longobarzi și normanzi, primul dintre aceștia fiind Guillaume, care, prin acțiunile sale din Sicilia, și-a dobândit epitetul de "Braț de Fier". În 1038, ca urmare a unor neînțelegeri cu generalul Maniakes, normanzii și longobarzii s-au întors fiind într-o stare de revoltă antibizantină și imediat au trecut la cucerirea Apuliei, aflate în teritoriul catepanatului bizantin. Față de această situație, Guaimar le-a acordat tot sprijinul, iar în 1042, răsculații l-au ales
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
ocupat orașul și l-au ales pe Pandulf, cel mai vârstnic dintre ei, ca principe. Scăpat de asasinat, Guy a fugit la normanzi și în curând, cu ajutorul acestora, cei patru conspiratori au fost asasinați în Salerno de către o largă forță normandă și de armata strânsă de Guy din rândul salernitanilor. Familiile asasinilor au căzut curând în mîinile asediatorilor, așa încât ei au început negocierea prin eliberarea lui Gisulf, fiul și moștenitorul lui Guaimar. Guy a acceptat capitularea imediat după aceea, promițând să
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
lupta cu Emilia pentru regență. Abia în 1025 această criză a fost rezolvată. După aceea, Ioan al V-lea l-a adăpostit pe fugarul Sergiu al IV-lea de Neapole și l-a sprijinit în recucerirea orașului, cu sprijinul mercenarilor normanzi. Pentru această poziție, Ioan al V-lea și-a atras dușmănia principelui longobard Pandulf al IV-lea de Capua, iar ducatul de Gaeta a fost cucerit de noul inamic în anul 1032. Dinastia locală, descendentă din vechii Docibilieni, nu va
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
ducatul. Așadar, Gaeta a fost cucerită de către longobarzi în 1032. În 1038, cuceritorul său, Pandulf de Capua, a fost depus și înlocuit de către principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Guaimar nu a guvernat personal, punându-la la conducere pe mercenarul normand Rainulf Drengot, cu titlul de duce. La moartea acestuia din urmă (în 1045), locuitorii din Gaeta și-au ales propriul lor candidat din rândul longobarzilor, pe Atenulf I, până în acel moment conte de Aquino. Sub Atenulf și sub fiul acestuia
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
1045), locuitorii din Gaeta și-au ales propriul lor candidat din rândul longobarzilor, pe Atenulf I, până în acel moment conte de Aquino. Sub Atenulf și sub fiul acestuia, Atenulf al II-lea, Gaeta s-a menținut practic independentă, însă conducătorii normanzi din Capua Richard I și fiul său Iordan au supus din nou Gaeta în anul 1058 și apoi din nou, în 1062. În 1064, conducătorul longobard a fost alungat și un normand, Guillaume de Montreuil, i-a luat locul și
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
În 1064, conducătorul longobard a fost alungat și un normand, Guillaume de Montreuil, i-a luat locul și s-a căsătorit cu văduva longobardă a lui Atenulf I, Maria, totodată fiică a lui Pandulf al IV-lea de Capua. Conducătorii normanzi din sudul Italiei au numit duci de Gaeta din diferite familii locale cu oarecare proeminență, în special normanzi, până la 1140, când ultimul duce originar din Gaeta s-a stins, lăsând orașul în mâinile regelui Roger al II-lea al Siciliei
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
s-a căsătorit cu văduva longobardă a lui Atenulf I, Maria, totodată fiică a lui Pandulf al IV-lea de Capua. Conducătorii normanzi din sudul Italiei au numit duci de Gaeta din diferite familii locale cu oarecare proeminență, în special normanzi, până la 1140, când ultimul duce originar din Gaeta s-a stins, lăsând orașul în mâinile regelui Roger al II-lea al Siciliei, căruia i se adresase încă din 1135. Primul duce normand după scurta domnie a lui Rainulf Drengot din
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
