1,437 matches
-
am popositLa Crucea Iancului vestit,La Mărișel în vârf de munți,Cu brazi semeți cu a lor frunțiScrutând de veacuri depărtări,Cu minunatele-așezări.Cuprinși de foc mistuitorîn fruntea lor cu Crăișor,În aprige-încleștări, flăcăiVărsară sânge. În văpăiAu dobândit ca bravi oșteni,Pământul sfânt din Apuseni.Pelaghia, c-un cuget dreptși-o flacără aprinsă-n în piept,A strâns o mână de femeiCu care-a alungat mișei.Pământul apărat de moțiși moștenit azi de nepoțiPăstrează aerul străbunDin vremea moțului tribun,Cu forța unui
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului E-n mine o luptă cumplită, iubire de care tu nu știi... Și nici nu aș vrea... O luptă în care tot cad, în neștire oștenii speranței din armia mea. Au fost câtă frunză... Puțini au rămas... Au fost câtă iarbă dar nu mai au glas... S-au stins rând pe rând, doborâți de nimicuri mai grele ca plumbul... Din nou mozaicuri de umbră se țes
ȘI AZI de AURA POPA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380580_a_381909]
-
nimic nu-i va scăpa - din bătaie - iernatic dezlănțuit tirului gheții VREMURI au fost cândva - în vremuri pline voievozi și de mărire duhuri : bouri veneau să se închine l-al Pajurii tron din văzduhuri au fost cândva - în vremuri sfinte oșteni născuți de stânci și codru : vârtej de vitejii și modru și hori de zâne pân' la grinde au fost cândva - în vremuri pline icoane și grădini de rai: eroi ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
SCRIU POEZII, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărând pașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând, mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără plus, ascultând, oștean cuminte, spusa Celuia de-i sus, Care-n zațul negru-al sorții a citit că e momentul să facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentul ca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea, amprentându-i în făgașe și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
mi-e poatele bolnav, prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul ... Citește mai mult Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărândpașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând,mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără plus,ascultând, oștean cuminte, spusa Celuia de-i sus,Care-n zațul negru-al sorții a citit că e momentulsă facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentulca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea,amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
trudeau cât era ziua de lungă pentru bunăstarea stăpânului lor, fără a se putea bucura de vreo agoniseală, căci abia aveau de-ale gurii pentru a-și duce zilele de pe o zi pe alta. Nu puteau nici părăsi regatul pentru că oștenii regelui aveau poruncă să îi scurteze de cap pe toți cei care ar fi avut o astfel de îndrăzneală. Acest rege avea o singură mare teamă: teama de vrăjitoare. Se zvonea că, pe vremea când fusese prunc, o bătrână vizitase
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
spaimă, că făcuse cunoscută porunca regelui chiar nevestei cărbunarului, mama fetei. Mânios peste măsură, regele porunci căpitanului de oști să ia câți oamenii credea de cuviință și să meargă de îndată după fată. Plecă deci căpitanul cu o mână de oșteni, socotind că pentru o fată nu era nevoie de mai mult. Îi luă două zile până reuși să ajungă în pădurea de brazi în care se afla casa cărbunarului, dar acolo nu o găsi decât pe nevasta acestuia. Femeia nu
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
o fată nu era nevoie de mai mult. Îi luă două zile până reuși să ajungă în pădurea de brazi în care se afla casa cărbunarului, dar acolo nu o găsi decât pe nevasta acestuia. Femeia nu se sperie de oșteni și își continuă treburile pe lângă casă, ca și când nu i-ar fi văzut. - Hei, femeie, strigă căpitanul, unde este fiica ta? - De ce o căutați? - A primit poruncă să se înfățișeze la palat! De ce nu i-a dat ascultare? - E bolnavă, răspunse
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
își vedea în continuare de treburile ei fără a mai răspunde, căpitanul de oști porunci oamenilor săi să o prindă pe femeie, căci nu se putea întoarce la rege cu mâna goală. Regele se mânie și mai tare aflând că oștenii săi nu reușiseră să o găsească pe fată. O întemniță pe femeie și porunci să fie căutat cărbunarul. Nu trecu mult și îl aduseră pe bietul om în fața regelui. - Unde ție-a fata, cărbunarule? Vreau să aflu adevărul și ai
