6,770 matches
-
splendoare de femeie. I-am și spus-o, la care el a replicat: - Angela este reclama mea cea mai bună. Zece ani mai târziu, Angela arăta la fel de tânără și frumoasă. Spun asta pentru că fostele noastre colege începeau să arate ușor obosite, cu riduri discrete în colțul ochilor. Grig nu făcea un secret, ba chiar se mândrea cu tratamentul anti-ageing pe care îl recomanda tuturor, plasând și cartea lui de vizită cu bunăvoință. Așa s-a întâmplat mai târziu, când noi, bărbații
SCHIŢE UMORISTICE (84) – PROGRESELE MEDICINEI ESTETICE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383765_a_385094]
-
Așteaptă cu stârcii răbdători să treacă bărcile mari. O! țară dragă, meleag natal, Fluviu iubit Păsări călătoare, Cale Lactete cu toți sorii Anotimpuri minunate, Timpul ce curge grăbit Cadouri dumnezeiești pentru noi, muritorii! Ce trist că oamenii dorm ori sunt obosiți Uită să contemple cerul, să citească un vers Nu mai cred în minuni, nu se lasă răpiți De vraja Dunării, de meleag, de-ntregul univers! Sinaia- august 2016 (din viitorul volum CONSTELAȚIA INIMII) Referință Bibliografică: Fluviul / Elena Armenescu : Confluențe Literare
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
își făcea griji. Fiul meu a fost atât de nefericit! — Dar nu mai este un copil, e bărbat cu o vârstă respectabilă. Lasă-l în pace nevastă! spunea tatăl. Când Delia îi telefonă tocmai se pregătea de culcare. Era foarte obosit, umblase kilometri pe jos pe unde nu a avut acces cu mașina. — Mi-ai dat temă de gândire, scumpo, mâine te sun pe la prânz, să-ți spun cum văd eu lucrurile. Urmează să ne consultăm în privința planurilor noastre. E bine
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
tăi. Și... am văzut o blană! O minunăție! Sunt prea tânără să port blană, dar asta e ceva la care nu pot să renunț. Te-am așteptat nerăbdătoare să vii de la spital. Hai , mănâncă repede și să plecăm. Cristian, destul de obosit , dezamăgit după o discuție neprincipială cu directorul, ar fi dorit să stea câteva clipe întins pe canapea. Dar ochii aceia strălucitori, plini de rugăminți, ca două lumini aprinse pe cer, nu puteau fi refuzați. Chiar acum să mergem? Dar avem
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
hotărî să recunoască totul, să grăbească procesul. Desigur că își iubea fiica. Știa că micuța suferă. Se văd din ce în ce mai rar. După clarificarea situației voi reglementa treaba, Cristina va sta și cu mine la fel de mult. Carmen se trezi cu întârziere. Era obosită. Au făcut amor astă noapte la oră târzie, destul atunci când Cristian ajunse acasă, pentru că avusese o operație urgentă. O trezi din somn: — Sărută-mă, Carmen! Am nevoie de prezența ta, iubito! În seara asta era să pierd o bolnavă, i-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
pe care a pierdut-o în timpul operației. Uneori îmi este prea mult. Voi, femeile sunteți mult mai expuse riscului decât noi bărbații. Vă apreciez pentru asta. Vă iubesc. Vorbea de unul singur, Carmen ațipise. După ce se dezbrăcă și corpul său obosit simți trupul tânăr și sănătos lângă el, uită de oboseală. Trezită din somn, Carmen se dărui pe jumătate adormită. La serviciu îi spusese uneia dintre colegele de birou că are migrene și că nu a putut dormi aproape toată noaptea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg parfumul și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > AȘTEPTARE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului AȘTEPTARE Se-nvârte-ntr-un sens, prin timp, minutarul, Și-i mult obosit...de chin, de-așteptare, El ticăie-ntr-una, eu nu-l mai ascult, Să nu m-adâncească-n neant și mai mult, Când ore târzii, nisipuri amare, Vor umple,-n sfârșit, clepsidrei, paharul. Mult timp n-am s-aștept....cât cad în visare, Să
AȘTEPTARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380108_a_381437]
-
rădăcini, să le scriu în amintiri. Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, mă căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l vede, poartă câteva rămășițe sub aripi. Zilele se deapănă într-un singur sens, drumurile-s asemenea unor șerpi obosiți oasele, zăpezi întubate dincolo de ierni, pomi înfloriți pe neașteptate, ochii. Numai în brațe pot strânge norocul, o singură dată și sunt mereu atent să nu mă ocolească. Pe urma urmelor caut, un suport pe care să urc încrederea iar visele
