1,758 matches
-
Gheran, editorul lui Rebreanu, e povestit, cu aplecare spre anecdotă, în luarea de poziție, dacă se poate numi așa. Case peste case, străzi peste străzi, memorie disprețuită și adrese care se pierd, semănând, peste timp, confuzie, fac substanța acestui articol nostalgic și precis. Constatări incredibile, precum „inițiativa" locatarilor de a smulge plăcile memoriale de pe blocurile în care mari scriitori le-au fost vecini în veac, ori „inițiativele" primăriei de-a ajuta să moară (și nu blând...) clădiri pe care o bună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
zis, pentru că partea mea stângă e drumul care mă va duce la el. - Mi-aș da și viața numai să fiu partea ta stângă, am zis. Ea a zâmbit și s-a așezat la loc pe canapea, cu o expresie nostalgică și distantă zugrăvită pe față. Erecția a început să cedeze și din cenușa ei a apărut din nou instinctul meu jurnalistic. Am întrebat-o în ce relații era cu Fina și, fără prea mari eforturi, am cunoscut povestea lui Luz
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
București, Ars docendi, 2009), există trei sinonime, a căror juxtapunere e o cheie de lectură pentru întreaga carte: cuvintele neutre, emoționale sau desuet-ironice coexistă; nimic nu se exclude. Volumul e o autentică manifestare postmodernă: savant și copilăros, sobru și ludic, nostalgic și updatat, preferă să nu aleagă, ci să juxtapună. E un produs editorial de succes, cu destinatar multiplu: pentru esteți și rafinați, pentru universitari docți și pentru tot felul de alți cititori. Cartea nu are un cititor privilegiat, după cum nu
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
Tăvi și Corina care se sfârșește înainte de a începe. Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
aldine. Tot volumul este alcătuit din fraze de genul: „La Padova am avut șansa să întemeiez (cuvîntul este bine ales!) prietenii durabile, universitare și extrauniversitare, pe care le-am păstrat de-a lungul anilor, pe care le întrețin, cu afecțiune (nostalgică!) neștirbită de timp." (p. 128) Insistența cu care autorul vrea să ne convingă că și-a ales bine cuvintele are efect contrar, cititorul căpătînd certitudinea că are de-a face cu un arhivar fără aptitudini de limbă. Mai mult, ce
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
I. Caragiale și luîndu-și ca partener pentru imaginea plastică pe același artist Dionisis Christofilogiannis, alături de care a mai lucrat și la unul dintre cele mai bune spectacole ale sale, Block Bach, Răzvan Mazilu a realizat un spectacol încărcat de poezie nostalgică și rafinament. Deloc ușor de realizat, evocarea lumii excentrice a unui dandy, Aubrey de Vere, personajul evocat de Mateiu I. Caragiale în nuvela de la textul căreia a pornit coregraful, a fost împlinită pe toate planurile: al interpretării personajului întruchipat de
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
întreține din economia de mijloace, din reconstituirea tabloului de gen și din faptul că unele cadre construiesc voit impresia de fotografie veche de album, fotografie puțin deteriorată. În filmul lui Haneke avem o artă a îndepărtării, însă fără nici un reflex nostalgic, totul livrat prin filtrul memoriei naratorului, o memorie încadrantă și încadrată în același timp. Iar ceea ce rămâne nespus, nerezolvat, indecidabil, suspendat prin virtuțile litotei devine nucleu al filmului.
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
consideră un neîmplinit în viață, în iubire și creație, de unde și usturătoarea presimțire că între vocația pe care a simțit-o crescîndu-i sub piele și mediul în care a trăit nu s-a putut lega o afinitate. De aici tonul nostalgic după un trecut ce promitea mai mult, și tot de aici așteptarea unei surprize dinspre viitorul pe care îl speră. În genere, umoarea autorului e de calm recules ca după o cursă obositoare, doar pe alocuri timbrul căpătînd un ton
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
după ce președintele Traian Băsescu a afirmat, într-o emisiune televizată, că Adrian Năstase a fost cel mai bun premier. Nu pot decât să zâmbesc. Cine are timp să o asculte pe doamna Anastase merge acolo, aplaudă. Eu cred că sunt nostalgici cei de la PDL. Au văzut că, la un moment dat, Traian Băsescu spunea că eu sunt cel mai bun prim-ministru și au devenit nostalgici. Cred că asta e explicația, altfel nu înțeleg... Și dl Lăzăroiu dădea o serie de
Adrian Năstase: Democrat-liberalii au devenit nostalgici după ce Băsescu a spus că sunt cel mai bun premier () [Corola-journal/Journalistic/47201_a_48526]
-
le este oferit pentru totdeauna. Asemenea unor îngeri alungați dintr-un spațiu și dintr-un timp mitice, eroii lui Modiano se trezesc în cenușiul vieții cotidiene, lipsite de farmecul de altădată, când totul părea posibil. Romanul lui Modiano, dincolo de atmosfera nostalgică a unui Paris la care visăm cu toții, dincolo de frivolități, aventuri și iubiri pierdute, este și un roman al marilor întrebări despre viață. (Prezentarea editurii) Când aveam cincisprezece ani, mi se dădeau nouăsprezece. Ba chiar douăzeci. Și nu mă numeam Louki
