921 matches
-
cei aflați temporar la putere și pusă în serviciul întregii societăți, pe ai cărei bani funcționează. Cu o personalitate culturală respectabilă, neangajată politic, pe post de director general, nu cu șefi promovați din rândul activiștilor comsomoliști, avansați pe criterii de obediență, e obligatoriu ca televiziunea moldovenească să fie și „demilitarizată”. Adică, trebuie puși pe liber securiștii analfabeți care se spionează reciproc, indivizi care au împânzit cabinetele instituției chiar înainte de perestroikă, și care acum sunt numiți, eufemistic, „specialiști cu experiență”. Pentru că, o dată cu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și alte zone ale mentalului unei societăți decât cele indicate de partid, de a experimenta și de a însuși noi metode de creație, l-au trimis într-o contemplație pasivă de aproape cincizeci de ani. Cumințenia lui exemplară, frica și obediența în fața regimului i-au anihilat conștiința. Ea, conștiința, nu s-a manifestat nici măcar în intimitatea cea mai strictă, în fața foii albe de scris. Nimeni nu s-a mărturisit sieși măcar, nimeni nu a ținut un jurnal, un jurnal al sincerității
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
valorile burgheze”, ci și identitatea națională a scriitorilor, fapt ce provoca în ființa lor o scindare mai pustiitoare decât în cazul confraților din România); pregătirea culturală mai slabă a „cerberilor” din RSSM în raport cu cei din R.S.R.; moravurile strict rusești de obediență totală și necondiționată a funcționarilor de toate rangurile în fața superiorilor. În rest, lucrurile se potrivesc de minune: cărți topite sau retrase din rețeaua de difuzare, pagini, capitole suprimate, tergiversări la publicare, sesizări „patriotice” ale unor invidioși colegi de breaslă (cazuri
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al limbajului (în opoziție cu continuu), rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă pentru Saussure și lingvistica de obediență saussuriană semnul rezultă din reuniunea semnificantului și semnificatului sau a formei expresiei și formei conținutului, pentru lingvistica anglo-americană semnul este o entitate ternară (modelul triadic al lui Ogden-Richards din 1923, The Meaning of Meaning, reamenajare a triunghiului lui C.S. Peirce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
etc.). PRAGMATICĂ Dimensiune a semioticii care studiază relațiile dintre semne și utilizatorii lor (motivațiile locutorilor, tipurile sociale de discurs, problemele enunțării). Ansamblul eterogen de cercetări actualmente considerate ca ținînd de pragmatică include două axe, înrudite de altfel: i) pragmatica de obediență morrissiană ca "studiu al relațiilor dintre semne și utilizatorii lor" (tripletul emițător/ receptor/situație de comunicare sau setting); ii) pragmatica din linia Școlii filosofice de la Oxford (Ryle, Austin și Searle) ca studiu al actelor de limbaj. În această perspectivă a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
deși ramură a semiologiei, lingvistica deține rolul de știință pilot, căci un studiu al semnului anterior fundării unei lingvistici științifice eșuează prin incapacitatea de a distinge în sistemele semiologice ceea ce este specific sistemului de ceea ce este specific limbajului. Semiologia de obediență saussuriană va fi continuată de Școala de la Paris condusă de Greimas și își va păstra focalizarea lingvistică și literară, în timp ce semiotica inspirată de teoria lui Peirce va include și cîmpul non verbalului. SEMIOTICĂ Termen utilizat de Locke și Leibniz, dar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
încercuită în zona templului și dispare odată cu distrugerea acestuia. După această dată, fariseismul și iudaismul devin practic sinonimi. Influența exclusivă a fariseilor asupra diasporei trebuie să se fi impus anterior anului 70 prin sinagogile aflate, în marea lor majoritate, sub obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate, inspectate, controlate și consolidate spiritual, în ortodoxia iudaică, de către învățătorii de prestigiu farisei, pentru a rezista predicării creștine. Singurul tip de iudaism pe care l-au întâlnit misionarii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca religie autonomă de orice influență externă, nevoind să accepte constrângerile conștiinței individuale și nici sincretismele religioase ori devierile dogmatice, Imperiul capătă conștiință de forța creștinismului care nu pare să accepte, într-un moment atât de dificil pentru istoria Romei, obediența absolută față de autoritatea imperială. De fapt, până la Constantin (306-337), nici un împărat nu a înțeles religia creștină în esența sa amalgamată și nici în utilitatea sa politică, ce putea fi folosită ca forță coagulantă a Imperiului, luând locul acelei aparente pax