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
temniță alături de nevasta ta! Bărbatul îl privi cu tristețe pe rege, după care își întinse singur mâinile pentru a-i fi legate. Îl întemnițară alături de nevasta lui. După ce se gândi o vreme, regele porunci să fie întemnițat alături de ei un oștean îmbrăcat în haine de cerșetor, care să tragă cu urechea la vorbele celor doi. În noaptea aceea regele nu puse geană pe geană. Nici nu se lumină bine de ziuă și ceru să-i fie adus oșteanul-cerșetor. - Stăpâne, se aruncă
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
haine de cerșetor, care să tragă cu urechea la vorbele celor doi. În noaptea aceea regele nu puse geană pe geană. Nici nu se lumină bine de ziuă și ceru să-i fie adus oșteanul-cerșetor. - Stăpâne, se aruncă în genunchi oșteanul, nu am auzit nimic, căci am căzut într-un somn greu imediat ce am fost lăsat singur cu cărbunarul și nevasta lui. După ce îl pedepsi crunt pe acel oștean, regele trimise altul în locul lui. La fel se întâmplă și cu al
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
și ceru să-i fie adus oșteanul-cerșetor. - Stăpâne, se aruncă în genunchi oșteanul, nu am auzit nimic, căci am căzut într-un somn greu imediat ce am fost lăsat singur cu cărbunarul și nevasta lui. După ce îl pedepsi crunt pe acel oștean, regele trimise altul în locul lui. La fel se întâmplă și cu al doilea și cu al treilea oștean. Regele își pierduse de tot răbdarea. - Stăpâne, îndrăzni căpitanul de oști, poruncește să le dăm drumul și îi vom urmări. - Ar trebui
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
am căzut într-un somn greu imediat ce am fost lăsat singur cu cărbunarul și nevasta lui. După ce îl pedepsi crunt pe acel oștean, regele trimise altul în locul lui. La fel se întâmplă și cu al doilea și cu al treilea oștean. Regele își pierduse de tot răbdarea. - Stăpâne, îndrăzni căpitanul de oști, poruncește să le dăm drumul și îi vom urmări. - Ar trebui să faci asta fără să simtă ei, altfel nu ne vor duce la fată. - Stăpâne, alege un singur
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
mai plecat nicăieri. Trei zile am stat pe lângă casă, dar nu am văzut nici urmă de fată. Fără să mai stea mult pe gânduri, regele porunci să se dea foc casei cărbunarului și întregii păduri de brazi. Când se apropiară oștenii cu torțe aprinse de pădure, se porni o furtună cumplită, cu tunete, fulgere și o ploaie groasă, care fu cât pe ce să înece toată oastea regelui. Din ce în ce mai mânios, regele trimise din nou după cărbunar și nevasta lui, hotărât să
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
porni o furtună cumplită, cu tunete, fulgere și o ploaie groasă, care fu cât pe ce să înece toată oastea regelui. Din ce în ce mai mânios, regele trimise din nou după cărbunar și nevasta lui, hotărât să le scurteze lor capetele pentru nesupunere. Oștenii trimiși cu această poruncă, însă, dispărură fără urmă, ultimul loc în care fuseseră văzuți fiind chiar marginea pădurii în care locuia familia cărbunarului. Spumegând de furie, regele își luă sabia, armura și cel mai bun cal și porni de unul
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
voia, mărite împărat? - Eu sunt Împăratul Mustață-Sură! Auzit-ai de mine? - Recunosc că nu! Dar, dacă nu ți-e cu supărare, te-aș ruga să poruncești slugilor tale să nu intre în grădina mea. Mă tem că atâta amar de oșteni îmi vor strica straturile și îmi vor speria peștii! - Aici eu și numai eu sunt cel care dă porunci. Îți poruncesc să-mi dai două sute de flori dintre cele care cântă cel mai frumos și două sute de pești dintre cei
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
bietul flăcău să explice împăratului că florile care sunt rupte nu trăiesc prea mult și că peștii care nu au în apropiere apă nu mai pot mișca nici o aripioară, că împăratul făcu un semn cu mâna și tot puhoiul de oșteni din alaiul său se revărsă în grădina cea frumoasă. Soldații smulseră florile din straturi, prinseră peștii și-i aruncară unul peste altul în sacii de călătorie, după care dărâmară fântânile și dădură foc întregului loc. De parcă tot dezastrul făcut de