PE URMA URMELOR CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380173_a_381502]
-
rotație a scaunului pentru ca să ajungă în poziția care să-i permită să atingă cu picioarele pardoseala. Aterizează la sol în bune condiții și pornește într-un ocol ce are în mijloc propriul birou. -Tu și șeful tău... v-ați născut obosiți. - I-auzi ! - De fapt, sunteți niște cadavre mobile. Nu știu cum de nu v-ați dat seama de la început, ca să nu-i mai chinuiți și pe alții. - Mă uimește lipsa de respect de care dai dovadă ! Ai câștigat cumva la loto azi
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
se apropie pentru că omul nu vrea să împartă nici măcar durerea. Se ridică, se agață din nou de scară și după o jumătate de oră de chin și jale ajunge pe scaunul de primar. Deschide microfonul si zice: - Ma simt foarte obosit și amețit!...A fost o zi care se vrea amintită!... Aveam în plan ca să dezbatem „ Strategia Locală pentru Dezvoltare Durabilă”... O să vă spun câte ceva, pe repede înainte, forma prescurtată, despre „Strategia Locală pentru Dezvoltare Durabilă”... după care plecăm acasă. Aplauze
PRIMARUL, EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378132_a_379461]
-
nu mi-l amintesc pe acest om! Eu altfel îl știu pe cel ce a fost tatăl nostru. Ești sigur că este el? zice Oprită, după ce-l așază pe mort pe bancheta. Fane Cizmaru stă și arată ca un om obosit care doarme pe bancheta, într-un colț lângă geam, cu capul sprijinit în râma geamului. - Da! răspunde Licsandru, cu gândurile lui mai degrabă și cu multă indiferență față de tot ce nu are în cap. De câteva minute a fost atașată
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
entuziasm și vibrau de bucurie, deoarece, pește numai 30 de ore, urma să pășim pe “pământul făgăduinței” ‐ UȘA! Era în noiembrie 1995, într‐o dimineață cu o ploaie mocăneasca, când împreună cu alți cinci brașoveni părăseam Brașovul, înghesuiți într‐o dubita obosită care ne ducea la aeroport, cu desinatia “ the American dream”. Pe drumul către București, ne întreceam în bancuri, poante, snoave și ghidușii, bucuroși nevoie mare că plecăm în căutarea El Dorado‐ului și cu speranța că o viață mai bună
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
entuziasm și vibrau de bucurie,deoarece, pește numai 30 de ore, urma să pășim pe “pământul făgăduinței” ‐ UȘA!Era în noiembrie 1995, într‐o dimineață cu o ploaie mocăneasca,cănd împreună cu alți cinci brașoveni părăseam Brașovul,înghesuiți într‐o dubita obosită care ne ducea la aeroport, cu desinatia“ the American dream”.Pe drumul către București, ne întreceam în bancuri, poante, snoaveși ghidușii, bucuroși nevoie mare că plecăm în căutarea ElDorado‐ului și cu speranța că o viață mai bună ne va
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
aritmetice. Imaginația copiilor aducea în clasă tot satul, cu oamenii, vitele, orătăniile din curte. De fapt, tot universul copilăriei participa la învățarea fascinantelor semne care le deschideau magica poartă a cunoașterii. De aceea, la sfârșitul orelor, domnișoara Iulia ne zâmbea obosită: - Vă iubesc, copii! Nici nu știți cât îmi sunteți de dragi! -va urma- Referință Bibliografică: DOMNIȘOARA IULIA-2 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Autorului Căzute parcă sunt în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la cer atât de triste, Ele două, priviri necunoscute. Referință Bibliografică: DOUĂ PRIVIRI
DOUĂ PRIVIRI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378282_a_379611]
-
părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-au ajuns, firave și palide... tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că eu voi înțelege mai mult din toată povară cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân, ... Citește mai mult Parcă ploua mereumarfarele duc pe șinecărbuni și iluziihăt, pana departe se-audcu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monotonMerii înfloresc, tată,nu vine nimeni,doar vântul primăveriimai tulbură zăvorulNoaptea e stranie,umblă furiș toată singurătateadin perdelele ponosite,flutură
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
