1,688 matches
-
am destul material pentru un interviu consistent. Apare - în sfârșit - chelnerul, care notează, plictisit, comanda. Îmi vine să îl rog să întârzie cât mai mult cu cafelele; vreau să câștig timp pentru ca scriitorul să răspundă următoarei întrebări.) O altă temă obsedantă, prezentă și în Supleantul, este relația tată-fiu. Despre aceasta, ați mai scris și ați mai vorbit. Eu una am reținut un fragment plin de dramatism, din Întoarcerea. Gândurile fiului, la mormântul tatălui său: ,,Tată, nu știi că sunt părinte, m-
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
Nomofobia poate fi numită anxietatea secolului XXI. Numărul de persoane afectate de această frică obsedantă este în creștere de la an la an. Nomofobia este teama irațională pe care o simte cineva atunci când nu are acces la telefonul mobil. Autor: Anca Murgoci Un studiu a arătat că în Marea Britanie aproximativ 66% din populație este afectată de
Eşti stresat când rămâi fără baterie la telefon? Atunci suferi de nomofobie! () [Corola-journal/Journalistic/67271_a_68596]
-
fost descifrat, cu toate că el nu există în realitate Astfel, conform unui sondaj la care au participat 1.500 de femei, chipul perfect îmbină trăsături ale mai multor vedete, celebre în întreaga lume pentru frumusețea lor. Deși chipul din fotografie pare obsedant de familiar, a fost nevoie de trăsăturile mai multor femei pentru a obține acest chip perfect, scrie Daily Mail. Pentru a crea un chip perfect, este nevoie de părul închis la culoare și ochii lui Cheryl Cole, fruntea netedă a
Chipul perfect al unei femei a fost descifrat () [Corola-journal/Journalistic/66244_a_67569]
-
de român, iată-l din nou deschis pe biroul meu. Ce îngrozitor! E ca si cum aș fi urmărit de cineva pas cu pas. Sunt sigur că a dispărut, că sunt liber, dar când întorc capul...” Salinger e, într-adevăr, un scriitor obsedant. Există două împrejurări, ambele cu o conotație criminal-literara, unde cartea-simbol a acestuia apare în contexte cel puțin ciudate. Primul exemplu e din viața reală: asasinul lui John Lennon, Mark David Chapman, făcuse o adevarată fixație pentru De veghe în lanul
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
atrag atenția asupra veritabilei comori „smulse” — ca dintr-o inepuizabilă Roșie Montană — din arhivele familiei Pillat. Volumele publicate până acum — corespondență, memorii, literatură de ficțiune — ne plasează în preajma unui fabulos „roman de familie”, combinat cu o istorie sui-generis a diverselor „obsedante decenii” prin care au trecut oamenii acestei țări. Unele din aceste scrieri corespund perfect etichetei care li s-a pus — „literatură de sertar.” Adică literatură care, din motiv diverse, era incompatibilă cu ideologia comunistă: fie că vorbim despre documente istorice
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
adolescență (familie roscrisă social, jurist respins de sistem, liber-profesionist într-un regim de bugetari, exilat si reîntors într-o lume care întârzie să vă recunoască) si să imaginați personaje complet diferite, obligate să facă, ele, față trecutului. B.N.: Întrebarea revine obsedant asupra memoriei, a trecutului, a istoriei personale din care nu am reușit să mă smulg în favoarea unor „personaje complet diferite, obligate să facă, ele, față trecutului". Iau la întîmplare romanul Al doilea mesager în care Danyel Raynal parcurge viața în
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
o arca salvatoare actviștii de la centru, tovarășul Tăvi și tovarășul Anton. Flerul scriitorul desprinde aceste persoanje de funcția lor, le transporta dincolo de orice acoperire ideologică la care invită cuvântul „activist". Tovarășul Anton este un nostalgic cu o amintire care revine obsedant, legătura să primejdioasa și incomprehensibila cu fiica grofului, o fată a cărei tristețe maladiva și apropiere tulburătoare a rămas adânc imprimata în memoria lui, iar tovarășul Tăvi este un timid care încearcă să pompeze ceva adrenalină în sângele câtorva săteni
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
o anunțase în romane precedente, vine cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri de oglinzi menite să reflecte fațetele multiple ale personalității protagonistului. In The Humbling rămân prezente, obsedante, temele lui din totdeauna: arta, erotismul, celebritatea, moartea, plus, în ultimele cărți, decrepitudinea ca urmare inevitabilă a îmbătrânirii. Numai că ele sunt bifate parcă într-o doară, fără detașare ironică și fără osteneala de a le face să se întrepătrundă
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