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
uit de câte-au fost e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
putea fi esența romanului). Petru Cimpoeșu a descoperit în „Privirea îndrăgostitului” ochiul atent la detalii al romancierului, glosând pe marginea textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului și a postmodernismului optzecist. Cristian Cosma ne-a povestit „cum scrie un cristian un roman”: Morții Mă-tii. Început într-o budă a
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-a adăpostit în inima mea,/ în piramida fără oprire” (Ea strălucește). Performanța unei atari producții nu e identificarea cu pretextul tematic, ci alteritatea, îndepărtarea nostalgică de acesta, pînă la negație: „Nu mai am nici un semn de la tine. Uneori, marea vine la mine - și marea nu ești./ Uneori vine muntele - și muntele nu...” (Tratat de singurătate). Fundalul poemului nu e de factură ontologică, ci, la un
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
și-a construit un personaj, Kera Calița, cu care practic se confundă, care te intrigă și care este memorabil în felul său: în cronica de astăzi a capitalei noastre, ea își are locul său, o pată de culoare, o reînviere nostalgică a parfumului din alte timpuri, o apropiere convingătoare între spectacolul gastronomic și spectacolul vorbelor. Urbanismul modern și mentalitățile Și tot despre București, orașul destructurat prin apariția cartierelor dormitor din anii comunismului, orașul care și-a pierdut (iremediabil?) unitatea, armonia, un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
capacele/ lăzilor de zestre în sat” (p. 308). O referință precisă, de natură emoțională, lipsește. Ceea ce dovedește nu lipsa poeticității (așa cum concluzionează sus pomeniții adversari ai lui Stoiciu), ci lipsa lirismului. Poetul nu ține să mărturisească explicit nimic. Nu e nostalgic (sau, oricum, n-o afirmă în gura mare), nu e melancolic (sau nu se laudă cu melancolia lui). Nu are, cum se spune, sentimente. Criza și revelația sunt continue, acte cotidiene, și sincrone cu actul scrisului. Greu de definit, literatura
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
a părului bătrîn din curtea parohiala din satul Chintelnic, singurul supraviețuitor al unei livezi bogate care a căzut sub secure cu prilejul ridicării noii case preoțești. Îmbătrînirea pomului e pusă în analogie cu propria înaintare în vîrstă, într-o comparație nostalgica. „Încep să uit cum arata părul de la Chintelnic. Simt nevoia să îl văd. Îl redescopăr într-o fotografie alb-negru așa cum l-am întîlnit prima dată: sobru și măreț. Mă întîlnesc cu noul preot paroh. Îl întreb: Ce mai face părul
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
a mea, întreaga noastră afecțiune, Georges Dumézil * Los Angeles, 6 martie 1971 Dragul meu prieten, Iată-ne hibrizi: Parisul ne reia deja, însă plicul rămâne californian. Am petrecut cu bine și sunt mulțumit de seminarii, dar avem fără încetare puseuri nostalgice spre Chicago. La vârsta noastră peisajul, aici evident mai vesel, nu este atât de important. Desigur, Puhwel era un prieten perfect, în genul unui fiu (este mai tânăr decât Claude!), dar micul grup de la Divinity School, Dvs., Kitagawa, Brauer - creați
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
Îți dai seama că, indiferent de rezultatele tranziției, timpul seceră fără milă și fără sfieli ideologice, dovadă că, dintre interlocutorii lui Radu Călin Cristea, trei nu mai sunt printre noi: Irina Nicolau, Adrian Marino și Ștefan Aug. Doinaș. Un gust nostalgic te încearcă, alături de dorința resuscitării unor amintiri care să-i aibă în centru. În această privință, volumul Luntre și punte își atinge scopul, fiind un memento de distincție și gust.
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât clare și necontroversate, se țes detalii oricât de mincinoase din punctul strict de vedere al realității, dar perfect valabile fiindcă
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
naturii, Exil pe-o boabă de piper, Rimbaud negustorul, Moartea citește ziarul, O beție cu Marx. Sunt titlurile volumelor remarcabile ale unui poet extraordinar. Ca și femeile însă, toate aceste cărți aparțin secolului trecut. Are dreptate Mircea Dinescu să fie nostalgic.
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
Marina Constantinescu Am coborît la Caracal prima oară acum cîțiva ani, în drum spre Craiova. Silviu Purcărete monta „A douăsprezecea noapte” sau „Noaptea de la spartul tîrgului”, un spectacol ludic și melancolic, revenirea lui nostalgică în trupă și în teatrul de suflet. Am plecat cu Lia Manțoc, una dintre marile noastre scenografe, un om și un artist cu o vibrație rară, care naște imagini în jurul cuvintelor. Mi-a propus să o luăm pe ruta Alexandria
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]