1,324 matches
-
să luăm și cu un pret să dăm". 130 Alții se ridicară și înălțară școli și întocmiră Instrumente De măsurat calea cerească. Aprigul Urizen privi Îndurerat pe frații și pe fiii săi, jelindu-se îndurerat întunecîndu-se Pe vînturi învăluit în nouri, în tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și cînd el spatele-și întoarse 185 La sala-i Daurită și caută portalurile Labirintice Ale întinsului sau cer, Tremurînd, rece, palida de frică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
250 Săpat-au făgașurile pentru rîuri, si revărsară-n depărtări Marile și lacurile; nălțară munții, stîncile și dealurile Peste pavilioane 84 largi, pește acoperișuri și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slavă Înconjurat de veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii.107 10 [În armonie șezi, căci Dumnezeu te-a pus stăpîn pe toate.] De ce vrei viitorul să-l privești, întunecînd ce-i bucurie-acum?" Ea se opri; Prințul lumină și-o întunecắ și-nfășurắ în nouri groși Splendorile coroanei sale din care glasul sau măreț bufnind se auzi: "O, luminoasă-Ahania, un Prunc fost-a născut din sumbru-Ocean 15 Căruia Urizen slujește, Lumina revărsînd peste-întunecimea-i. Aici sînt pus Rege-al necazului 108, aici pus să slujesc Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încolți 109, Iară Luváh, întunecoasa, furibunda moarte în pîntecul lui Los. Vai mie! cu mine ce-o să se întîmple în clipa-aceea-nfricoșată?" Ahania capul și-l pleca și-n față Regelui ea plînse șapte zile; 25 Și-ntr-a opta, cînd nourii din jurul tronului se risipiră, Ea luminosul cap înmiresmat și-l ridicắ și-ástfel (grăi) cu glas ceresc: "O Prințe, te-a pus Cel Veșnic căpetenie peste oștirile-i, [Ridică-ți deci strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o ții napoi mă stîng precum o frunză ce-a căzut. O, sînt nimica, și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc. 65 De-ți iei napoi suflarea, iată, învăluit sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața și lumina! Spaime profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nfățișare, ca o ploaie, a lui Enion Să fie lîngă tine, Groază iubita; lasă-mă încă să rămîn, și-apoi plinește Dreapta-ți judecată-asupră-mi; dar lasă-mă să-ți aud glasul. De-a ta mînie alungata, eu rătăcesc precum un nour în adîncul Unde nicicînd pînă acum Ființă n-a intrat; și viața-ntreagă pierzîndu-mi-o acolo 190 Mă reîntorc tot mai slăbită; să nu mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi m-am răzvrătit, Să nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i Că nu cumva Veșnică Moarte să urmeze, căci Voia181 nu poate fi-ncălcată: În jalnicele vai, acolo unde nu creștea nici un copac, nici nu curgea vreun rîu, 285 Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de Tunet. 310 Patru heralzi înaripați înaltă furioasele bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște nouri albi nălțîndu-se din Vai, oștirile-i cincizeci și două Pe cele patru Stînci a' lui Urthona se nalta scînteind în jurul Spectrului. Patru fii ai lui Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și tu, O Rege-al meu, 70 Îi aduna-vei din morminte, și îi vei pune în obezi, Și-i vei lega de tine, încît alcătuirea-mi de cleștar să vină iar la mine". Astfel strigat-a Demonul Apelor în Nourii lui Los. Întinsă peste dealuri stătea Enitharmon; nori și vijelii Întreaga noapte i se zbuciumară-n jurul capului: ziua întreaga ea zbúrdă în Belșug. 75 Dar Los Războiul îl urmează de-i zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hruba-i se deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă deasupra Muntelui care se năruie, o clipă-n juru-i E Tăcere, apoi uluitoare groază din Centru răbufnește, Înflăcărații cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile-ntunecatului Urthona, Știind că artele lui Urizen erau dragostea Blîndă și-Îndurarea 135 Și că prin aste arte chipul cel de șarpe din mădularele-i curgea 231 Tăcut precum iubirea deznădăjduita și ca si gelozia de puternic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd. Nevăzuta sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii să-i stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd anevoios ori înotînd, zburînd cu furie, căzînd, Sau bubuind că un Cutremur de Pămînt într-ai pămîntului rărunchi, 265 Ori că un nour dedesubt, si ca o flacără-n înalturi vîlvîind, Umblînd în desfătare peste dealuri sau prin vîlcele murmurînd Că un torent care țîșnește dedesubt, iară deasupra piatră care cade, Nor de furtună-n miazăzi și glas alinător în miazănoapte auzit. