8,125 matches
-
printre echipieri, realizînd monografia satului Bogați din Argeș). E, această perioadă, cea mai bună pentru Golopenția, pentru că stătea ziua toată la Biblioteca Academiei, unde gîndea la realizarea unor mai vechi proiecte științifice ale sale. Dar Comisia de Stat a Planificării "obosește" să-i mai dea de lucru în calitate de colaborator extern, și Golopenția, alarmat, își caută de lucru pentru întreținerea familiei (avea doi copii mici). Dar, deodată, totul se curmă brusc și tragic. În ianuarie 1950 e arestat, ca martor, în procesul
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor și de-adevăratelea. E pe muchie de cuțit. O știu toți. Și cum miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune, a brad, a aburi de ploaie... Regizorul acesta, Yuri Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
citit piesa. Realizezi că Dusan Kovacevic nu a înnebunit, că scrie la fel de bine și că din Larry Thompson se putea face un spectacol bun și cu succes de public. Parcurgîndu-l, am descoperit cu tristețe că Mara Pașici-Manolescu nu s-a obosit să ne propună o versiune proprie, un punct de vedere, motivația pentru care a ales textul, dincolo de subiectul actual în sine. Desfășurarea montării urmărește ad-litteram piesa (intervențiile sînt atît de mici - cîteva tăieturi - încît practic sînt insesizabile) pînă și la
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
intră în mentalitatea comunistă". Această indiferență oficială suverană, într-adevăr o moștenire totalitară, "macină nervii" omului de rînd, aducîndu-l astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar oboseala e un aliat prețios al puterii care, în temeiul ei, își face jocurile. Această oboseală socială, exploatată cu o perversă satisfacție de către clasa politică (Bujor Nedelcovici se referă la legislatura Iliescu, dar dezamăgirea pe care am
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
și așa mai departe. Pirații aerului ajung după gratii. Pirații muzicii sînt intușabili. Se cîștigă bani buni șterpelind muzica lui Bregovic. Pe cînd Jacques Brel în versiune feminină Andre? Culmea tupeului o au cei de la Latin Express care nu se obosesc nici să schimbe titlul piesei ( Cred că m-am îndrăgostit), nici să caute păgubașul prea departe: Nicolae Nițescu e de pe acilea de la noi. "Astă pleavă, ăst gunoi" Versul eminescian ne este reamintit de Valeriu Stancu în editorialul numărului din martie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din pămînt/ roșu: femeia. Din lut adus din adîncul apelor,/ ce nu obosesc niciodată să fie femeie, și din țărînă/ furată, noaptea, din cimitire" (Și totuși femeile sînt făcute pentru desfătare). Poetul trăiește într-o cheie orgiastică, precum într-o supremă acuplare cu natura ce-l izbăvește de griji, îi insuflă, cum ar
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de la începuturi,/ pe sfoară, și aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin lume, în somn,/ și pe
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin lume, în somn,/ și pe care tot ce vede îl face să se creadă/ în bezna - luminată de ruguri - din întunecatul Infern" (Am obosit pur și simplu). Criza eului, acea înstrăinare de sine a poetului, nu e decît o înstrăinare de obiectul iubirii sale universale: "Mă simt în continuare foarte departe de mine. O ființă/ care trăiește viața altcuiva. Un trandafir adînc. O fîntînă
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit prin a mă obosi. El se poate, cred, lucra, strînge, ritma (atenție la excesivele coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
ale evenimentelor. E o iluzie pe care ți-o oferă instinctul. În conștiința publică, sînteți, înainte de toate, critic literar unul dintre cei mai talentați și activi din perioada postbelică. De peste trei decenii, citiți și comentați cărțile unor contemporani. N-ați obosit? Nu v-ați plictisit? Poate că am obosit, poate că m-am plictisit. Îmi vine greu, chiar față de mine însumi, să-mi recunosc unele slăbiciuni, cu toate că, după cum nu șovăie a admite chiar E. Lovinescu, "individualitățile se încheagă din slăbiciuni". Dumneavoastră
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
o oferă instinctul. În conștiința publică, sînteți, înainte de toate, critic literar unul dintre cei mai talentați și activi din perioada postbelică. De peste trei decenii, citiți și comentați cărțile unor contemporani. N-ați obosit? Nu v-ați plictisit? Poate că am obosit, poate că m-am plictisit. Îmi vine greu, chiar față de mine însumi, să-mi recunosc unele slăbiciuni, cu toate că, după cum nu șovăie a admite chiar E. Lovinescu, "individualitățile se încheagă din slăbiciuni". Dumneavoastră, domnule Alex. Ștefănescu, ați intuit, într-un mai
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar fi stat ore întregi în fața unui televizor. El ascultă de îndemnul "tipului turbulent" și merge, împreună cu el, la un restaurant de peste drum, La Costiniu
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
care cererea în căsătorie este anulată sistematic de orgoliile feminine și masculine aruncate și disputate, de titluri de proprietate sau de concursuri caninine. Gag-uri se succed cu o uimitoare viteză dintr-un spirit inventiv fascinant pe care Goga nu obosește să și-l cultive. Ritmul dezvoltării unei scene conflictuale este acela de a învîrti o sirenă greoi la început pentru a se dezlănțui apoteotic și aproape ireductibil. Goga a presărat ceva și shakespearian în atmosfera montării, ceva din Îmblînzirea scorpiei
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
