337,371 matches
-
transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
urmă, graficianul Andrei Mănescu dezvăluie, atît prin opțiunea estetică, în ansamblul ei, cît și prin datele stilistice personale, o surprinzătoare maturitate a gîndirii artistice și un profesionalism fără concesii. Multiplele direcții în care el s-a manifestat pînă acum - gravură, obiecte realizate prin decupaj, desene/sculptură, avînd ca suport piatra de rîu -, se sprijină, în cea mai mare parte, pe același inventar de semne și pe aceeași dinamică a imaginației. După experimentarea mai multor variante expresive, de la un figurativism schematic la
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosă culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncită prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu obiectul preluat direct din hazardul naturii. Piatra de rîu, modelată stihial și idiferentă ca sens, este brusc transferată într-un alt cîmp de semnificații nu numai prin intervenția nemijlocită a artistului, ci și prin gestul mai larg al identificării și, mai
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
gestul mai larg al identificării și, mai apoi, al prelevării. Într-un univers de semne volatile și imponderabile, ea introduce ideea gravitației, a solidității și a permanenței în raport cu nenumărații agenți ai erodării materiei. Și poate că revenirea la imagine, la obiectul definitiv și la tehnicile îndelung verificate, cum este, de pildă, gravura, semnifică, în profunzimea actului artistic, tocmai această nevoie imperativă de a înfrînge atît capcanele efemerului, cît și supralicitarea sensurilor adiționale. Protejată de somațiile existenței imediate, dar și de crispările
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
și numai pe acela născut din jocul contrastelor, iar urma vie a gestului, tușa ezitantă și privirea inocentă trimit direct către o lume necoruptă, aflată în zorii conștiinței de sine și în plină miză a eternității. Există în spiritul acestor obiecte o severitate monastică și o vizibilă aspirație purificatoare, iar în materialitatea lor o tentație a păcatului și o voluptate ascunsă și periculoasă a jocului profan. Cea de-a doua categorie de lucrări folosește ca suport lemnul, mai exact scîndura, și
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
jurnalistic), precum și unele cercetări asupra numelor proprii de persoană. Acordul gramatical și „abaterile” de la corectitudinea construcției, „adaptarea” gramaticală a unor termeni noi (operator, functor, ambreiori etc.), unele „formații verbale” noi (a erotiza, a pirata, a se dopa) fac de asemenea obiectul unor articole din această a doua culegere de studii dezvoltate de catedra de limba română a Universității bucureștene. Meritul este fără îndoială al doamnei Gabriela Pană Dindelegan, care a știut să-și stimuleze și promoveze colegii din catedră în cercetările
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
extrem de supusă modelor, din nevoia de a reatribui expresivitate unor procedee, substituind expresiile uzate prin altele mai noi. Desigur, penal e departe de a fi un termen de bază al aprecierii; cuvîntul manifestă totuși destulă libertate combinatorie, fiind întrebuințat pentru obiecte și pentru persoane: „cel mai penal site”; “jocu e penal, părerea mea... “ (forum.softnews), „coboram în stil penal” (alpinet.org); “da, știu, e penală faza...” (computergames); „emisiunea aia penală de la prima” (sod.cont), „muzica voastră penală” (vp.rosite.ro), „poeziile
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
reason)”. Și o face concentrându-și demersul asupra diverselor moduri în care jocul a fost privit, gândit și valorizat în Grecia arhaică (mai precis, în operele lui Homer, Hesiod și Heraclit), în teatrul lui Euripide și Aristofan (toate acestea fac obiectul Capitolului 1), la Socrate și Platon (Capitolul 2), la Aristotel (Capitolul 3), apoi în Epoca Luminilor, mai precis la Kant și Schiller (Capitolul 4) și, în sfârșit, la Hegel (Capitolul 5). În afară de asta, pe tot cuprinsul cărții autoarea acordă o
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
nivel al jocului platonic. Mai există și altele. De exemplu, Mechthild Nagel vorbește în detaliu despre ceea ce a fost numit theologia ludens: anume, toate acele considerații dezvoltate în jurul tezei platonice, propusă în Legile, cum că menirea omului este “să fie obiectul de joacă al Zeului, și acest lucru, la drept vorbind, este cea mai bună parte din el.” Într-un mod similar, filosofia lui Hegel este abordată din perspectiva curioasei teorii a jocului pe care Hegel, după părerea lui Nagel, o
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
să-i cînt numele,/ să-i proslăvesc primarii,/ prefecții, jăndarii, redactorii șefi,/ în acompaniamentul orchestrei de surzi/ și muți.// Craiova mă condamnă să slujesc/ păianjenilor - / stăpîni pe rafturile bibliotecii unde zac,/ mumificate, cadavrele/ cărților mele? (Orașul lui Heidegger). Odată stabilit obiectul său, întreg volumul are alura unui aparat de filmat care se rotește în jurul acestuia, vînînd unghiuri cît mai favorabile, expresivități demne de-a figura în albumul astfel realizat. „Impuritatea” obiectului (eterogeneitatea lui) se transmite subiectului liric care e departe de-
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
zac,/ mumificate, cadavrele/ cărților mele? (Orașul lui Heidegger). Odată stabilit obiectul său, întreg volumul are alura unui aparat de filmat care se rotește în jurul acestuia, vînînd unghiuri cît mai favorabile, expresivități demne de-a figura în albumul astfel realizat. „Impuritatea” obiectului (eterogeneitatea lui) se transmite subiectului liric care e departe de-a face caz de „poezia pură”, narînd, descriind, comparînd, relativizînd și pufnind de sarcasm. Rezultă o multitudine de factori ai discursului, întruniți sub semnul vital al unui comentariu intemperant, tangent