în două moduri diferite. L’Arrivée d’un train en gare de La Ciotat al fraților Lumière creează atât de bine iluzia realității încât trenul de pe pânză pare să treacă direct de pe șine în sala de cinema. Scorsese revine la imaginea obsedantă a acestui tren care fie deraiază spectaculos, sfârșind tot într-un film alb-negru, fie își continuă cursa, lăsând timp ca băiețelul care se află pe linie să fie salvat într-o fracțiune de secundă. Cu toate acestea, omagiul regizorului american
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
că nu o știe decît citi... - pentru că doamna Stela nu suporta literatura franceză a „triunghiurilor amoroase”. Din volutele amintirii prinde contur un mic, dar foarte dens roman existențialist de familie interbelică, apoi un „roman” al vieții universitare și redacționale din obsedantul deceniu, un „roman” al escapadelor bahice evazioniste ale scriitorilor (din care aflăm ce înseamnă „a pune temelie” prin localurile de pe traseele băuturii), un roman al pisicilor și un roman printre rînduri al literaturii ca „pariu ocazional”. Scene de comedie amară
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
astfel încât se păstrează doar pentru farmecul conversației. O suită complicată de lovituri este anticipată de Holmes la fel ca o suită de mutări de șah, însă ceea ce este cu adevărat splendid de neverosimil dacă nu caraghios sunt sincronizările perfecte, fapt obsedant în film. Aici intră mai mult decât orice în joc Ritchie și viziunea sa cinematografică, viziune care face din povestirile lui Doyle un spectacol de circ. Exemple sunt nenumărate, de la deghizament la jonglerie, de la truc, fentă și trucaj la poantă
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
în legătură, reconstituind rețele, diversele ficțiuni intermediare și parțiale. În fine, deținătorii de instrumente ale analizei profunde și ale sintezei suple dau lumii (literare/culturale) o temă, iar aceasta se supune, ascultă. Tema funcționează cu mai multele ei sensuri: motiv obsedant de gândire și simțire, „temă” în sensul simfonic al reîntoarcerii periodice, discretritmice, a frazelor muzicale la un același refren, activ înăuntru; datorie de îndeplinit, răspundere față de istorie, față de neam, față de limbă; prochimen, care ia aminte și îndeamnă la înțelepciune; rădăcină
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît de interiorizat imaginar și de transfigurat prin descompuneri moderniste, peisajul Herței, al provinciei moldoveneș ti sau al Sinaiei rămîne, totuși, peisaj local concret, la fel de intim asimilat ca și tradiția iudaică și
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Tema pactului cu diavolul este, de altfel, tema cel mai insistent dezbătută în cartea de care vorbesc, a pactului făcut de unii de bună voie iar de alții cu forța, în împrejurări a căror evocare ne proiectează în plin deceniu obsedant, spre a folosi și vorbele lui Marin Preda, confratele la care Petru Dumitriu mereu se raportează. La el și la Eugen Barbu, socotindu- i, pentru acel moment, competitorii săi literari cei mai redutabili. În ceea ce-l privește, Petru Dumitriu ne
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
în criză” a scriitorului. Jurnalul lui Traian Chelariu, discutat pe larg și într-un capitol din secțiunea finală de „completări”, este adus în prim-planul literaturii noastre diaristice din interbelic, iar romanul Glasul al lui Iulian Vesper, apărut miraculos în „obsedantul deceniu” (1957), e plasat într-o relație surprinzătoare, dar plauzibilă, cu memoriile Aniței Nandriș-Culda, nu fără necesare delimitări polemice de comentatorii din anii comunismului. Capitolele despre Streinul, Chelariu și Vesper din ultima secțiune a volumului sunt, uneori, reduntante prin raportare
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
fraților, clanț), vrând astfel să mai atenueze încărcătura dramatică și să sublinieze caracterul ei umoristic.iv Narațiunea o putem rezuma astfel. Naratorul personaj, Mark, citește într-o gazetă de dimineață niște versuri care îi rămân în minte ca un ritm obsedant cu un mare impact asupra comportamentului său de fiecare zi. Drept consecință, își pierde puterea de concentrare, nu-și mai aduce aminte ce a mâncat la micul dejun, și mai ales nu-și mai găsește cuvintele pentru a continua romanul
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
doar două nume, o dovedesc întru totul. Convingătoare în volumul lui Claudiu Turcuș sunt însă considerațiile analitice - hermeneutica foarte atentă pe text e a doua calitate a monografiei - menite să explice defazarea de imaginar a lui Norman Manea față de proza obsedantului deceniu (și nu numai). Dacă nu e într-adevăr „prizat” în literatura română ca un Marin Preda sau Augustin Buzura, asta se întâmplă, susține Claudiu Turcuș, pentru că Manea refuză programatic temele mari ale totalitarismului românesc. Prin respingerea epicului, prin infuzia
