1,735 matches
-
lână în culori naturale și cu ciucuri. Casa dinapoi, camera de zi cu zi sau bucătăria este bogată în obiecte de uz casnic: soba de fontă pe care se află ceaunul, oale de lut, ticlăzău (fier de călcat), coșuri de nuiele, ulcioare de diferite mărimi, coșărci, mojar (obiect de fier în care se pregătea mujdeiul), covata pentru frământat pâinea, ștergarul cu care se acoperea, parsediu sau blidar, un fel de suport pentru căni și pahare, lădiță pentru linguri, furculițe din lemn
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se răcorească, să facă un duș rece și apoi să-și facă cafeaua. Proprietarii reușiseră să tragă apă în casă și să-și amenajeze un duș în camera unde era doar un
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două ore, tata a terminat
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cafenea, ca să beau cu voi cafea, să ne-ntindem la taclale, despre vremi imemoriale călătorind prin amintiri, despre fostele iubiri. * nu te supără madam' procedează mai cu calm chiar dacă-s bujorul roz eu sunt foarte rușinos dacă dai tot cu nuiaua, s-ar putea să-ți verși cafeaua * mulțumesc fetelor dragi, ăsta-i viața ce să faci? asta-i viața florilor, se nasc, trăiesc și mor! de aia mă numesc; Bujor ca să fie sărbătoare, dau cafeaua cea mai mare. * frunză verde
CONSTATĂRI LE...CAFENEA! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362078_a_363407]
-
mine, de neuitat a rămas ziua când bunica ne-a părăsit. Lipsa ei din casă, golul acela lăsat, neliniștea din sufletul meu, greu s-a potolit. Și toate astea pentru că mă ocrotea, mă apăra când mămuca îmi trăgea câte o nuia pentru că nu aveam astâmpăr deloc. Toată ziua zburdam și făceam fel de fel de șotii. Îmi răsună atât de viu în urechi, glasul ei, când striga la mama: Nu-l bate, nu-l bate, Vică, pe Ionel!” Doamne, când au
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
Trebuia să oprească, să simtă pământul sub picioare, să se tăvălească pe iarba udă și răcoroasă ... ” (Eliza Roha - „Întoarcerea”) „Armata nu-i mai dădu răgaz să se gândească la dragoste. Cele opt ore de instrucție, dormitul în bordeie făcute din nuiele, ploile, mai întâi și, apoi, căldurile excesive, comportarea brutală a comandanților, aplicațiile de noapte făceau ca gândurile studenților să se îndrepte spre analiza condițiilor existenței umane. În scurtele momente de pauză, la umbra rarefiată dată de niște salcâmi firavi, discuțiile
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să fi avut o scânteie de admirație și dorință în fața delicatului Ghiocel. Mai ales că era îmbrăcat în culorile ei preferate
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
de 104 ani, lăsându-ne mai săraci cu un suflet blând și nevinovat cum îl avea ea. De câte ori mă scăpase de furia mamei mele când făceam câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea ca ea să se războiască cu furia mamei mele, eu știind că sunt pe mâini bune și de data aceea dacă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cafenea, ca să beau cu voi cafea, să ne-ntindem la taclale, despre vremi imemoriale călătorind prin amintiri, despre fostele iubiri. * nu te supără madam' procedează mai cu calm chiar dacă-s bujorul roz eu sunt foarte rușinos dacă dai tot cu nuiaua, s-ar putea să-ți verși cafeaua * mulțumesc fetelor dragi, ăsta-i viața ce să faci? asta-i viața florilor, se nasc, trăiesc și mor! de aia mă numesc; Bujor ca să fie sărbătoare, dau cafeaua cea mai mare. * frunză verde
BUJOR LA CAFENEA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365261_a_366590]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCARA VIEȚII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului La balconul vieții mele scris-a dorul dulce carte, făcând scară din nuiele morilor de vis, deșarte. S-a julit în genunchi luna cărând umbra mea în spate, norilor le-a stins cununa să simt dragul când, o bate. Soarele, mi-a prins în brațe ochii dulci ai dimineții, toropind sub vrăji de
SCARA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366301_a_367630]
-
de hribi și mânătărci. Apoi băiatul merse degrabă la soră-sa, Leura, care se juca cu o păpușă din cârpe și-i spuse ce și cum. Fetița nu stătu mult pe gânduri, luă repede din gard coșulețul ei împletit din nuiele de răchită și porni la drum împreună cu fratele ei spre pădurea ce parcă-i îmbia să ajungă la ea. Mult n-au avut a merge, că erau sprinteni și grăbiți nevoie-mare ca să culeagă și să nu o supere pe mama
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
domeniu, ca prim argument fiind Valul lui Hadrian din Marea Britanie, un val de apărare care este o continuare a Valului lui Traian de la Galați. În opinia subsemnatului, cu eforturi financiare minime s-au putut restaura porțiuni din val (palisade din nuiele, pietre, pământ galben, câteva turnuri de supraveghere din scânduri). Turiștii vizitează acest val, merg pe el și, din loc în loc, cumpără tricouri ale căror imprimeuri menționează câți kilometri a mers respectivul cumpărător pe val. Spectacole carte reproduc scene de luptă
DESPRE BRAND-URILE GALATIULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366641_a_367970]
-
făcut și zece... Între timp în clasă zumzetul s-a transformat în gălăgie, gălăgia în țipete și țipetele în hărmălaie generală, care s-a revărsat pe holul școlii până la ușa cancelariei. Atunci a ieșit din cancelarie domnul Arsu cu o nuia în mână, cu care lovea un dușman nevăzut din aer. Am zburat în clasă ca niște pui speriați, fiecare la locul lui, cu mâinile la spate. Ca și cum am fi fost tot timpul smirnă, o puzderie de mini-sfincși nevinovați, toți cu
