835 matches
-
realitatea lumii istorice, a cărei construcție ele trebuie totuși mai întâi s-o fundeze"37. Lui Schnädelbach însă nu simplul titlu i se pare ambiguu, ci chiar "terenul" pe care sunt așezate de către Dilthey științele spiritului, întrucât "sunt ele însele <<obiectivări ale vieții>> și participă la toate schimbările vieții. Chiar și conștiința istorică, a cărei analiză psihologică Dilthey a pus-o în locul teoriei kantiene despre <<conștiință în genere>>, este lăsată să intre în șuvoiul vieții care se obiectivează în istorie, iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
oricărei trăiri trebuie să înceapă cu expresia acesteia (nivel la care trăirile "se manifestă perceptibil"), Schnädelbach arată că aici sunt două căi de urmat, două metode în funcție de care se produce separarea dintre Naturși Geisteswissenschaften: una "spre <<exterior>>, în sensul unei obiectivări a conținuturilor trăirii în condițiile eliminării calităților subiective ale trăirii", iar cealaltă "spre <<interior>>, adică interpretarea acestor aspecte subiective ale trăirii înseși, care potrivit lui Dilthey sunt în esență calități ale expresiei". Prima cale este drumul pe care pășesc științele naturii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trăirii "cel ce înțelege și ceea ce trebuie înțeles aparțin unuia și aceluiași context de viață, triada <<trăire-expresie-comprehensiune>> desemnează în realitate procesul interpretării de sine a vieții". Dilthey explică Schnädelbach "numește <<spirit>> această viață care se interpretează singură" pornind de la propriile obiectivări la nivelul expresiei, "iar științele care urmăresc metodic acest proces sunt desemnate drept <<științe ale spiritului>>"100. Viața umană este un întreg ireductibil la suma componentelor sale. Pe baza ei se constituie "sistemul culturii", ale cărui componente sunt, deopotrivă, un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
R. Wellek, op. cit., IV, p. 338. Considerăm că punctul de vedere susținut de Wellek este justificat, pentru că iată cum privește Ernst Cassirer această problemă: Pe lângă "sinteza intelectuală" realizată prin conceptele și legile logicii, există spune el și alte tipuri de "obiectivare", care aspiră la "o valabilitate generală". Arta, mitul și religia își creează "propriile configurații simbolice" . Ele au în comun cu cunoașterea faptul că, îndeplinind "autentice funcții spirituale fundamentale", dețin "o forță originar-formativă, și nu doar una pur imitativă" (s.n.). Urmând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ni-l restituie și mai pregnant pe omul Lovinescu, construindu-se "pe sine", dar și dezvăluindu-și vulnerabilitatea. Iată-l pe mentorul și constructorul de destine literare, fericit să redevină un biet om adevărat, gata să cam încalce voința de obiectivare propusă chiar de el, programatic, prozatorilor. Căci, vai, artistul Lovinescu nu are instinctul vieții și acțiunii comune, nu are darul oralității unui dialog și nici nu e dispus să abordeze universul impur al sentimentalității banale sau al cruzimii scelerate. Scepticul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
emoții și tensiuni al epicului se explică prin voința romancierului de a proceda precum savantul, de a așeza oarecum romanul în rînd cu științele pozitive, care exclud "restul" afectiv. Ce e drept, istoria genului ne arată o tendință constantă spre obiectivarea vocii narative. Totul fusese întreprins pentru a putea proclama "autonomia" epică, în sensul arătat mai sus. A face "concurență stării civile", a se înfățișa ca "proces-verbal", dar mai ales ca Istorie, tipar integrator al vieții pe care opera o recreează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a lui Eminescu (Amita Bhose), cuprinde zece strofe și dezvoltă o temă după care viața e un fluviu neîntrerupt. "Vreme trece, vreme vine", iar existența un fragment. Poezia e o cugetare filosofică, pe un ton sentențios, de pe poziția geniului, prin obiectivare și detașare față de frământările existenței umane. În formă clasică, în stil aforistic, poezia exprimă universalitatea trecerii, a efemerului, a derizoriului, ceea ce explică "dispoziția sufletească față de evenimente" (G. Călinescu). Tema filosofică a Glossei este condiția omului în raport cu timpul, iar motivul fundamental
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