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un mic proprietar de pământ, devenit soldat pentru o scurtă perioadă de timp pentru apărarea propriilor sale averi. Numai în caz de pericole iminente se proceda la înrolarea în masă (tumultus), după care cei recrutați prestau un jurământ militar de obediență (sacramentum), un moment precis de caracter religios când soldatul promitea solemn să-și apere patria cu fidelitate și să se supună disciplinei militare și propriului comandant, al cărui exercițiu de imperium era încărcat de semnificații religioase. La sfârșitul secolului II
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
elogii pentru disciplina soldaților noștri. Oratorul comunității creștine romane le vorbește corintenilor cu o anumită satisfacție, despre armata romană. Putea să fie pentru el castra diaboli, cum a fost mai apoi pentru Tertulian (155-230), o armată a cărei disciplină și obediență o laudă atât de mult? Nicidecum. Dacă pe de o parte, împăratul era considerat de creștini conducător al Imperiului, responsabilul ultimei monarhii pământești și, prin urmare, un membru al împărăției diavolului, pe de altă parte, tot el a primit sabia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pământul lor. Limbajul folosit de Clement Romanul poate fi asociat unei terminologii militare, specifice unui gen literar, ce impregnează întreaga tradiție creștină în vederea exprimării pertinente a conceptului de militia Christi și nicidecum a vreunui raționament în favoarea serviciului militar. Raportul dintre obediența creștină și cea militară, ilustrată de autor, corespunde modului de subordonare existent în comunitățile esenienilor, potrivit structurilor militare, ca în cazul vieții monahale din secolul IV. Aceiași idee este împărtășită și de Ignațiu din Antiohia, episcop martir (+107), scriind episcopului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dumnezeu și a oamenilor epocii sale. Aparentul contrast dintre invitația de subordonare neotesta-mentară față de stat (cf. Rom 13, 1-7) și ostilitatea vizibilă față de acesta (cf. Apoc 13) este soluționată de Părinții Bisericii prin concepția unei lealități absolute, înțeleasă ca obediență față de legile civile neaflate în conflict cu cele divine ori cu etica creștină. 2.1.4. Atenagora Remarcând rugăciunea creștinilor pentru stabilitatea Imperiului filozoful atenian Atenagora (133-190) atrăgea atenția păgânilor asupra lealității celor dintâi față de stat. În scrierea sa propovăduitoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
raporturile cu ceilalți oameni. 3.2. Literatura creștină din secolele IV-V Scriitorii creștini care au tratat problema serviciului militar și a războiului drept, exceptându-i pe Tertulian, Origene, Arnobius și Lactanțiu, au susținut admiterea unuia și legitimitatea celeilalte, definind obediența cetățeanului față de statul roman în care se aflau, o îndatorire creștină. Acești scriitori au trăit după domnia lui Dioclețian (284-305), când încetaseră persecuțiile și se risipiseră temerile unui stat armat față de Biserica vremii; între timp apăruseră alte pricini care au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu îndepărtează, dacă poate, ofensa propriilor cetățeni, cade în același păcat cu cel care o comite. Îndemnându-și credincioșii să fie ascultători față de proprii episcopi în viața morală și pentru a-i convinge de binefacerile ce se obțin din această obediență, aducea exemplul edificator al soldaților care se îndreaptă spre câmpurile militare, sub conducerea înțeleaptă a comandanților lor, spunând că: Un soldat, care face o călătorie, nu alege el însuși calea de străbătut și nici nu acceptă un drum după bunul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a porni un război să aparțină conducătorilor. Soldatul execută ordinele superiorilor, care au dreptul deplin să tuteleze binele colectiv și mai ales dreptatea, care face parte din economia divină: De aceea, chiar și atunci când un soldat, ucide un om, din obediență față de superiorul său, căruia prin lege trebuie să-i fie supus, el nu este vinovat de crimă în baza nici unei legi a țării sale; care, dimpotrivă, dacă acesta nu ar fi îndeplinit-o, ar fi vinovat asemenea unui dezertor și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de noua politică instaurată de autoritățile romane față de Biserică, cât mai curând de atitudinea nesinceră a creștinilor considerați de către păgâni un gen de oameni cu o credință nouă și răufăcătoare. Altminteri nu se poate explica îndemnul continuu al Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mauri și berberii, 296-298), a reluat sacrificiile păgâne în interiorul armatei sale pentru a aduce onoruri și pentru a-și exprima pietatea față de divinitățile Romei. Cu acest prilej Maximian pretindea din partea soldaților, chemați la sacrificiile cultuale, un atestat de lealitate, de obediență și de fidelitate față de el, ca în timpurile lui Decius (249-251). Acțiunea sa s-a izbit de refuzul categoric al soldaților creștini de a se supune vechilor uzanțe păgâne, provocând reacția violentă a împăratului care a făcut multe victime în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