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
încetare a grevei le-a enunțat prima dată după instalarea guvernului Ungureanu, mai exact la mai bine de o săptămână de la începerea protestului USL. Astfel, nu a făcut decât să confirme ceea ce eu am spus: continuarea grevei parlamentare și solicitarea obsedantă a demisiei mele le-a fost impusă imaturilor Ponta și Antonescu de către Dan Voiculescu, în celebra „chemare la ordin” de la Grivco ce a urmat învestirii Guvernului Ungureanu” a mai spus ea
Dialogul, în viziunea PDL: Roberta îi solicită lui Ponta demisiile lui Antonescu și Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/45908_a_47233]
-
păcătoase”). Ici-colo, parantezele sale sunt veritabile lecții în alcov, de filosofie, sociologie, erotologie (Ștefan Gheorghidiu trece fantomatic prin cadru). Are păreri tranșante și incomode și despre scris: „barem ăilalți, ăia de dinainte de Revoluție, au avut și ei acolo, ceva, un obsedant deceniu, voi nici măcar atât n-ați inventat!”; „Ei bine, îți dau o veste: cenzura comunistă a generat creatori mai autentici decât toate libertățile astea... postcomuniste la un loc! [...] E înfricoșător să ajungi la concluzia că regimul comunist a fost, de
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
prin cap, fie și din întîmplare, cum se spune în amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește, în fapt, departe la marginea vizibilului, spre „această îndepărtare”, în departele unde vorbește altcineva. Astfel se structurează prima metaforă obsedantă a liricii lui Nicolae Prelipceanu, prezența cel mai adesea neliniștitoare, agresivă, a Celuilalt, dușman, dar și camarad, coautorul poemelor din la pierderea speranței; autorul dispare „în propria vreme”, pentru ca poezia să se scrie în timpul coautorului, al lui altcineva, primul își
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
diferitelor personaje, ci, ai zice, din perspectiva naratorului însuși, scăpat nesupravegheat la suprafața textului, homosexualii, femeile de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip de exces. Ceea ce n-ar constitui neapărat o problemă, dacă acest discurs n-ar reveni obsedant de-a lungul întregului roman și dacă i s-ar putea identifica o minimă motivație naratologică. Reduse la niște scheme, personajele n-au culoare și nu se reține nici un caracter. Majoritatea par într-adevăr niște umbre ale discursului auctorial. Bunica
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
niciodată plictisitoare și consumată în neștire, pentru că, vorba tânărului narator, „viața nu are gaura cheii să tragi cu ochiul deci nu știm ce e”. Romanul e un cocktail de efervescențe, în care nuanțele amărui sunt repede înghițite de culori vii, obsedante. Un medicament minune pentru pacienții copilăriei din vremuri, iată, de mult apuse.
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
p. 75). Prezența, decenii în șir, în abecedare a făcut ca poezioara convențională și voalat ideologizată să intre (cu unele variații și amplificări) în memoria colectivă (reprezentată azi de internet) și să rămână în circulație ca produs anonim. Amintirea ei obsedantă e prezentă într-un text al lui Ioan Stratan - Pentameronul, Doi: „Albie de porci te fac / O, ce bucurie...”. În poezia intertextuală și sarcastică a lui Stratan, distrugerea prin substituție a clișeului se amplifică prin introducerea în tipar a unei
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
Toma coboară discret din tren, o umbră care se pierde în noapte. Al treilea moment remarcabil îl reprezintă finalul. Nimic care să întrerupă liniștea nu urmează acestei plecări, chipul Matildei cu ochii deschiși, fixați în gol, chip de un calm obsedant, este surprins în grosplan ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când dispariția copilului s-ar fi resorbit într-o dezirabilă amnezie sau în indiferența pe care, uneori, momentele de mare durere o mimează înșelător. Bogdan George Apetri blochează gestul
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
energia din dezinteresul pentru consecințele acțiunilor sale de periculoasă nesupunere la regim. Nu știa de frica morții, așa încât Securitatea nu-i putea lua mai mult decât o viață pe care dovedise în atâtea rânduri că nu dă doi bani. Repetă obsedant că „își asumă toate riscurile”, că „simte pe propria piele” primejdiile ce îl pasc, că își urmează calea „indiferent de riscurile presupuse”. Și avertizările cele mai rele veneau mereu și de peste tot. Citez doar un fragment dintr-o „Notă” a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]