te cheamă". Ispita este departe de demnitatea umană prin scopul ei stupid "Ca să schimbe actorii-n scenă" ( Strofa a opta). Pentru a evita deziluziile de orice fel, omul trebuie să apeleze la rațiune, la judecata rece, reală, la atitudinea de obiectivare a vieții. Același îndemn echilibrat, aceeași atitudine pragmatică și în versurile următoare: "De te-atingi, să feri în lături,/ De hulesc, să taci din gură" și, ca urmare a unei înțelepciuni acumulate: "Tu rămâi la toate rece" (Strofa a noua
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetică (1999). Cuvântul lui Nichita Stănescu te determină să vezi netrăitul. Cu simțurile dilatate până la absurd, ca să ajungă la esența fenomenelor, poetul aspiră la totalitate, la dubla ipostază (abstractă și concretă) a obiectelor și fenomenelor. S-a vorbit mereu de "obiectivarea liricii lui Nichita Stănescu", "expresia care tinde spre impersonal", "viziunea individuală a sentimentelor" (Al. Condeescu); un poet original, modern al spiritului epopeic. Aventura textului său este înainte de toate, o aventură a cuvântului, care primește o pluralitate de valențe. Cuvântul capătă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pot introduce unele forme de efort cu intensitate maximală, condiționate de o foarte bună pregătire fizică generală. 5.6. Selecția pe probe și procedee Antropologia și genetica deschid perspective foarte mari ridicării pe un prag superior a randamentului sportiv, prin obiectivarea în mai mare măsură a selecției, diminuarea în consecință a fenomenului de plafonare, ceea ce conduce la o eficiență sporită a activității prin evitarea investirii unui capital de muncă și material în subiecții lipsiți de calitățile antropologice și genetice necesare atingerii
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
A. Dragnea consideră următoarele: principii generale: dezvoltării multilaterale a personalității și integrării socio -profesionale a sportivului; eficienței maxime și economicității; complementarității teoriei cu practica; principii privind obiectivele antrenamentului: maximizarea capacității de performanță; dezvoltării aptitudinilor motrice, cognitive, afective și volitive; controlului, obiectivării și evaluării activității; colaborării dintre antrenor, sportiv și echipa de asistență științifică; principii privind conținutul antrenamentului: interdisciplinarității; raționalizării; operaționalizării; principii metodico - strategice: individualizării; conștientizării; motivației și efortului voluntar; accesibilității; interacțiunii mijloacelor verbale cu cele non - verbale; modelării; stimulării; supraînvățarii; specializării
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
aspre, dincolo de care sălășluia însă - intr-un plăcut și surprinzător contrast - un om timid și modest, cu o sensibilitate genuină, cu o fire domoală de moldovean autentic, dedat întru totul contemplației și visării, dar nelipsit de voința și perseverența necesare obiectivării în actul complex și dificil al creației artistice. La data înscrierii sale, Școala de arte din Iași se mai afla încă sub influența academismului pe care Gheorghe Popovici, profesor de pictură și director al instituției, încerca zadarnic să-l mențină
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
doua jumătate a secolului XIX: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, se cuvine să înțelegem într-un mod cât mai sintetic locul pe care acești scriitori îl ocupă în dezvoltarea ulterioară a literaturii române. În fine, obiectivitatea și obiectivarea, deziderat imperioase ale realismului, care își găsesc o primă expresie în proza lui Slavici și Caragiale, vor fi atinse deplin în ceea ce s-a numit „realismul dural unora dintre romanele lui Liviu Rebreanu. Originalitatea operei lui I. Creangă din perspectiva
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
parțial pătruns de exaltarea imaginativă. Evoluția în timp în căutarea unor mijloace toi mai eficiente de obținere a satisfacțiilor trebuie neapărat să ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă de obiectivare, de organizare a proiectelor intelectului și de armonizare a lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă de obiectivare, de organizare a proiectelor intelectului și de armonizare a lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el devine apt să trăiască satisfacția în principiu: bucuria, spaima sublimată. Cu alte cuvine, fenomenul evolutiv trăsătura caracteristică a timpului trăit implică faptul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nerealizării stării ideale. La modul simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată de principiul "divin". Ca să se spele de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de chinul înspăimîntător, omul trebuie să depună un efort interior de obiectivare a afectului cu efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eliminării succesive a egoismului pervers de către resentimente și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator. Cel mai înalt grad al imanenței justiției este atins prin faptul că însuși efortul de autoeliberare rămîne determinat biogenetic de dorința esențială, de elanul vital și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