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
cu care lovea un dușman nevăzut din aer. Am zburat în clasă ca niște pui speriați, fiecare la locul lui, cu mâinile la spate. Ca și cum am fi fost tot timpul smirnă, o puzderie de mini-sfincși nevinovați, toți cu ochii la nuiaua domnului Arsu. Nu eram învățați cu bătaia. Domnișoara Iulia nu și-a permis agresarea noastră nici măcar cu o pișcătură de păr sau de urechi. E drept că ridica vocea uneori la câte un neastâmpărat, dar cu invariabila dojană:„Vrei să
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
cu o pișcătură de păr sau de urechi. E drept că ridica vocea uneori la câte un neastâmpărat, dar cu invariabila dojană:„Vrei să mă superi?” Și nimeni nu voia să-și supere „prietena”. De aceea, trecerea de la „prietenie” la nuiaua care vâjâia pe deasupra capetelor noastre a avut un efect de anesteziere a sufletelor, cu toate că domnul Arsu nu a lovit efectiv pe nimeni. - Mă, a șuierat dumnealui, să n-aud o șoaptă, că nuiaua asta simte orice mișcare. Cum vă mișcați
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
prietena”. De aceea, trecerea de la „prietenie” la nuiaua care vâjâia pe deasupra capetelor noastre a avut un efect de anesteziere a sufletelor, cu toate că domnul Arsu nu a lovit efectiv pe nimeni. - Mă, a șuierat dumnealui, să n-aud o șoaptă, că nuiaua asta simte orice mișcare. Cum vă mișcați, cum se repede la voi! Nu îndrăznea nimeni să miște. Abia mai respiram. Ne-a examinat îndelung și a zâmbit mulțumit că reușise să ne hipnotizeze. Apoi a vorbit mieros: - Acum, că sunteți
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
exclamat admirativ: - Mă, dar voi ați învățat carte, nu glumă! Cu disciplina stați mai prost și aici o să lucrăm noi mai mult! Nu înțelegeam defel, cum trebuie să „lucrăm” mai mult? Îl simțeam că e nervos, pentru că bătea tactul cu nuiaua când în catedră, când în tablă. Și se uita tot mai des pe fereastră și la ceas. Începuse să pufnească și să-și muște mustața. Privirea îi înghețase în fereastră cu luciri de oțel în ochi. Pe la ora unsprezece și
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
ouă de la găinile colectivului. - V-a bătut vreodată învățătorul ? FS: Nu. Eram elev silitor, liniștit. Mereu premiant. - Ce prostii ați făcut pe la Bălcești? FS: Aveam „războaie” între noi. Ne băteam „ăi de la vale pe ăi de la deal”... cu pietre, cu nuiele... Dar și la fotbal, jucam „ăi de la vale contra ălor de la deal”... Chiar și la oină, dar mai rar. Oina era, de fapt, mai mult să ne lovim cu mingii mici unii pe alții. Baseball-ul american s-a inspirat
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
era singurul care proceda așa. Și cadrele didactice se adaptau din mers situației de la sate. Trebuia să învețe și din urmă, că apoi cine stătea cu genunchii pe boabele de porumb în colțul clasei, sau lua zece la palmă cu nuiaua de alun, dacă nu știa lecțiile predate în ziua respectivă? Așa l-a prins somnul odihnitor, cu gândurile rămase în urmă cu vreo zece - cincisprezece ani, pe timpul copilăriei sale zbuciumate, ca a oricărui copil născut și crescut la țară în
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
pentru viermii de mătase. Mă ajuta și sora cea mică. Făceam acest lucru dimineața, pe răcoare, când razele soarelui nu dogoreau și seara când apunea soarele. Țin minte că aveam o traistă mare din pânză și un coș mare din nuiele și plecam la cules de frunze de dud, vis-a-vis de casa părintească, pe locul unde avusese bunica paternă, casa. Se mutase la sora tatei în altă localitate iar terenul rămăsese viran. Pe suprafața de 1250 de metri pătrați (din anul
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
Saame? Limba Saamelaienilor. Seamănă mult cu limba ungurească pe care o cunosc. Cred că de aceea putem conversa! Ne mângâiem reciproc pe spate ca să ne încălzim. Și astfel devenim prieteni. Intră în casă și se reîntoarce cu un coșuleț de nuiele în mânuța. Înăuntru acestuia, douăsprezece perechi de ciorapi cu dungi, roșu și alb, pe care mi-i face cadou! Păcat că sunt mici, ca pentru păpuși. Nu pot să-l refuz. Îi dau și eu un portmoneu din piele de
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
frunte și se văicăreau de zici, ce e Domne asta. - Doamne, Doamne!... ce pățirăți, conașule? La un moment au crezut că-l mușcase Corbea. Naie a alergat și i-a adus pălăria care-i sărise de pe cap și, lund o nuia din grămada de lemne, se chiti să-l ciomăgească pe bietul câine care schelălăia ca și conul Pandelică. - Să te ia dracu de potaie nenorocită!... Toată noaptea dormi buștean și acum te găsi vrednicia, jigodie!?... și a aruncat bățul spre
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CU CÂTE PRIMĂVERI... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În ochi de soare se topește neaua, Plăpândul ghiocel stă să răsară, Mugurii-n sălcii au umplut nuiaua... E timpul să ieșim în primăvară. E timpul pentru cânt și poezie De-a pururi strecurat în legea firii, Sosirea primăverii să ne fie Simbol al frumuseții și iubirii. Pentru îndemnul ei, către iubire... Mirosul sfânt ce-l poartă-n
CU CÂTE PRIMĂVERI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351886_a_353215]
-
subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru aluatul de pâine sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]