639 matches
-
a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale îl vom numi 'ca'-ul existențial-hermeneutic spre deosebire de 'ca'-ul apofantic al enunțului."176); e) enunțul însuși (orizont intențional cuprinzând acte și obiectele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
resemnificate fenomenologic, socotite, altfel spus, existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul semnifică tocmai ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am dovedit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și eveniment. Din această perspectivă, discursul ce va urma va fi sub semnul acestei "transcendențe imediate" reprezentate de limitele dictaturii judicativului, adică de unele "imagini" ale orizontului non-judicativ, ce poate fi recunoscut deja, în analitica existențială, prin câteva constituiri fenomenale (obiectuale), dar nu încă ceea ce este esențial într-un sens non-judicativ prin acte specifice de constituire. Abia acum este străpuns orizontul în care capătă sens descrierea constitutivității existențiale a verbului, a primului "este" din structura existențial-ontologică a Dasein-ului. 3.3.3
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o nouă constituire a sa. Tocmai acest ultim sens este de luat în seamă pentru a reconstitui fenomenul ceva-ca-ceva în sens de structură intențională a înseși stării-de-deschidere a Dasein-ului. Orice structură intențională are un aspect propriu-zis operațional și altul obiectual; ambele au la rându-le, bineînțeles, sens de prealabil: față de orice constituire fenomenală, care este, în fapt, autoconstituire a Dasein-ului. Din această perspectivă, cele două componente ale unei structuri intenționale actul și obiectul corespunzător ies în evidență, adică pot fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este, așa cum se va dovedi, timpul care timporizează, în acest fel devenind cu putință orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț, susține Heidegger, privirea ambientală și-a trecut miza de la obiectul dat în unitatea sa ustensilică (ființare-la-îndemână) la obiectul care doar ființează (ființare-simplu-prezentă). "Ca"-ul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț, susține Heidegger, privirea ambientală și-a trecut miza de la obiectul dat în unitatea sa ustensilică (ființare-la-îndemână) la obiectul care doar ființează (ființare-simplu-prezentă). "Ca"-ul originar, existențial-hermeneutic, propriu înțelegerii de primă instanță, care ia obiectul întâlnit drept lucru bun
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofic primar și câteva cercetări ale logicii-organon, ci întregul orizont al discursului, cu "știința" și "ideologia" alături de filosofie și logică. De fapt, fiecare formă de expresie judicativ-constitutivă îi va reprezinta un anumit aspect: logica, aspectul formal; filosofia și știința, aspectul "obiectual", interpretativ; iar ideologia, aspectul său ultim, condiția sa împlinită, sinteza celorlalte două, adică absolutul său. Ideologia, prin urmare, reprezintă forma desăvârșită a dictaturii judicativului, adevărul său. Ea s-a constituit pe baze exclusiv judicative, analitica susținându-i structura formală, ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Suspendăm, de exemplu, una sau alta dintre cele două "poziții" din structura formală, S sau P, și observăm că dictatura judicativului își poate ascunde natura sa formală, identificându-se aspectului său alethic, mai apropiat de timp, așadar cu un caracter obiectual mai pronunțat decât aspectul formal; cum se și întâmplă, parțial, în logica simbolică.197 Dar și aspectul din urmă, constând în blocarea adevărului la nivelul judecății, funcționează la fel: poate fi susținută dictatura judicativului doar prin structura sa formală, fără
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
necesară și, desigur, a priori; iar obiectul acesteia de diferite niveluri de constituire este, întotdeauna evident. Neîndoielnic, evidența aceasta trebuie interpretată ca o evidență judicativă; așadar, am putea spune mai bine "obiect acreditat" și "acreditare", în loc de "obiect evident" și "evidență" (obiectuală). Dacă există un sens "intențional" către dictatura judicativului al celor două elemente ale judecății și o asemenea poziționare a acesteia în raport cu ele acestea îi sunt elemente, așadar ele îi susțin identitatea, fără a o constitui atunci ne putem gândi la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lor în sensul unei constituiri logice. Primii doi termeni nu ar constitui, doar prin ei înșiși, vreo condiționare semnificativă pentru