1,735 matches
-
de rezervă, în spatele căruței, cu mine la hățuri, pregătit mereu să-mi fie îndeplinite toate mofturile, să mai ai și statut de școlit la oraș, înconjurat de dragostea verilor mândri de un așa cocon, ce să mai spun? E prea obositor pentru un om bătrân să păstreze în memorie o astfel de copilărie ireală. Dar ieșirile la Liman, sau la Mare, La Tuzla? Să nu te grăbești să te întorci la Ismail cu toată chemarea Dunării de sub Râpa Mănăstirii?! Cred că
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
lucrat cu ajutorul elevilor. De la culturile tehnice (ricin, bumbac), până la legume. Domnul Arsu se străduia să ne învețe de mici meseria de agricultor. Să știm cum se seamănă, cum se sapă, se prășește sau se plivește, mă rog, toate acele munci obositoare și plicticoase, solicitate de plantele care ne hrănesc și ne îmbracă. Așa erau concepțiile în vremurile acelea. Copilul trebuia să-și însușească experiența milenară a țăranilor români în cultivarea plantelor. Mai trebuia să ne învățăm cu greul acestor munci de când
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. 19-În hăul dezastrului În mai puțin de un minut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fost la fel de puternică odinioară cum este acum credința În Isus, În Buddha ori În Allah. Poate chiar mai puternică. Și ? Ce a mai rămas din ea ? Un set de povești frumoase, alcătuind o mitologie religioasă eventual fascinantă pentru cercetători, sigur obositoare pentru elevi, și cam atât. Pardon: am uitat arta Înflorită În jurul lor, admirabilă, de altfel. Dar nimic mai mult, și așa va rămâne atât timp cât noi, oamenii de pe acest Pământ, nu putem răspunde la Întrebarea cardinală: de ce credem În ceea ce credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
explic și lui asta. Așa cum spusese și Walter, Clifford asocia cumva scrisorile cu propriile crime. în mintea lui, secretele nevestei lui expuse ar fi însemnat că și ale lui ieșeau inevitabil la suprafață. Am tot negociat o vreme, un proces obositor, până când într-un final a cedat. Voia scrisorile atât de rău că nu prea avea de ales. Era ciudat să stau acolo în întuneric, lângă cineva care voise să mă omoare, vorbind în șoaptă ca și cum am fi negociat afaceri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de sânge, aerul era greu. Doream să dorm, măcar puțin, dar nu reușeam. Ceva se petrecuse cu mine, mă trezisem deodată pe un țărm, lângă mare. Am văzut valuri mari legănându-se în sus și-n jos, într-un ritm obositor, deasupra capului meu. Puteam să-mi văd întreaga viață ca într-un film derulându-se foarte repede. Vederea vieții era de nesuportat. Doream să mă trag înapoi din propria-mi viață. Vedeam în pat corpul meu. Ce mizerie, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva fala și măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins în repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un foc care ar fi mocnit întunecat în fundul inimii lui. Cred că atunci aș fi zugrăvit-o cu totul altfel pe dna Strickland. Aș fi renunțat la faptele reale și aș fi prefăcut-o într-o femeie pisăloagă, sâcâitoare și obositoare, sau într-o bigotă ipocrită care nu înțelege câtuși de puțin necesitățile spiritului. Aș fi prefăcut mariajul lui Strickland într-un chin îndelungat din care fuga ar fi fost singura scăpare posibilă. Cred că aș fi pus accentul pe răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unguroaică-tunsă-scurt, cu breton retro, care-i descoperea sprâncenele perfecte, avea un corp durduliu, ca prin 1930, chiar dansa charleston când am văzut-o prima dată, dintr-un colț de cameră, apoi am luat-o eu la Tangoul Libertății, iute și obositoare femelă, cum le spui tu, iubito, să știi că nu toate sunt femele în ziua de azi, unguroaica era, așa cum ești și tu, o iubită-femelă bună la pat... Bărbatul știe că nu s-a născut femeie care să nu poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Loredana râde obosită, ridurile de pe fața ei se înmulțiseră, dar spera ca toate vorbele astea să-i facă bine, să-i dispară durerea aia surdă din capul pieptului... — Împletite, dacă vreți. Eu vroiam să spun că sunt grele, grele povești, obositoare. Aia cu toată căsătoria și chiloții de sub pernă m-a amărât. Cum de-ați făcut asta? Sunt lucruri care nu se fac, mă scuzați că vă spun... Dar povestiți. Poate vă mai liniștiți. Și cu Tina cum a fost?, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un simț al ridicolului atât de dezvoltat, încât nu crede nici acum că ar fi putut juca teatru, oare ar fi rezistat pe scenă?, e mereu atât de concentrată, n-are nici o detașare, poate scena ar fi omorât-o, e obositor să fii mereu altcineva... Și când ai avut cel mai mare succes? — Când m-a văzut Smoktunovski, la Moscova, în Hamlet și... — În Hamlet?, și Tina tresare curios, buzele i se usucă pe măsură ce secundele trec, rostește apoi încet, doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
