857 matches
-
Centrul” - mai exact Bucureștiul - este cel care-i consacră pe scriitorii din provincie: „Scriitorul din București este, în definitiv, singurul creator al faimei literare. El o creează pe aceea a altora. De unde infirmitatea asta, care-l condamnă mai departe la obscuritate?...” Răspunsul la această întrebare (evident retroică) îl dă același Fundoianu: constrîns la o existență meschină, fără ecou public real, scriitorul bucureștean își petrece vremea în cercul strîmt al disputelor sterile de cafenea, văzînd în confrați nu un stimulent, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pană, nici Stephan Roll, nici Sernet sau mai tînărul Miron Radu Paraschivescu nu erau propriu-zis niște suprarealiști. Adeziunea lor la principiile noului curent era mai curînd conjuncturală, superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însele”, făcîndu-l pînă și pe comprehensivul Perpessicius să aprecieze - malițios - că pe această bază ar trebui respinsă o mare parte a literaturii universale... În spirit clasic, Emilian îi ia apărarea lui Paul Valéry (apărător al „ordinii arhitectuale”) împotriva acuzelor de obscuritate, cu argumente vădind o înțelegere adecvată a poeticii moderniste: „lectorul inițiat în lirica modernă mai știe că o poezie nu trebuie tălmăcită rațional, ci numai transpusă spiritual”. Privind lucrurile într-o perspectivă mai amplă, el face însă - pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-te. Ridică-mă. Du-mă afară de aici. Și dacă s-ar fi ridicat cu adevărat În zbor, ei nu i s-ar fi părut ciudat. Parcarea era plină. Benzile galbene și albastre ale posturilor pentru mașini desenau străzi fosforescente În obscuritate. Emma nu mai fusese niciodată aici. Credea că doar turiștii și provincialii foloseau parcările subterane. Romanii preferau să riște o amendă, numai ca să fie mai aproape de străzile marilor magazine. Dar Sasha era venețian, sau cine știe de unde. Și romanii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să ne gândim la viitor: am vedea doar o nebuloasă de hotărâri și regrete. Trebuie să ne scufundăm, fără a ne Întoarce Înapoi și să ne abandonăm Întunericului, dedesubtul tuturor lucrurilor. Să cădem În el, Încet, să ne cufundăm În obscuritatea celuilalt. Și poate că acolo, În străfunduri, În tenebrele noastre, ne vom Întâlni, dincolo de diferențe, de vârstă, de istoria noastră și de viețile noastre. Preț de câteva minute merse alături de el, alunecând și oprindu-se la fiecare pas, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
termen vechi de două milenii sau mai mult. Termenul ancestral evreiesc a fost, la Început, tum‑tum, cuvânt care data, probabil, din captivitatea babiloneană. Uneori cuvântul folosit era andreygenes, evident de origine alexandrină - helenistică - cele două sexe contopite Într‑o obscuritate erotică și perversă. Aceste amestecuri de arhaism și modernitate Îl Încântau pe Ravelstein, care nu se putea cantona În modernitate, ci se revărsa peste toate epocile. Ciudat, dar așa era el. A ieșit de la reanimare În imposibilitatea de a‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne la fel. Va fi impossibile 2 să aflăm cine a pus corpul acolo, spuse Sally, abătut. Sunt atâți oameni care vin și pleacă. Nu atât de mulți, obiectai eu. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și, Perseu nu-i tot o stea ?!” Întreabă ea. ”- Da, ca și Cassiopeea și Andromeda...!” ”- Deci..ființe pământești preschimbate în constelații!” observă ea. ”- Da !... În lumina legendelor!” adaugă el. Vasilica îl urmărea fascinată... cum se lumina în vorbele lui simple, obscuritatea cerului... cum deveneau atât de clare acele constelații îndepărtate de mii de ani lumină, până la marginea universului, care, ei i se păreau de nepătruns în nemărginirea lor. Vedea acum, cu limpezime, spectacolul magnific pe care îl înfățișa cerul înstelat... Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care o căuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-și mângâie claviaturile). Publicul asculta răpit, masat în jurul unei măsuțe ovale, cu picioarele terminate în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie. Jumătate dintre cei din public purtau pălării, jumătate coronițe. Exista un binoclu de teatru, cu mâner și carcasă de fildeș, executându- și cursele de serviciu dintr-o extremă în alta a sălii. În pauza dintre cele două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poți scoborî
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