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
listele cu nominalizările finale. Procedînd astfel, establishmentul cultural francez n-a făcut altceva decît să justifice derapajele polemice ale incriminatului. Houellebecq a demonstrat astfel că politicul comandă literarul (deși această subordonare se regăsește uneori în propria-i carte) și că obiectul principal al criticii sale acide - homo occidentalus - nu este departe de minabilul portret pe care i-l face. Acest ultim roman houellebecquian este, se poate afirma fără îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
un «și» între incompatibilități” (Poezia). Aidoma lui Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului, ci și dobitoacelor, plantelor, pînă și mineralelor, cuprinse într-o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem). Ceea ce în pictură ar constitui o
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
contextul suprarealist o favorizează: „intră. adulmecă aerul dulceag de pădure cubică al încăperii./ nimeni cît cuprinzi cu ochii. piciorul i se cufundă în nămolul verde/ al covorului. în dreptul sexului amplu al flăcărilor din cămin/ haiku-ul pîntecului ei pulsează. toate obiectele plutesc/ dansează ca în interiorul unei lacrimi. o carte-i poposește/ între buze. o gustă. biblioteca/ o tabacheră cu tutun din Țările de Jos/ toate o amețesc și o fac mai ușoară. cînd/ își ridică privirea pe unul din rafturi/ într-
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
simte primejdia/ de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
la harul de a povesti, nu luăm neapărat în seamă și realitatea de la care a pornit. Locuitorii Balcanilor, aș îndrăzni să afirm, au uneori o relație specială cu ceea ce s-ar putea numi adevărul. Ei nu-l percep atît de la obiect și de pragmatic ca occidentalii. IK: O, da, nu putem afirma că vorbitorii din această regiune sînt foarte exacți (rîde). Ei au mai degrabă o percepție „artistică” a geografiei, a istoriei, a memoriei, o percepție subiectivă, fantezistă. Dar, asta e
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
decor, un studiu în alb și negru de la Revizorul lui Pintilie din ’72, un spectacol despre care vorbim adeseori în întîlnirile noastre pentru sumar. Ani de zile am studiat fiecare linie, fiecare tușă, îngroșările, hașurările, indicațiile scrise în prelungirea unui obiect, am măturat în sus și-n jos atmosfera bine conservată a unui mare spectacol făcut de mari artiști, mi-am populat desenul cu actori și cu mișcările lor, m-am plimbat pe pasarelă, m-am mutat de pe un scaun pe
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
desenului pe care îl lasă în memoria spectatorului, jocului tăcut al formelor și volumelor, ideii textului exprimate prin alt tip de limbaj, acela vizual, plastic, tridimensional. “Revizorul.Spectacol epocal, în care Pintilie a indus genialitatea în fiecare personaj, în fiecare obiect, în fiecare gest. Decorul meu răspundea intuițiilor lui Pintilie, venea să împlinească proiectul lui de a construi o satiră neiertătoare la adresa prostiei.” Mi se mai pare semnificativ și faptul că profesorul Valeriu Moisescu a reușit să motiveze și cîțiva tineri
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Marian Popa. Atunci, să-i urmărim argumentele: „Dacă mi s-ar cere mie o explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
cuvîntul ridiculous, concurat doar de confused și înjurătura binecunoscută. Iată, despre glonțul care, se declară oficial că l-a omorît pe Kennedy, plimbîndu-se prin corpul președintelui, mai ieșind, intrînd prin altă parte, se spune că este «ridicol»”. Am putea defini obiectul actual al ridicolului, crede Traian Ștef, drept un „atentat la normalitate”, ceea ce e, desigur, un criteriu vag, însă în concordanță cu „democratizarea”. Ridiculizăm în temeiul unei, ca să zicem așa, sinteze a cerințelor civilizației și culturii, fără partipriuri și îngustimi, fără
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
pentru analiza psiholigică, teoretizată altădată în Ambasadorii sau despre realismul psiholigic (1976). Există, însă, în primul rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii din partea criticii de întîmpinare a momentului; i s-a reproșat prozatoarei: intenția demitizării, a prezentării lui Cuza într-o lumină „nefavorabilă”. Aceste observații pleacă, însă, de la o greșită înțelegere a raportului autorului cu personajul său; portretul lui
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine, peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic, o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil.
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
am mai văzut. Dl Ștefănescu nu face nici un comentariu față de această numire. De la muncitor la ambasada americană - numirea apare ca un lucru firesc. Dar pentru cel care a trăit acele vremi, când un simplu contact anodin cu susnumita ambasadă era obiectul unei suspiciuni care se putea termina rău, numirea unui fost condamnat politic mira. Fie că spălai vasele sau erai șofer, angajarea unui cetățean român la o ambasadă occidentală nu se putea face decât cu avizul temutei instituții. Nu vreau să
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
de articole, unele chiar ocazionale. Stilul fiind unul publicistic, intenția autorului nu este de a fi creat texte academice adresate unui public restrâns, ci aceea de a populariza și de a menține în discuție autorii amintiți. În plus, postmodernismul făcând obiectul unui curs susținut de Ion Bogdan Lefter în cadrul Literelor bucureștene, era de la sine înțeles ca autorul să nu renunțe la articolele cu conținut mai mult didactic, așa cum sunt cele în care se recapitulează contextul literaturii române din perioada 1960-1990. În
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]