I s-a adresat spunându-i: „Ferreolus, mai mult decât ceilalți, pentru tine e bine să te supui legilor împăraților cărora le datorezi fidelitate pentru solda pe care o primești ca soldat, reverență pentru maiestatea lor și indiscutabilă devoțiune și obediență din motive de carieră. Pentru asta, ar fi bine să faci ceea ce te sfătuiesc; pentru ca refuzul tău să nu fie pedepsit. Așadar, ți se poruncește să sacrifici zeilor. De ce eziți încă?“. Sfântul Ferreolus a răspuns: „Sunt creștin și pentru asta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care nu Îi poate controla nimeni, ci membri responsabili și răspunzători pentru grupul familial. Noțiunea de disciplină este Înțeleasă În mai multe sensuri, relativ apropiate Însă: reguli de comportament, educarea deprinderilor, supunerea. Makarenko nu se declară satisfăcut cu definirea prin obediență, cu atât mai puțin cu supunerea oarbă. El definește pe omul disciplinat care știe cum, În orice situație, să se comporte În mod corect, conduită care să fie utilă și societății, omul suficient de puternic pentru a duce la bun
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
societăților. Pe această bază, Inglehart 17 (1997) propune ca valoarea sa să fie dată de diferența dintre suma a doi indicatori ce denota spiritul "protestantismului" (perseverența și cumpătarea) și suma a doi indicatori ce denotă preferința pentru tradițional (religiozitatea și obediența). Schwartz (1992) de exemplu construiește doi indici, unul al conformismului și unul al independenței, care, în modelul pe care-l avansează, apar la polii opuși ai unei axe. Conformismul este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Schwartz (1992) de exemplu construiește doi indici, unul al conformismului și unul al independenței, care, în modelul pe care-l avansează, apar la polii opuși ai unei axe. Conformismul este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară obediența și a unuia ce măsoară respectul pentru alte persoane. Independența este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară independența și a unuia ce măsoară creativitatea. Aici am optat pentru o variantă mai complexă, după modelul utilizat și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
măsoară creativitatea. Aici am optat pentru o variantă mai complexă, după modelul utilizat și de Arts et al. (2003:53). Indicele este tot de tip aditiv, itemii care se referă la suportul pentru autoritate și anume hărnicie, cumpătare, credință și obediență, sunt adunați, iar cei care se referă la suportul pentru autonomie, și anume independență, sentiment de responsabilitate, perseverență și imaginație, au fost scăzuți. Celelalte valori incluse în analiză acceptarea unor modele alternative de familie, (in)egalitatea de gen, echitate, acceptarea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
om se crede Dumnezeu, e jale, cu J mare. Azi dăm o ordonanță (nu știu de ce mă oripilează cuvântul. Căci n- am văzut în ultimii 20 de ani o ordonanță care să fie în favoarea omului, dimpotrivă. Poate că vine de la obediență, de la slugărnicie?) - mâine o desființăm și dăm alta mai rea, mai asupritoare. Să vă săturați, na! Nu vă convine așa, lasă că am eu grijă să vă convină altminteri. Din cumpănă-n cumpănă, din rău în mai rău, șontâc-șontâc, ne
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dintr-o sumă de gesturi izolate ale unor oameni curajoși, care au refuzat avantajele cooptării, îndrăznind să critice deschis regimul. Cu alte cuvinte, istoria disidenței românești din acea perioadă nu poate fi decât o sumă de biografii individuale. Tocmai datorită obedienței generalizate, gesturile lor singulare au avut mai multă semnificație decât un gest similar născut din mijlocul unei societăți civile mult mai active"49. În decembrie 1989 are loc revoluția care duce la prăbușirea dictaturii ceaușiste. Grigore Cartianu crede că "Ea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
alte regimuri în care există totuși minime liberalizări. Până și cititul, o fericire fără complicații, provoacă neplăceri. Lecturile pot fi dăunătoare și trebuie să se recunoască "talentul" cenzurii în identificarea lecturilor care aduc prejudicii societății. Cenzura emană pretutindeni teamă, alienare, obediență. Sunt dovedite controlul atent, lecturile repetate ale materialelor publicabile, interzicerile, suprimările unor texte considerate neadaptate la ideologia vremii. Pentru tipărirea unui material se negociază cu dificultate, se fac unele compromisuri și promisiuni. Cenzura are rolul de a citi tot, de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]