semnificația unui moment istoric. Ce posibilități de mesianism există în România, când nu ne-am proiectat niciodată un destin monumental? Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu, care în loc să se atașeze de un viitor al României a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n- a avut gânditori mesianici; căci toți vizionarii ei n-au depășit o profeție locală și mărginirea unei clipe istorice. Profetismul național românesc, care n-a întrecut limitele și problemele etnicului, a fost un profetism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară subterană, dar fără mari întunecimi. Sîntem, poate, prea simpli sau prea limpezi în obscuritățile noastre. Căci nu cred ca România să fie timidă cu înălțimile sau adâncurile ei. Din păcate ea este prea sinceră și prea curajoasă cu golurile ei. Și le acceptă prea des, se disprețuiește pe sine de prea multe ori. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție lăuntrică, organică, românii și-au așezat satele în ascunzișuri, în văi nebănuite, în obscuritățile naturii. Comparați acest sentiment de viață cu acela care a împins semințiile germanice să ridice burguri pe singurătăți de stânci, să-și proiecteze tăria sângelui în ziduri și blocuri de piatră. O tristețe infinită mă cuprinde de câte ori mă gândesc cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Imperialismul otoman este o rușine a istoriei, este reversul negativ al spiritului. O țară care a cucerit atâta pentru a nu lăsa în urma ei decât pustiu și întuneric. Puterea imbecilă a Turciei este responsabilă, în fața unui tribunal al istoriei, de obscuritatea acestei regiuni umane. Nimeni nu ne va putea mângâia de a fi fost siliți atâta vreme să luptăm și să ne apărăm de un popor atât de slab dotat, care a reușit să lase în Europa numai o dâră de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înainte ca bolnavii psihic să fie închiși și ca maladiile mentale să se răspîndească? Nu, nimeni sau aproape nimeni. Aidoma, sugestia sau influența au puterea de a transforma indivizii în mase. Dar pentru aceasta, sugestia este mai întîi scoasă din obscuritatea simțului comun și adusă-n prim-plan, devenind tema centrală a psihologiei mulțimilor doar cînd acestea din urmă se multiplică și iau amploare. Observînd metamorfozele pe care le suferă indivizii cufundați în mulțime, pe străzi, în birouri, în întreprinderi ori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
manifestă în superioritatea curajului asupra inteligenței. Dar cum s-ar putea defini aceste perechi de termeni, cum ar fi sănătate și nebunie, forță și slăbiciune, care se explică unul prin celălalt? Să ne menținem așadar în zona simțului comun, a obscurităților confortabile ale semnificațiilor moștenite pe care toți se prefac a le înțelege. Un lucru e cert: oamenii capabili să analizeze o situație, să reflecteze asupra unei probleme și să propună o soluție în politică ori în orice alte domenii sînt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
I În psihologia mulțimilor, șeful este cvadratura cercului. Cei care au încercat să rezolve enigma s-au dovedit a fi obscuri sau șovăielnici. Unii s-au mîndrit chiar cu asta, însușindu-și cuvintele lui Pascal: "Să nu ni se reproșeze obscuritatea întrucît facem din ea profesia noastră". Atitudine nefastă și blamabilă deoarece aceștia nu au încercat să clarifice natura fenomenelor de care s-au servit, adunînd astfel dificultate după dificultate. Am semnalat cîteva dintre acestea de-a lungul demersului nostru, iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întărea: "Such magnetism is power" un astfel de magnetism înseamnă putere. Astăzi cuvîntul carismă a devenit atît de popular încît îl folosesc și ziarele de mare tiraj, presupunînd că le este cunoscut cititorilor. Succesul i se datorează în bună măsură obscurității și impreciziei sale. Cuvîntul trezește în noi ecouri tainice. În schimb, ideile lui Max Weber, inventatorul lui, sînt mult mai clare. După opinia acestuia, acest tip de autoritate "este specific străin economiei. El constituie, acolo unde apare, "o vocație", în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
numeroase ramuri ale sale originea vieții, preistorie, paleontologie, etologie, economie etc. ipotezele acceptate nu se deosebesc deloc, din punct de vedere logic, de cele utilizate de mine de-a lungul demersului meu. De altfel, nu prea avem de ales: între obscuritatea fără idei generale, adică ignoranța și cea cu idei generale, adică protoștiință, trecem printr-o ușă strîmtă. Dar distanța de la ignoranță la știința adevărată este nedefinită. Cea de la protoștiință la știință este definită prin observații și analize ce urmează a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a exprima dreapta credință. În formarea unei viziuni teologice totalizatoare, transmisia tacită a unei cunoașteri duhovnicești a Scripturilor și a adevăratei „minți a lui Hristos” (1Cor. 2,16), mai precis „arvuna Duhului”, a fost indispensabilă. Pentru a nu menține în obscuritate aceste comentarii, vom spune că diferența de viziune între episcopul Atanasie și presbiterul Arie din Alexandria nu trebuie căutată în carnetul de notițe luate la ora de cateheză biblică. Așa cum numeroase studii recente au arătat 2, amândoi erau în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
actori erotici, deveniți insensibili la imaginea eșecului. În iubirea prostituată nu există infidelitate 3. Refuz sistematic al alterității, al rușinii, al fecundității și al misterului nativității, erotismul contemporan nu e decât o tehnică a raptului ori o sclavie disimulată. În obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prima intrare În scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan În cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al Închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar Între aceste coordonate spațiale, cîteva evenimente verbale sugerînd apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcînd deopotrivă Închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]