1,329 matches
-
în sine). Mai întâi, prozatorul exemplifică o trăsătură negativă de caracter: invidia omului mărunt, incapabil să recunoască valoarea semenilor (huhurezul e o pasăre tăcută și urâtă, care găsește minunatul glas al privighetorii "un zgomot fără înțeles"), pentru ca, în Isvorul și nourul, obiectul pedepsei morale (din perspectiva filosofiei practice și a "bunului simț" burghez) să îl reprezinte însuși sentimentul estetic, gratuitatea artei, la fel ca în Greierele și furnica. Pe scurt: izvorul se bucură de lumina soarelui și de veselia din jur
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la fel ca în Greierele și furnica. Pe scurt: izvorul se bucură de lumina soarelui și de veselia din jur, dar bucuria îi este umbrită de apariția unui nor pe care, supărat, îl roagă să nu tulbure fericirea undelor sale. Nourul îl ascultă și izvorul își primește pedeapsa, evaporându-se de parcă nici n-ar fi fost în splendoarea văzduhului incandescent. Și Moartea lui Iov e o schiță cu miez etic, ce ne avertizează asupra faptului că prin lucrurile mici se pierde
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nedeterminarea subiectivă este reprezentată de indiferența subiectului vorbitor față de individualitatea „obiectului” denumit de substantiv; el este interesat de „obiect” ca reprezentând o anumită clasă semantic-lexicală: „Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale/ În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună.” (M. Eminescu, I, p. 77). Prin aceasta, nedeterminarea echivalează cu simpla proiectare a substantivului ca unitate lexico-gramaticală concretă din planul paradigmatic al limbii în planul sintagmatic al textului. Determinareatc "Determinarea" Determinarea, în general, ca termen opus nedeterminării, are
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 151), „Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar?” (Ibidem, p. 83) În enunțuri exclamative, pronumele ce devine mijloc de marcare a exclamației, fără conținut semantic propriu și fără funcție sintactică: „Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii,/ Tu cu lumea ta de gânduri după ea să te ații?” (Ibidem, p. 157) ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIVTC "ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV" Cu excepția pronumelui cine, toate celelalte dezvoltă și valori adjectivale. Se mai adaugă locuțiunea adjectivală ce fel de, căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 115); • complement corelativ (sociativ): L-am văzut cu cine merge el de obicei.; • circumstanțial (temporal, spațial, cauzal, condițional); „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă/Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I, p. 69), „M-a fermecat cu vro scânteie/Din clipa-n care ne văzum?” (Ibidem, p. 208); • atribut: „Tu îmi pari ca o bacantă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prinsèserăm etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic se mai pot întâlni două forme perifrastice de mai mult ca perfect: a. construită din auxiliarul a fi, la perfectul compus, și tema de participiu a verbului: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă” (M. Eminescu) b. construită cu auxiliarul a fi, la imperfect, și tema participiului: „Și când ajung acasă aflu că tata și mama erau duși la târg.” (I. Creangă) „... Ar fi trebuit să înceapă a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
2. Unitatea semantică și unitatea prozodică asigură (și sunt asigurate de) modul de desfășurare a predicației: • prin intonație predicațională: „Zdravănă femeie! Ce a făcut, ce a dres (...) s-a plătit de datorii...” (I.L. Caragiale) • prin predicat: „Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară,” (M. Eminescu) Unitatea de structură variază în funcție de specificul concret al realizării predicației și al expansiunilor sintactice pe care, direct sau indirect, le orientează sau chiar condiționează. Propoziția este cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate.” (I. Creangă) • construcții gerunziale absolute: „Din când în când învăluirile de vânt de deasupra satului păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nouri, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) • sintagme conținând o determinare atributivă, esențială pentru desfășurarea planului semantic al relației de interdependență: „- Ce vrea să zică, domnule profesor, lirismul apei?” (G. Călinescu), „El ne spune că certitudinea sensibilă n-ar fi certitudine.” (C.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu găsi loc să stea jos, în trenul special care mergea spre linia frontului, un tren cu trupe, dar nu simți nici o oboseală să stea la fereastră și să se uite afară.” (M. Preda, Delirul, 385) • pronume: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I., 69) b. dezvoltat; circumstanțialele care exprimă limitele sau lungimea unui parcurs: „Zadarnic se plimbă de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