diferite familii locale cu oarecare proeminență, în special normanzi, până la 1140, când ultimul duce originar din Gaeta s-a stins, lăsând orașul în mâinile regelui Roger al II-lea al Siciliei, căruia i se adresase încă din 1135. Primul duce normand după scurta domnie a lui Rainulf Drengot din vremea lui Guaimar de Salerno a fost Guillaume de Montreuil, numit în 1064. Acesta a căutat să își legitimeze domnia prin căsătoria cu văduva predecesorului său longobard, însă după alungarea sa de către
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
cu văduva predecesorului său longobard, însă după alungarea sa de către Richard I de Capua, nu mai era necesar pentru ducii ulteriori să se autolegitimeze: normanzii își impuseseră puterea. De la 1067 sau 1068 până la 1091, Gaeta a fost guvernată de către familia normandă Ridello. Geoffroi Ridello a guvernat de la Pontecorvo, însă cei din Gaeta nu renunțaseră la amintirea independenței din trecut. Astfel, la moartea lui Iordan I de Capua, Gaeta s-a revoltat împotriva conducerii normande și la conducere a ajuns Landulf ca
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
1091, Gaeta a fost guvernată de către familia normandă Ridello. Geoffroi Ridello a guvernat de la Pontecorvo, însă cei din Gaeta nu renunțaseră la amintirea independenței din trecut. Astfel, la moartea lui Iordan I de Capua, Gaeta s-a revoltat împotriva conducerii normande și la conducere a ajuns Landulf ca duce. Acesta s-a menținut cu succes la conducere până în 1103, dat fiind că principele normand de Capua, Richard al II-lea, fusese exilat din capitala sa. În 1103, Guillaume Blosseville a cucerit
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
independenței din trecut. Astfel, la moartea lui Iordan I de Capua, Gaeta s-a revoltat împotriva conducerii normande și la conducere a ajuns Landulf ca duce. Acesta s-a menținut cu succes la conducere până în 1103, dat fiind că principele normand de Capua, Richard al II-lea, fusese exilat din capitala sa. În 1103, Guillaume Blosseville a cucerit orașul și a fost, la rândul său, supus lui Richard de Aquila în 1105. Richard al II-lea a fost duce independent "de
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
Blosseville a cucerit orașul și a fost, la rândul său, supus lui Richard de Aquila în 1105. Richard al II-lea a fost duce independent "de facto", ca și succesorii săi. Moartea lui Iordan I a marcat subminarea autorității familiei normande Drengot, fapt care a produs mari efecte pentru Gaeta. În cele din urmă, în 1135, Richard de Caleno a fost nevoit să se supună regelui Roger al II-lea al Siciliei, care l-a silit și pe ultimul principe de
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
Salerno, care a reușit să obțină de la împăratul occidental depunerea lui Pandulf, după care i-a preluat posesiunile. În pofida importanței strategice a Capuei în regiune, orașul a decăzut sub succesorii lui Pandulf al IV-lea, până când a fost preluată de către normanzi aliați ai lui Guaimar de Salerno. În 1058, la un an de la moartea slabului succesor al lui Pandulf al IV-lea, contele normand Richard de Aversa a cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea pentru încă patru ani. După aceea, Richard și-a sporit prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub autoritatea sa. Astfel, conducătorul normand a devenit vecin cu Statul papal, fiind pe rând protector și susșinător, iar apoi dușman al papilor, petrecând astfel ultimii ani în excomunicare, la fel ca și fiul și succesorul său, Iordan I, care a desprins o bucată din teritoriul
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
I, care a desprins o bucată din teritoriul papal pentru a o adăuga principatului său. La moartea lui Richard de Aversa, familia sa, Drengot se bucura de un prestigiu și de o putere care se ridica la nivelul celelilalte familii normande din regiune, Hauteville, cu deosebirea că cei din dinastia Drengot acționau prioritar într-o diferită sferă de influență, cea a Statului papal și a Italiei centrale. Odată cu moartea lui Iordan I, principatul a decăzut rapid. Între 1090 și 1098, orașul
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]