726 matches
-
și ea un surâs de conivență, mai nesimțit încă. Jocul era penibil, mai ales că Mini, în mediul acela neobicinuit, era stânjenită, rătăcită. In discuție, spre mirarea lui Mini, Adolful pontifia gușat, cu glas sigur, contrazicând sau întărind, cu autoritatea obrăzniciei lui, pe Greg, care îi da o atenție deosebită. Nory îi explicase că ipochimenul se dedase la cronică de artă și își luase aere de cunoscător. La un moment, Greg, cu voce plină, interpelase pe portretistul P. - tot așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să facă. Convorbirea noastră s-a întrerupt în momentul în care Andrei, profitând de eliberarea mânuței, a zbughit-o de lângă mine ca un porumbel scăpat din căușul palmelor. Am încercat să-i explic mamei lui Andrei că ceea ce consideră ea obrăznicii sunt manifestări firești ale unui copil sănătos, dinamic, înzestrat cu o mare energie care trebuie consumată, că noi, adulții, suntem tentați să consideram drept necumințenii tot ceea ce fac copiii în afara modului cum dorim și gândim noi, uitând că la vârsta
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și chiar după aceea, părinții trebuie să dovedească înțelegere față de nevoia de mișcare a copilului, să-i ofere condiții pentru consumarea energiei și pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă și să se alarmeze dacă acesta este prea liniștit și apatic. Obrăznicia cu care sunt etichetați copiii dinamici, înfometați de mișcare, reflectă incapacitatea părinților de a înțelege particularitățile fizice, fiziologice și psihice ale odraslelor lor. Obsedanta cerință fii cuminte! rămâne fără rezultat atâta timp cât copiii sunt tratați ca niște adulți în miniatură, obstrucționându-li-se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a înțelege conținutul îndemnului la cumințenie este redusă, iar conștientizarea lui este palidă, vagă. Se impune însoțirea acestei cerințe de explicații și exemple pentru a-i spori forța imperativă sau persuasivă. Părinții care confundă manifestările infantile normale ale copiilor cu obrăznicia uită înțelepciunea zicalei: E greu să afli babă frumoasă și copil cuminte. Un om fericit Mijloc de primăvară cu un aprilie capricios care ne oferă, după bunul plac, când zile însorite și călduroase, când dimineți friguroase cu vânturi reci și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Cea mai nevinovată manifestare a lipsei de respect, a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
inițiatice și își manifestă deschis dezaprobarea față de prezența în expediție a lui Bridgeman. — Ce vârstă ai? Ce-ai publicat până acum? Când Jonathan îi răspunde că n-a publicat nimic, Gittens pufnește disprețuitor: — Dacă nu te superi, zice el cu obrăznicie, ce vei face de fapt în Fotse? Jonathan nu aer un răspuns potrivit. Profesorul Chapel, pe de altă parte, are o idee foarte clară asupra rolului asistentului său. Pentru el, expedițiile au un singur rol clar, acela de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se afla muniție. Sergentul, cel care vorbise, Îi luă la Întrebări. „Cu cine sunteți?” „Cu nimeni.” „Ați venit așa, de capul vostru?” „Da”, răspunse iarăși Scurtul, cu glasul nițel sugrumat. Lică nu zicea nimic, numai se uita la Sergent cu obrăznicie și Încrâncenare. „Știați că n-aveți voie pe graniță, cum să nu știți. Da’ ce v-ați zis voi? Ia mai dă-i În pizda mamii lor cu granița de stat! Ia să ne căcăm noi frumos pe legile țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
teriștii plecau acasă În preajma Anului Nou. Multe zile din stagiul petrecut la infanterie le-am trăit la arest căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone cu glas potolit: „Marș În fața corpului de gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Rokuro își împărțiră sarcinile și doborâră cinci oameni, cu iuțeala fulgerului. Izbiți de iuțeala și surpriza acestei fapte, muncitorii amuțiră ca iarba dintr-un cimitir. Glasurile nemulțumite fuseseră reduse la tăcere într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci cadavre, cei cinci samurai îi priviră amenințători pe muncitori, cu săbiile înroșite de sânge încă în mâini. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă mai stătea așezat în fața lui Genba, la Katsuie. Într-o clipă, toată lumea uită de cești, regăsindu-și seriozitatea. Hideyoshi nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi însemnat nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră toată energia ce li se acumulase. Cei doi comandanți, în fruntea a câte o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