real plauzibil. Creația se bazează pe acest context: Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,/ Când o mreană saltă-n aer dup'o viespe sprinteioară/ Când sălbaticele raze se abat din zborul lor,/ Bătând apa-ntunecată de un nour trecător", totul e ca în artele plastice. Vasile Alecsandri este creatorul, depășește predicția lui Hegel însemnând sfârșitul artei și se abandonează rolului psihic de medium: "Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale/ Cu cel râu care-n
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în 1937 de Academia Română), lui Ioan Lupaș sau lui Octavian Goga, și de culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături) (1929; Premiul Academiei Române în urma unui raport întocmit de Octavian Goga). A semnat și Toma Nour. T. alcătuiește, sub imboldul tatălui său, care prin 1885 culesese folclor în Vrancea, și sub înrâurirea lui Andrei Bârseanu („dascălul luminat”), culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate, care conține aproape șase sute cincizeci de piese lirice, doine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
trăsături fizice, trăiri sufletești, comparații: TESTUL NR. 13 1. Citește cu atenție: “Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri și lucioși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș Se iubesc. Și ce departe sunt de-odată amândoi.” (Mihai Eminescu Înger și demon) 2. a) Identifică adjectivele pe text, marcându le cu simbolul adj. b) Trasează o săgeată pentru a arăta legătura adjectivului cu substantivul pe care îl
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
băbești, București, 1893; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, București, 1900; T. Pamfile, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, adunate din comuna Țepu (Tecuci), București, 1911; Enea Hodoș, Descântece, Sibiu, 1912; A. M. Nour, Descântece și vrăji din popor, Turnu Măgurele,1912; Ov. Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931; Al. Vasiliu, Descântece din Moldova, București, 1934; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, II, îngr. și introd. Iordan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
transformări, prelucrări în conținutul codificat și este capabil să facă dovada unor performanțe imediate • Faza de stocaj funcțional, de realizare a unor modele mentale, motrice etc., însoțite de strategii conective, de analiză a ideilor cheie, de utilizare a rețelelor cu nouri de fixare etc., toate implicând acțiunea de fixare în memoria de medie durată sau de lungă durată a ceea ce s-a însușit. • Faza de actualizare sau de obiectivare, definește situația în care cel care a parcurs fazele anterioare, solicitat fiind
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și pantele abrupte acoperite de zăpadă, în josul pietrelor gri ale văilor, al poienilor, al stîncilor și al pinilor. Aerul era umed și rece; apa șerpuia în josul pietrelor și traversa drumul. Ramurile pinilor coborau grele în aerul umed. Pe cer treceau nouri cenușii, însă foarte denși iar apoi se ridică aburul ceții în sus [...]466. Așa cum Anderegg a arătat deja în interpretarea pe care a făcut-o acestui pasaj, atît adverbele deictice, cît și alegerea cuvintelor și a metaforelor din text trimit
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Iancu Motoc). Geniu pustiu de M. Eminescu, roman neterminat și nepublicat în timpul vieții, din motive de exigență, apare postum, în 1904. Se presupune că ar fi fost în perioada când poetul era student la Viena (18701872). Protagonistul este Toma Nour, un tânăr romantic, animat de idealurile de libertate ale popoarelor în slujba cărora își va sacrifica viața. Este îndrăgostit de frumoasa Poesis, care va sfârși în chip tragic. Fata este tipică eroinelor romantice. La fel, portretul lui Toma Nour este