discurs; dar împreună cu ceilalți doi, ei sunt în stare să-i asigure judecății pe care ei o alcătuiesc, în sens "obiectual" eficiența constitutivă, pe de o parte, iar pe de alta, valoarea de adevăr (în termenii logicii clasice, adevărul și falsitatea). De fapt, verbul ("este") are mai degrabă rolul de copulă, iar timpul condiționează finalmente adevărul (sau falsitatea) judecății, contribuind și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dovedit tocmai pe o asemenea cale, încă judicativă, drept fenomenul originar al rostirii, gândirii și făptuirii omenești și operant, încă, numai în măsura în care timpul îl constituie pe el însuși ca un "corp în carne și oase", timpul pierzându-și astfel "poziția" obiectuală în favoarea celei propriu-zis operaționale, "active". Desigur, termenii formulelor din urmă se vor lămuri pe măsură ce reducția judicativă și cea non-judicativă ale dictaturii judicativului vor fi operate ca atare. Se cuvine a mai face, totuși, o observație pe această temă: "forma" pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în urma descrierii dictaturii judicativului și numai cu condiția ca fiecare element din această descriere să devină semnificativ ca atare să-și primească sensul doar prin raportare la timp; așa stând lucrurile, judecata, reprezentând veritabilul act constitutiv, și timpul, corelatul său "obiectual", vor putea fi recunoscute în orice fapt de gândire, rostire, făptuire. Desigur, trebuie înființate două orizonturi principale de lucru: cel propriu-zis descriptiv, în care capătă rost de simplă prezență într-o structură fiecare element al dictaturii judicativului, orizont deschis deja
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest sens, ne putem aștepta la deschiderea unei căi prin care timpul însuși să-și arate propria "slăbiciune" fenomenală, neputința sa constitutivă pentru ceea ce se află dincolo de limitele judicativului, așa încât să poată fi gândit ca atare, în însuși sensul său "obiectual"; așa cum au și dovedit-o unii dintre gânditori de-a lungul istoriei filosofiei. Reducerea" timpului la purul sens "obiectual" prin operarea reducției non-judicative -, sens posibil el însuși sub condiționări judicative, va indica o "structură" semantică (plină de sens, de aici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neputința sa constitutivă pentru ceea ce se află dincolo de limitele judicativului, așa încât să poată fi gândit ca atare, în însuși sensul său "obiectual"; așa cum au și dovedit-o unii dintre gânditori de-a lungul istoriei filosofiei. Reducerea" timpului la purul sens "obiectual" prin operarea reducției non-judicative -, sens posibil el însuși sub condiționări judicative, va indica o "structură" semantică (plină de sens, de aici "semnul" logos-ului întreg) ce ne apropie de însăși "unitatea de viață", cu practicile și regulile ei, anume tocmai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume tocmai de faptul originar pentru rostire, gândire, făptuire, care, acum, pare a fi de natura non-judicativului. Dar, paradoxal, tocmai prin constituirea temporală a logos-ului însuși, așa cum spuneam, ca un "Corp în carne și oase" paradoxal, fiindcă timpul, corelat obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre dictatura judicativului, timpul, cu o funcție obiectuală covârșitoare alături de judecata continuu activă constitutiv, își va arăta propriul adevăr: tocmai această poziție obiectuală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ului însuși, așa cum spuneam, ca un "Corp în carne și oase" paradoxal, fiindcă timpul, corelat obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre dictatura judicativului, timpul, cu o funcție obiectuală covârșitoare alături de judecata continuu activă constitutiv, își va arăta propriul adevăr: tocmai această poziție obiectuală; dinspre non-judicativ, însă, timpul, ca act de constituire a logos-ului ca un "Corp în carne și oase", este actul însuși; desigur, fără judecată. Ne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre dictatura judicativului, timpul, cu o funcție obiectuală covârșitoare alături de judecata continuu activă constitutiv, își va arăta propriul adevăr: tocmai această poziție obiectuală; dinspre non-judicativ, însă, timpul, ca act de constituire a logos-ului ca un "Corp în carne și oase", este actul însuși; desigur, fără judecată. Ne vom întoarce, astfel, de unde am plecat; dar cu o "captură semantică", poate cea mai prețioasă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată. Ne vom întoarce, astfel, de unde am plecat; dar cu o "captură semantică", poate cea mai prețioasă