schimbe deloc, rămânea aceeași inocentă. Orice i-ai fi făcut, rămânea aceeași inocentă. Ce rar! O tânără femeie inocentă! În timp, cam după un an de amor, nu mai știam dacă eu sunt bărbatul și ea femeia, iubea fără sfârșit, obositor, te nimicea cu forța ei sexuală... ăăă... Ea, care, pe stradă, era atât de timidă. Ea, care era imaginea inocenței. — Cum de era așa de grozavă?, exagerezi, în timp, ai ajuns să o idealizezi, de-aia vorbești așa. Păi, defecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a face lucrurile să pară și mai pline de taină și de splendoare, cum șade singură la masa părăsită, spunându-și că distracțiile astea nu-s nici pe jumătate atât de destrăbălate cum le descrie lumea, numai că-s cam obositoare. Dar F. P. este iarăși Îndrăgostită... ciudat, nu-i așa, că, deși În taxi a rămas atâta loc, F. P. și băiatul din Williams n-au mai Încăput și au fost nevoiți să ia altă mașină? Bizar! N-ați observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
revenit În minte. Repede ca vântul, a sărit din pat și a Început să se Îmbrace. Trebuia să iasă din casă Înainte de a da cu ochii de Isabelle. Ceea ce păruse o Întâmplare tristă i se Înfățișa acum drept un anticlimax obositor. La și jumătate terminase cu Îmbrăcatul, așa că s-a așezat lângă fereastră, simțind că baierele inimii Îi erau mai Încordate decât ar fi crezut. Ce batjocură ironică i se părea dimineața asta! Strălucitoare și Însorită, plină de parfum din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strălucitor al Clarei continua să lumineze calea pe care călcau. De aur, de aur e văzduhul - le cânta el băltoacelor din cale -, de aur văzduhul, note de aur din mandoline de aur, acorduri de aur din viori de aur, frumusețe, obositoare frumusețe... Gheme de aur În coșuri Împletite din aur, pe care nu le pot ține muritorii; o, ce zeu tânăr și extravagant ar ști sau ar Întreba despre ele?... Cine poate dărui atâta aur...? AMORY ESTE RESENTIMENTAR Încet, dar inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
O, nu mă amestec. Ți-ai irosit deja mai bine de două luni cu un geniu teoretic ce nu posedă un sfanț, dar dă-i Înainte, pierde-ți toată viața cu el. Nu mă amestec. ROSALIND (parcă repetă o lecție obositoare): Știi că are un mic venit. Mai știi și că primește treizeci și cinci de dolari pe săptămână lucrând În publicitate... DOAMNA CONNAGE: Insuficient pentru toaletele tale. Se oprește, dar ROSALIND nu zice nimic.) Nu mă gândesc decât la interesul tău când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie; asprimea ei e mai degrabă obositoare, oamenii suportă cu greu așa ceva. Mai bine‑ar să se arate mlădioasă și fragilă, dar asta nu trebuie s‑o facă sub nici o formă, altfel lumea o să creadă imediat că‑și poate permite cu ea orice. Trucul ei constă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scaun. Așezându-se cu greutate, îi dădu voie lui Kindermann să-i ia pulsul. Părea lipsit de vlagă și palid, aproape ca și cum fusese cu adevărat în legătură cu lumea spiritelor. El păru să îmi audă gândurile: — Să te prefaci este aproape la fel de obositor ca și să o faci de-adevăratelea, zise el. — Poate că ar trebui să-ți fac o injecție, propuse Kindermann. Puțină morfină ca să te ajute să dormi. Fără a mai aștepta un răspuns, scoase o sticluță și o seringă dintro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvântului. Poezia înțeleasă ca o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorică: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e nouă veșnic și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
găsești în multe bodegi de lux (pentru mine etalonul suprem unde se duc, seduc, multe idei savante demne de premii în natură) ... la cât mă duce pe mine capul e perfect. Dar să mergi în permanență pe același drum e obositor și trebuiesc momente de respiro. Le oferi cu generozitate, alte povestioare amoroase și delicioase cu Mancuse sau cu ceilalți! Deci te înțeleg când iei viața într-o glumă dulce-amară ... viața ca o gumă de care tot întindem! Rămân insesizabile urme
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
patologiei psihice și spirituale. Munca însă trebuie făcută cu cap, adică fără a ajunge la surmenaj, la robotizare; să fie aleasă conform aptitudinilor fiecăruia, să nu ocupe prea mult timp pentru a nu deveni „din subiect obiect”, adică o rutină obositoare; după cum spunea filozoful și scriitorul Emil Cioran; să nu ajungi la sfârșitul ei obosit în așa hal încât să nu dorești altceva decât să dormi; să existe și un timp liber pentru a ne pune întrebări, a gândi, a contempla
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
nu fie una dintre pisicuțele tale insipide cum le denumești tu. - Ha, ha, mai vedem noi. Tu să nu uiți să o inviți. Sper că nu pleacă la țară de pe unde o fi ea. - Nu pleacă decât în vacanțe. Este obositor și cu banii de tren poate face altceva mai bun la o adică. - Ce anume poate să facă? - Să-și ea ceva de îmbrăcat, o carte, orice altceva îi trebuie unei fete de douăzeci și unu de ani. - Bine, mai vorbim. Tu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]