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Toma Nour, un tânăr romantic, animat de idealurile de libertate ale popoarelor în slujba cărora își va sacrifica viața. Este îndrăgostit de frumoasa Poesis, care va sfârși în chip tragic. Fata este tipică eroinelor romantice. La fel, portretul lui Toma Nour este de natură romantică, asemenea eroilor lui Musset, Vigny, sinteze între înger și demon. Cadrul acțiunii este fantastic. Un rol documentar însemnat la dezvoltarea speciei l-au avut romanele lui N.D. Xenopol (fratele istoricului). Unul dintre romanele lui N.D. Xenopol
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
adică mulțimea țăranilor din cele câteva sate care alcătuiesc moșia boierului Iuga, undeva prin Argeș. Rebreanu a înfățișat cu măiestrie frământările țăranilor și pregătirea, obscură și turbure, a răscoalei.” O simți această răscoală cum se ridică ca un colț de nour negru la orizont, încă din primele capitole ale cărții”. Rebreanu este în literatura noastră, cu siguranță, cel mai mare meșter mânuitor de mulțimi.Sfătuirile țăranilor, șovăirile lor, îndrăznelile lor, spaimele lor, descoperirea propriei lor forțe și nașterea conștiinței de grup
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de aceștia. De exemplu, perso nificarea se poate realiza printrun epitet personificator (Luna blândă ține strajă), printro comparație (luna ca o regină a nopții), printro metaforă (Trece albă regina nopții moartă) sau se poate dispensa de tropi (Când luna prin nouri pe lume veghează). Diferențierea se produce și la nivelul structurii morfologice: metasememul privește un cuvânt/o sin tagmă, în timp ce metalogismul se poate manifesta în unități de semnificație superioare cuvântului. Antiteza este procedeul/figura de stil prin care se accentuează opoziția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pronominale posesive la persoana I (noastre), verbe și pronume la persoana a IIa (vați dus). 5. motive literare: stelele, lacul, codrul, florile, păsările, icoana, dorul, amintirea pierdutei iubiri 6. dimensiunea spațială a imaginarului poetic: Din cerurile albastre; pe lac; Trec nourii pe ceri 7. Metafora din sintagma turme călătoare sugerează ideea că norii albi, cu formele lor schimbătoare, se mișcă lent și imprevizibil pe cer, asemeni unui cârd de mioare. Imaginea dinamică creată prin această metaforă armonizează teluricul și cosmicul sub
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră, invizibil, dincolo de nouri, pe/ picioroange, cu/ pumnul ridicat împotriva călăreților/ nourilor. Altul: bătător la/ ochi, amestecând/ numerele zilelor câștigătoare în căciulă...” (Triumful alegoric). O atare linie tematică este amplificată în Singurătatea colectivă (1996; Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul ASPRO) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră, invizibil, dincolo de nouri, pe/ picioroange, cu/ pumnul ridicat împotriva călăreților/ nourilor. Altul: bătător la/ ochi, amestecând/ numerele zilelor câștigătoare în căciulă...” (Triumful alegoric). O atare linie tematică este amplificată în Singurătatea colectivă (1996; Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul ASPRO) și în Ruinele poemului (1997; Marele Premiu ASPRO). Efectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Smarandei Smaranda este mama lui Nică. Deși lipsesc elementele portretistice care să contureze portretul fizic, sunt suficiente elemente pentru alcătuirea unui portret moral. Ea este autoritară, virtuoasă, bisericoasă, insistentă în a-și vedea băiatul popă, pricepută în practici străvechi: alunga "nourii cei negri de deasupra satului", știa să abată "grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară dinaintea ușii", vrăjea tăciunii, să se potolească dușmanii, descânta de deochi. Smaranda era iubitoare de învățătură și învățați și își orientează copilul în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
labilis" (soarta schimbătoare), "vanitas vanitatum et omnia vanitas" (deșertăciunea deșertăciunilor) în Trecut-au anii, Revedere, Ce te legeni, Memento mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui dac, Sărmanul Dionis. Cosmogonia eminesciană este strâns legată de această temă. Influențat de ideile din Rig-Veda, din miturile grecești și creștine, de filosofia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]