viu măcar cât spaimele meleTată, părul tău albca sâmburii de migdal,mâinile, mâinileca narcisele ți-au ajuns,firave și palide...tu le rupi și mi le-arățiprin ecran,tremuri că eu voi înțelege mai multdin toată povară cu care-mi zâmbești,obosit și bătrân,... XX. BUN RĂMAS, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile musca pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-n zdrențe de ce s-a-ntâmplat. E tristă în mine și-ar vrea să-nceteze Să bată aiurea sau poate degeaba. Iar sufletul rău să-l învenineze Când vede acuma ce prost merge treaba. Mi se tot prelinge pe-obraz obosit Și zbucim s-alunge oricât de profund. Privesc doar la tine, văd chip împietrit Nu pot să m-abțin și încep ca să plâng. Topește în mine dorință, speranță Și tot ce-a fost bun tu ascunde de noi. Iar ochilor
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
pumnii în sus, jumătate cu palmele deschise, fiecare avea un dar de cerut, nu era unul să nu pună condiții să nu negocieze să nu-mi impute nerespectarea vreunui contract convenit de ei unilateral cu mine. Cei mai în vârstă, obosiți, după o viață de pendulare între „dă-mi” și „de ce nu mi-ai dat?”, nu mai agitau nici pumnii nici palmele, toți cu conștiințele cam ponosite nu-și doreau decât să nu-i judec prea aspru la scadență. Cei mai mulți își
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93646_a_94938]
-
sportiva germană Andrea Petkovic, locul 17 WTA și cap de serie numărul 15, calificându-se în sferturile de finală ale turneului de categorie Premier 5 de la Cincinnati. La finalul partidei de joi noapte, Simona Halep a declarat că este foarte obosită și nu știe cum a reușit să se impună în fața sportivei germane Andrea Petkovic, în întâlnirea din optimile de finală ale turneului de la Cincinnati, dar a dorit foarte mult să câștige acest meci. „A fost foarte dificil, nici nu știu cum am
Simona Halep s-a califcat în sferturile de finală ale turneului de la Cincinnati: „Am vrut cu adevărat să câştig acest meci” [Corola-blog/BlogPost/93675_a_94967]
-
cum a reușit să se impună în fața sportivei germane Andrea Petkovic, în întâlnirea din optimile de finală ale turneului de la Cincinnati, dar a dorit foarte mult să câștige acest meci. „A fost foarte dificil, nici nu știu cum am câștigat. Sunt foarte obosită, dar am vrut cu adevărat să câștig acest meci. Am luptat până la final și sunt bucuroasă că am fost concentrată până la sfârșit. Poate că am vorbit prea mult cu mine însămi pe teren, dar mâine voi fi mai tăcută”, a
Simona Halep s-a califcat în sferturile de finală ale turneului de la Cincinnati: „Am vrut cu adevărat să câştig acest meci” [Corola-blog/BlogPost/93675_a_94967]
-
făcându-i tema!” Temele pentru acasă pot fi prilej de învățare sau conflict, iar recomandarea psihologului este ca, inainte sa inceapa temele, copilul să realizeze activități plăcute, pentru a detensiona atmosferă. De foarte multe ori, spune specialistul, când părinții vin obosiți și stresați de la serviciu și trec direct la efectuarea temelor alături de copii, aceștia preiau toată tensiunea. “Pentru a gestiona eficient momentul pregătirii temelor pentru acasă, ca părinți, este necesar să oferiți copilului posibilitatea de a se relaxa mai întâi după ce
De ce temele pentru acasă sunt o povară pentru elevi? [Corola-blog/BlogPost/93702_a_94994]
-
a gazdei. Să tot fi fost ora două, noaptea. Musafirii plecaseră de ceva timp, soțul și copiii adormiseră iar cele două, încă, sporovăiau împărțind gânduri. Erau prietene de mulți ani și, ca de obicei, își împărțășeau și bune și rele. Obosite, privind pe fereastră, atenția le-a fost atrasă de un tânăr brunețel de aproximativ douăzeci și cinci-douăzeci și șapte de ani, care mătura aleile din spatele blocului. Gazda, Simona, exclamă: - Uită-te! Vezi băiatul acela? Îl cunoști? Este băiatul care face
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
voi împotrivi, orice ar fi. - Așa să fie! încheie Simona dialogul. Doamne ajută! Emanuela plecă acasă, oarecum liniștită. Dormi destul de rău în acea scurtă noapte. Toate gândurile s-au transformat în vise și visele în gânduri. A doua zi, vizibil obosită, cu ochii încercănați, Emanuela își văzu de treburi, încercând să nu se mai gândească. Seara, plecă la serviciu. Era în tură de noapte. O sună soțul, care era plecat în străinătate. Emanuela, nu rezistă și îi spuse la telefon, într-
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]