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
făcut de soldați nu fu suficient ca să potolească mânia împăratului, acesta dădu poruncă să fie înlănțuit grădinarul și aruncat în închisoarea de sub talpa palatului său. Cum porunci Mustață-Sură se și înfăptui, căci nimeni nu îndrăznea să îl înfrunte. Întorși acasă, oștenii îl aruncară pe Florea în temniță și porniră să construiască o grădină sub ferestrele fetelor de împărat. Dar ce să vezi? Florile rupte se uscaseră în cele zece zile de drum, iar peștii erau cu toți mai țepeni decât pietrele
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
lui Florea, zise mezina, nu vreau să îmi aleagă tata soț. - Bine atunci, eu voi avea grijă să nu afle nimeni că ai părăsit palatul. Așa cum fusese înțelesul cu sora ei, fata cea mică a împăratului Mustață-Sură îmbrăcă straie de oștean, luă un cal din grajdurile împăratului și porni în căutarea alesului său. Dar cum niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, în drumul său, prințesa se întâlni cu dușmanul de moarte al tatălui său, Vrăjitorul Întunericului
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
în drumul său, prințesa se întâlni cu dușmanul de moarte al tatălui său, Vrăjitorul Întunericului. Acesta călărea Balaurul de Foc și căuta pricină călătorilor care intrau sau ieșeau din împărăția lui Mustață-Sură. Când zări ceea ce credea el că era un oștean al lui Mustață-Sură, vrăjitorul se repezi, îl înfășcă de pe cal și zbură cu el până în Pădurea Întunecată unde se afla Castelul de Fier în care locuia. - Din acest moment ai să mă slujești pe mine, o anunță pe prințesă Vrăjitorul
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
mării, de unde să nu poată urca pe acoperiș și să nu mai poată vedea pană de pasăre. Bietul fecior de împărat nu se putu împotrivi poruncii tatălui său, așa că, își luă ziua bună de la împărăteasă și se lăsă dus de oșteni și închis în turnul sub care valurile mării se învolburau mânioase. Chiar dacă noua lui locuință nu avea geamuri, prin gurile de aerisire înguste, făcute parcă să nu poată trece prin ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
să cânte: - A fost odat’ un fiu de împărat Acesta-n lume a plecat și-aleasa inimii el și-a aflat Dar soață ca să îi ajungă Un vrăjitor, un zmeu și-o fiară a trebuit să-nfrângă Ascultară cu toții, împărat, oșteni, curteni și oameni de rând cântecul care povestea cum fusese înșelat fiul împăratului de Răsărit. Prințul Negru se ridică deodată, își scoase paloșul și se repezi să taie capul păsării care cânta adevărul. Atunci, Ador se arătă în fața tuturor, iar
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
adună apa vieții nu din ploaia norilor ci din roua ierbii și urcă pe aripi de muzică spre slava luminii vieții. Moldovenii sunt proprii educatori ai virtuții. De aceea, sigur că vor curge către Dunăre dinspre toate orizonturile Moldovei, precum oștenii îndemnați de Domn, moldovenii de azi, chemați acum să se bucure și să se înalțe în vis, pe toate căile sufletești ale cântecului ce dă fiori și dragoste. Cântecele lui Julio Iglesias sunt prinse în crugul veșniciei, parcă dintotdeauna, parcă
JULIO IGLESIAS. CONCERT LA GALAŢI, PENTRU VITRALIUL SUFLETESC AL MOLDOVENILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374441_a_375770]
-
Bucurie se-nrolau! Aflând Dioclețian, ce era prin Răsărit A poruncit să fie prins ! era în DOMNUL adormit ! Au tăiat capul mortului, ca să-l ducă la-Împărat... Dar lumina ochilor, pe loc li s-a-ntunecat ! Împăratu' văzând capul și pe oștenii ce-au orbit : -Duceți-l înapoi la mort !" către ei a poruncit ! Când capu-au dus lui Diomid, ochii lor iar au văzut Prin Puterea lui IISUS, în Care au și Crezut ! Simțind că EL e Tăria, ce mereu Tămăduiește Care
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
născut nu mai trăia, el avea să se retragă de pe tron și să îi lase să conducă cum vor dori împărăția din adâncul pământului. După plecarea celor doi feciori, împăratul îl chemă la sine pe Cățelul Pământului, cel mai bun oștean al său. - Du-te în Peștera Ruginoasă, găsește pe Urâtul Pământului și adu-l la mine cu fereală, să nu te vadă vreun liliac sau vreo rozătoare! Plecă oșteanul în mare grabă iar împăratul se puse pe așteptat. Așteptă o
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]