biblioteca de la Stanford din Statele Unite și am avut-o imediat. Dar ca să pot citi o carte venită prin Internet, trebuie întotdeauna să mi-o scot la imprimantă, pe hârtie. Mi-ar fi imposibil s-o citesc pe ecran, mi-ar obosi ochii, n-aș putea să mă concentrez. Deocamdată, așa cum se prezintă el astăzi, computerul este un foarte prost instrument de lectură. Care consideri că sunt cele mai interesante direcții ale prozei italiene și în general occidentale în acest moment? Mișcarea
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
care face ca mulți cetățeni ai Capitalei să afirme că între poliție și hoți există un fel de simbioză. Adică hoții apar cînd știu că pot, iar polițiștii cînd știu că nu se mai poate. * Iată că după ce Cronicarul a obosit afirmînd că ziarele din România s-au transformat, pe prima pagină, într-o cronică a ororilor, la o emisiune TV, Cornel Nistorescu recunoaște același lucru. * Același Cornel Nistorescu îl atacă pe directorul ziarului ZIUA într-un editorial al cărui titlu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
opune unui regim care distruge, salvînd victimele acelei distrugeri tocmai prin participarea la act? E o întrebare pe care Hanta însuși și-o pune permanent, în rătăcirile sale prin viscerele orașului, sau in viscerele memoriei sale. El e un ins obosit de viață, trist și totuși suficient de naiv încît să nu fi devenit cinic sau pesimist. Cărțile pe care le citește, după ce le-a recuperat, îl tulbură, îl neliniștesc, pentru că cu ajutorul lor înțelege că ar trebui să facă mai mult
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
romanului este desăvîrșita sa lipsă de ironie. Asta dacă nu cumva ironia e... desăvîrșită, într-atît încît să-mi fi scăpat total. Dar parcă nu-mi vine să cred. Bradbury însuși era, cînd a scris acest roman, romancierul englez blazat și obosit de vîrsta timpului său. Să fi fost fascinația pentru Diderot și un secol al sobrietății capabile totuși de superbe ironii și parodii, semnul unei frustrări a vremii noastre, o vreme a ironiei tot mai incapabile de sobrietate? Poate că acest
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
Oreste are o fire mai lirică și mai ezitantă. Concepute în contrast, sunt și cele două "mediatoare îndrăgostite" adică Electra, sora lui Oreste, care-i întreține dorința de răzbunare și îl îndeamnă să-și ucidă mama trădătoare, și Sfinxa, care, obosită de a pune mereu întrebări, îi sugerează lui Oedip răspunsul care o va ucide. În Teba, Oedip-salvatorul va ajunge repede la descoperirea adevărului despre sine prin vocea inflexibilă a lui Tiresias, purtătorul de cuvânt al Legii, în timp ce, paralel, la Mycene
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
Iar tristețea, în sufletele lor. Deși sînt o avere cu multe carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin să spună că rolul lor și al teatrului în cetate este fundamental, civilizator, că o țară cu o cultură și o civilizație îndoielnice se zbate neputincios la marginea prăpastiei. Au dovedit, în timp, că teatrul este salvator prin însuși
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
mortificat. Poemele nu au toate aceeași valoare (unele suferă de improvizație), dar fiecare captează atenția prin ceva, fie și prin sesizarea fugitivă a dramatismului unei situații: "Bătrâni venind cu duioșie la cimitir/ Ca într-o vizită protocolară/ în lumea cealaltă,/ Obosiți la gândul că mai trebuie/ Să se întoarcă acasă,/ Că nu pot rămâne/ Definitiv." (în vizită) Din volum nu lipsesc capodoperele - poeme dintre acelea care, recitate în fața publicului, sunt răsplătite cu ropote de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Cu ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, pe atunci în vîrstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă, fără să-mi dau seama că-l oboseam și-l plictiseam. Cînd l-am dus la Roma, la Catedrala Sfîntul Petru, i-am spus: ŤCred că aceasta e cea mai mare biserică din lume.ť Mi-a răspuns: ŤDa? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie să văd
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Cu ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, pe atunci în vîrstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă, fără să-mi dau seama că-l oboseam și-l plictiseam. Cînd l-am dus la Roma, la Catedrala Sfîntul Petru, i-am spus: ŤCred că aceasta e cea mai mare biserică din lume.ť Mi-a răspuns: ŤDa? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie să văd
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Marea devine un fel de amantă mistică. Deși nu-ți trece prin cap acest gând când te uiți la film, mai devreme sau mai târziu recunoști că Besson reciclează într-un mod artistic inovator o idee de care literații au obosit să tot audă: relația erotizată dintre om și natură. În acest sens, filmul poate fi considerat romantic. Nu vorbesc de sensul trivializat al cuvântului, ci de asocierea ideatică dintre peliculă și curentul literar. Oricum, faptul că accentul cade pe imagine
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Cu acest preț, al trecerii prin (niciodată de) partea cealaltă. Nu e, de bună seamă, o soluție comodă, cu succes garantat, dar nici una care să nu merite încercarea. Totuși, lăsînd la o parte jocul de șah, aproape nimeni nu se obosește să ajungă, fie și numai cu un pion, în spatele gărzii neprietene. Preferate sînt, mai degrabă, acele folies ŕ deux, în care încăpățînării unuia îi răspunde defetismul cronic, "scuturat" de cîte o "contră" bene trovato, al celuilalt. Cartea lui Ion Bogdan
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]