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vostru va-nvia", În litere de aur, împodobite cu dulce osteneală a Iubirii, 295 Așteptînd pline de răbdare să se-mplinească Făgăduința cea Divină. Și răsunat-au că o mîngîiere toate cîntecele lui Beula, Neindurînd că îndoială să rasară din Nourii Femeii-Întunecate. Atuncea miriade din cei morți bufniră prin străfunduri de morminte, Pe nourii femeii-ntunecoase cu o Spectrala groază coborînd, 300 Dincolo de Hotarul Transparenței pe Lacul lui Udan Adan. Pe-aceștia Satane îi numiră și la un loc le spuseră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
295 Așteptînd pline de răbdare să se-mplinească Făgăduința cea Divină. Și răsunat-au că o mîngîiere toate cîntecele lui Beula, Neindurînd că îndoială să rasară din Nourii Femeii-Întunecate. Atuncea miriade din cei morți bufniră prin străfunduri de morminte, Pe nourii femeii-ntunecoase cu o Spectrala groază coborînd, 300 Dincolo de Hotarul Transparenței pe Lacul lui Udan Adan. Pe-aceștia Satane îi numiră și la un loc le spuseră Satan. Sfîrșitul Nopții a Șaptea [b] VALA Noaptea a Opta239 Apoi Toți cei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să aibă un sfîrșit?" Urizen auzi Vocea și văzu umbră sub 170 Țesuta-i beznă; și-n legi și în himerice religii, De la copacul Tainei începînd, încercuindu-i rădăcina Prin toate ramurile ea se-ntinse, în a lui Orc putere: Nour nedeslușit, fără de chip, în lacrimi de durere ne-ncetat Scăldînd îngrozitoarea Pînză a Religiei; sub greutate îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trîmbița se-adună, si mormăie peste marginile mormîntului și strigă-n 240 Fiorosul vînt în jurul stîncilor și munților ce se înalță plini de gemete. Pe stînci surpate, în aer suspendați prin focuri dinăuntru 316, Multe cortegii-ngrozitoare și multi pe nouri și pe ape, Tati și prieteni, Mame și Prunci, Regi și Războinici, Preoți și Prizonieri înlănțuiți, se întîlniră laolaltă cu o-nfricoșătoare teamă; 245 Și fiecare dintre morți apare-așa precum trăise înainte, Și rămîn toate semnele gîrbaciului de sclavi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nu auzeau, nu vedeau, nu simțeau tot vălmășagu-ngrozitor, Căci după voie rătăceau, năuntru-nchiși, în sfericele simțuri. Și cei de pe-Așternuturi îi văzură, în visele lui Beula, Cum se-odihneau din vastul groaznic seceriș universal, 385 Luváh cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap, Și-astfél străvechea lor vîrstă de aur325 reînnoitu-s-a; căci Lúvah spuse Cu glas molcom din Noru-i daurit peste a dimineții adiere. "Vino nainte, O Vala, din iarbă și din tăcută roua, Înalță-te din rourile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucuriei mele. Cu prospețime unduiți, límpide ape curgînd în jurul ierbii fragede; Și tu, țărînă-nmiresmată, viața ți-o lasă să-încolțească-n flori și fructe. Urmați-mă, O turme ale mele, si ascultați-mă cîntînd fermecătoru-mi cîntec. Mi-oi face glasul auzit pe nourii ce scînteiază-n soare. 440 Chema-voi; și cine-mi va răspunde? Cînta-voi; cine-mi va da răspuns? Căci de pe-ncîntătoarele-mi colníce viii privesc izvoare vii, Gonind printre-ale mele verzi pășuni, si desfătîndu-se printre copacii mei. Nu sînt aicea singură: turmele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas și glasul lui cel tînguios îl auzi: "O Enion, capul mi-e ostenit pe patul morții, Căci ale morții buruieni mi-au năpădit în jur mădularele în înghețatele străfunduri. Șed în lăcașul scoicilor și mă jelesc, și tu în nouri ești închisă. 490 Cînd oare vremea Norilor va trece, și-ngrozitoarea noapte a lui Tharmas? Înalță-te, O Enion! Înalță-te și îmi zîmbește peste capu-mi Așa cum peste sterpii munți surîzi și ei se veselesc. Au cînd zîmbi-vei tu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mohorîte, 560 Totul sub ceruri era negura: numai o luminița Așa cum scînteiază din spirite ce dorm, se arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]