are nici o scrisoare pe acel loc ce numai cît au apucat stăpînirea pe acel loc, din care s-au cunoscut că egumenul rău să acolisește cu vreo stăpînire pe acel loc”. Drept să-ți spun, nu-mi place deloc această obrăznicie a egumenului, fiule. Dacă un slujitor al bisericii se poartă așa, atunci cum poate fi pildă pentru cei ce vin la biserică să se roage lui Dumnezeu? De-l vei întreba, însă, pe prea sfințitul arhimandrit Procopie de ce a mințit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și aplicat principiul american al dublei lovituri, adică un glonț în piept și unul în cap. Și acum, numai când mă gândesc mi se întoarce stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase repede celebritatea și clientela. Numele Veturia, stâlcit în cele mai stupefiante invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea noastră multilateral supravegheată. Spurcăciunea afișează, însă, o obrăznicie de neînțeles! De parcă misiunea sa nu ar fi de nasul vulgului, de parcă i seconferise un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păsa de cei care se strângeau, ghemuiți, să nu li se poată citi cumva gândurile, dacă fapte tot nu erau încă în stare să declanșeze, nici de cei cărora li se citea apartenența pe față și pe portofel. Provocările, nepăsarea, obrăznicia se dovedeau ocrotitoare, s-ar zice, când ți-ai cucerit statutul de aiurit, în stare de cele mai năstrușnice bazaconii, cea mai năstrușnică dintre ele fiind chiar ciudatul său statut de tolerat. Toleratul unorforțe din umbră, asta reușise treptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un șofer de la spitalul unde lucrează Ortansa, nevastă-mea. Plăteam, mă aproviziona, totul clar. Dar s-a obrăznicit, domnule, vrea... produse. Auzi, produse! Nu mai vrea bani, vrea valoarea în produse, auzi! Brânză, cafea, carne, asta vrea. N-am suportat obrăznicia. Auzi, să stau eu la coadă zile întregi sau să găsesc relația la unt și la hârtie de șters curul și la vată pentru muieri, că domnu’ Costică n-are timp! Culmea, culmea! Așa că stau aici, în zloată. Aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mine tocmai ne-am sărbătorit primul an de căsătorie și ne întrebam dacă sunt cumva locuri libere la clasa întâi. Ar fi așa un răsfăț pentru noi amândoi. Deschid gura să spun ceva, dar rămân fără cuvinte. Sunt uimită de obrăznicia ei. Chiar sunt. De-a lungul anilor am întâlnit mulți, mulți oameni cunoscuți în timpul călătoriilor și nici unul din ei nu mi-a cerut să fie mutat. Și fata asta mă crede proastă să o mut la clasa întâi doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o vizită acasă. Până la urmă, ca să nu mai dau cu ochii de el În fiecare dimineață, În stradă... —În stradă? De ce?... Nici până la sfârșit n-am Înțeles de ce... Poate Îl intimidau recepționerii, care depășeau măsura și În privința slugărniciei, și În privința obrăzniciei. Depinde doar cu cine vorbeau. Poate era obsesia paranoică, pe care o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Rușii; ei, marii anticomuniști ardeleni intră În partidul comunist și lucrează - conștiincios, ca Ardeleanul - la consolidarea comunismului În România. Dar suspecți tot noi rămânem! Tot noi, refugiații - care nu intrăm În partid, nici În Miliție, nici În Securitate! Și, culmea obrăzniciei: le mai și povestim ce-am pățit noi, În trecutul nostru, de la Ruși. Și-i mai și avertizăm: «Atenție: trecutul nostru - viitorul vostru!» În ’49, la Buia, În primele două zile după povestea cu grenada aruncată În ședința lor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fiecare-n față, ca să știe omu’... — Ca să-ți spui drept în față, madam Belciu, io una nu-nțeleg ce ți-o trebui matale să te-ncurci cu d-alde d-astea ca noi... — Vai de capu’ tău, Roșioaro, de unde atâta obrăznicie și nesimțire?... Păi, matale, ca femeie serioasă, cu soț în cadru’ Armatei și doi copii mari la casele lor, care mâine-poimâine îți face nepoți... Nu ești matale de teapa noastră, vădane, care lăsate de bărbat, care văduve, și nici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un zumzet de voci Întrerupt de câte un râset. Lou privi la ceasul de perete. Era 4 fără cinci. — Mai e puțin și Începe, spuse ea. — Probabil că-și Împărtășesc povești de groază de la nașteri, am răspuns eu, aproape cu obrăznicie. De ce să le grăbim? Lou, mamă a patru copii, Îmi aruncă o privire dezaprobatoare. Tocmai atunci, Rachel urcă În grabă scările dinspre subsol și se răsuci să vadă ceasul. — Mai ai câteva minute, spuse Lou. — O, am crezut că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]