într-o reducție proprie unei fenomenologii constitutive: sensul temporal al dictaturii judicativului și sensul non-judicativ al originarului ființării umane. Timpul astfel obținut ("constituit obiectual"), trecut pe poziția absolută a corelativului actului (constitutiv al) judecății, va deveni inoperant și va atrage judecata însăși spre o asemenea condiție. Dar chiar el, îndepărtând judecata din orizontul tocmai deschis, devine act constitutiv al logos-ului însuși. Consecințele acestui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care nu a prins deschiderea cea mai bună pentru o asemenea mișcare. Este vorba despre ceva ce poate fi, fără a fi încă; și el poate fi, tocmai fiindcă nu este; acest ceva are deja o închidere (ce se deschide) obiectuală, fiindcă interpretarea sa a trecut în act judecata însăși: tocmai structura sa, luată inițial ca un "obiect formal" de natura lui S P, devine operațională. (Toate aceste sensuri, traduse în registru ontologic, conduc către ceva ce se apropie de ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce trebuie să fie, prezentuirea se completează cu o "irumpere", cu o "survenire a viitorului", de fapt; imposibilă, însă, fără structura judicativă devenită operațională și, cumva, reflexivă, vizându-se încă în mod esențial pe sine, fiindcă distincția formalului operațional față de obiectual nu este încă împlinită. De aceea, încă sunt posibile evaluări diferite ale structurii judicative: când în sens formal, când obiectual. Totuși, abia interpretați, S și P sunt chiar S și P și nu altceva. Desigur, logica îi separă de propriile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura judicativă devenită operațională și, cumva, reflexivă, vizându-se încă în mod esențial pe sine, fiindcă distincția formalului operațional față de obiectual nu este încă împlinită. De aceea, încă sunt posibile evaluări diferite ale structurii judicative: când în sens formal, când obiectual. Totuși, abia interpretați, S și P sunt chiar S și P și nu altceva. Desigur, logica îi separă de propriile lor "poziții" și "funcțiuni" determinate judicativ, pentru a-i cerceta în sine, însă nu trebuie uitat o clipă faptul că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
uitat o clipă faptul că fiecare constituie o anumită poziție și o anumită funcțiune logică numai în unitatea judecății și prin structura operațională a acesteia, din care cei doi chiar fac parte. Din cele stabilite până aici reiese rostul ființial, obiectual", pentru cei doi "termeni", anume sensul dat de faptul că ei sunt ceva; chiar și în simpla lor posibilitate. De aceea, pozițiile și funcțiunile logice, chiar neidentificate cu termenii înșiși, nu sunt originare în privința acestora din urmă; originar este faptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termenii sunt, de la bun început, ceva (nu faptul că ei asigură anumite funcțiuni logice); și pot fi doar printr-un raport temporal, pentru că timpul este ființare ca atare și el obiectualizează: dar obiectualizează, necesarmente, judicativ, fiindcă el este doar corelatul obiectual al actului de a judeca (de "a lega" în forma judecății). Cu ajutorul conceptului aristotelic de ființă, putem spune că timpul este generalitatea fără gen, ceea ce oferă "existență de fapt", ființare, pur și simplu, fiecăruia dintre cei doi termeni, obiectualitate constituită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
având un sens numai în unitatea acesteia, acolo unde, datorită raportului temporal dintre ei, devin ceva, nefiind, în ultimă instanță, decât funcțiuni logice. Faptul de a fi posibil și statutul de variabilă se desăvârșesc, temporal, prin preluarea unui sens propriu-zis obiectual, chiar ontologic. A fi funcțiune logică înseamnă, întâi, a fi "ceva"; apoi a fi la îndemâna unui "judecător", care ia termenii în cauză și îi utilizează după "natura" lor de variabilă și după dispoziția lor către interpretare (către primirea unei "valori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cumpănită în orizontul acestei unități, deja operaționale (cu înseși pozițiile logice constituite). Judecata însăși, alcătuită fiind din acest raport de "predicație" (un termen al său se predică despre celălalt) care adună la un loc statutul de ființare al termenilor (statut obiectual, pentru fiecare în parte) și statutul lor funcțional (statut operațional, pentru unitatea lor) pare a se desăvârși prin exercițiul acestor funcții. Este vorba despre o corespondență reciproc condiționantă între funcțiunile S și P (obiect constituit), pe de o parte, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]