constată în acest pasaj o ironie manifestă. Exact acest gen de conștiință implică, în domeniul artei, o opoziție între latura externă a artei, care se pierde în propriul ei obiect, și arta care oferă libertatea de a merge până la capătul obiectivării și al extravertirii. Ironia dă posibilitatea de a ne întoarce înapoi spre inocența copleșită de curgerea cronologică a timpului din romanele clasice, dar și spre mai multă conștiință, spre o conștiință mai intensă, mai vie, mai concentrată, cum își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fibrilația rolului de narator. Ni se oferă astfel o masivă depoziție-anamneză, dicțiunea protagonistului având o tonalitate imperativ-ultimativă, monologică, dezlănțuită și totodată epică, analitică, poematică. Caracterizarea personajelor are loc prin implicare și transfer emoțional și, când e cazul, printr-o redutabilă obiectivare realistă în abordarea moravurilor, ambianțelor și tipologiilor oferite de Italia zilelor noastre, portretizate incisiv și memorabil. Forța stilistică a autoarei rezidă în vizualizarea exactă, chirurgicală și totuși mereu în răspăr, a miilor de detalii fizice, anatomice sau de contrast ținând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de a fi dezafectat. Supraviețuirea decentă, dar și parvenirea socială sunt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Acum Hanna nu mai putea să fugă, era acuzată pentru trecutul ei nazist; recunoaște tot, inclusiv că este autoarea unui raport "scris" ce-o învinovățește definitiv. Neînduplecată cu secretul vieții ei, Hanna este condamnată pe viață. Michael mimează o anume obiectivare, face exerciții de dedublare și răceală în timpul procesului, ocupându-se inclusiv de literatura supraviețuitorilor holocaustului. Nu ezită să radiografieze starea de amorțeală ce-i cuprinde nu numai pe făptași și pe victime, când "gazarea și incinerarea sunt fapte cotidiene", ci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nuvelei punctează anumite detalii metaforice care țin, neîndoios, de o simetrie alegorică, atent realizată pe parcursul desfășurării epice. Bartleby, the Scrivener este una dintre scrierile melvilliene care folosește un "povestitor" neomniscient, cu evidente calități de reflectare și o permanentă tendință spre obiectivare. El se definește ca persoană prudentă și echilibrată, trăsături fundamentale pentru succesul în meseria de jurist. De altfel, în această privință, naratorul nu ne lasă vreo posibilitate de îndoială, întrucît ne spune că este avocat de succes, cu birouri deschise
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în individual. Semnificatele captează și delimitează, creând astfel conținuturi lingvistice, esențe ale unor moduri de a fi (de exemplu, modul-general-de-a-fi-arbore, modul-general-de-a-fi-om etc.). Regăsim în individualitatea semnificatului un model de universalitate. Și poezia și limbajul sunt creații prin care se realizează obiectivări ale conținuturilor intuitive ale conștiinței"20. Dacă limbajul este poezie, iar poezia este o nouă realitate, construită pornind de la o realitate exterioară, filtrată în prealabil printr-o interiorizare individuală, atunci devine pertinentă întrebarea retorică a lui Nichita Stănescu: "Să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Constantin Cantacuzino, mare admirator al antichității greco- romane, subliniază rolul Înțelepciunii În strânsă legătură cu binele moral, ca expresie a măsurii și cumpănirii În acțiune. Foarte importantă ni se relevă sublinierea conform căreia măsura convingerilor și a comportamentului moral este obiectivarea conștiinței morale prin „fapta bună”. De asemenea, importantă ni se pare și sublinierea rolului educativ al cunoașterii trecutului istoric pentru formarea conștiinței morale.Raportându-se la Etica nicomahică, stolnicul C. Cantacuzino Încearcă explicarea cauzelor răului moral, nu atât ignoranța cât
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]