1,702 matches
-
în 1954. Colaborează la „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Contemporanul” ș.a., semnând și cu pseudonimele S. Cerna și S. Coryll. Primul volum al lui S., Manuscris, publicat în 1962, una din puținele culegeri rezistente ale „obsedantului deceniu”, amintește energia lui Nicolae Labiș prin sinceritatea și prospețimea cu care tratează teme inevitabil convenționale. Paradoxal, epoca de liberalizare a literaturii echivalează pentru S. cu o sărăcire a filonului liric: în Fântâni (1966) poetul explorează zonele naturii, erosului, folclorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt totuși public
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de exces și oricât de edificatoare ar fi ea, își va primi sancțiunea. Dar și alte povești exemplare ne alertează asupra limitelor ospitalității, asupra modului insidios în care aceasta alunecă spre exces. Revenind la Odiseea, care este ea o referință obsedantă în cartea de care ne ocupăm, șederea lui Ulise în Scheria, la feacieni, pare plasată sub semnul unei ospitalități armonioase și depline, dar ea este, în lectura exegetului nostru, plină de contradicții și ambivalențe, provocate, între altele, de teama de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spalierului. Fiind sigur că era o barză aruncă lancea. Se auzi un țipăt sfâșietor. Era mama lui a cărei bonetă cu colțuri înalte rămase țintuită în perete. Iulian fugi din castel și nu se mai arătă niciodată"390*. Distanța este obsedantă fiindcă ea nu încetează să învie prezența scandalos de incestuoasă. Totul debutează cu uciderea șoarecelui alb (prin culoare și prin locul în biserică o imagine a mamei) și punerea lui la distanță: Iulian îl aruncă "afară". Distanța este chinuitoare pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Iată așadar care erau grozavele mistere (ea continuă pe un ton de suprem dispreț) și iată-le acum lămurite, după ce v-au frământat atât și după ce nu ați șovăit să violați pentru ele intimitatea noastră cea mai sfântă"470. Imaginea obsedantă a violului (viol al casei, viol al femeii) se supune voinței de a observa, de a descifra secretul și ceea ce îl păstrează (ușile închise, spațiile labirintice). Oricine știe că să deschizi ușa străinului înseamnă să te destăinui. De aceea, multiple
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ad litteram, a sentimentului încercat de fiu că este un străin în propria sa familie, sentiment pe care Kafka îl avea el însuși adesea ("trăiesc în familia mea mai străin decât un străin", scrie el într-o scrisoare), cu ideea obsedantă a excluderii, abandonului, respingerii 490. Metamorfoza nu face decât să exprime această realitate: fiul este un vierme, un nimeni, cineva care nu se poate integra. Dar el este la rându-i parazitat de către ospitalitatea cleioasă care îi este oferită și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Eu: Cine este El, poetul, în raport cu lumea, cu cosmosul? Răspunsuri formulate divers acționează convergent: "Astăzi ne despărțim / cum s-ar despărți apele de uscat..." Aventura cunoașterii ia proporții, luciditatea mărind distanțele: "Un zeu al hotarelor stă între noi..." Ideea revine obsedant în Nocturnă I, în Proximitate, în Oedip și Sfinxul. În Proximitate perpetua întrebare despre " Ce e dincolo de mine?" duce la analogii consolatoare: Am observat de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare). Concomitent, totuși, ochiul mărit, excedat, trudit continuă să sondeze "invizibilul răsărit din lucruri..." Printre metaforele stănesciene obsedante figurează câteva piatra, copacul, frunza, vulturul, îngerul, aripa, iarba, lacrima, lumina, pământul, sfera, degetul, cifrele care prin frecventă repetiție instituie un mit personal (în sensul dat de Charles Mauron); în practică, termenii în cauză devin niște indicatori, repere de delimitare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de cretă, / vulturi ciocnindu-se în spațiu / de vărsăturile nopților" configurează expresionistic delirul, iregularul, în registre sugerând tenebrosul, marcând căderea în impur și macabru. Infernul lui Ioan Alexandru, oripilant, e totuna cu anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia. Configuraționism similar la Al. Philippide. Infern în toate și pretutindeni: "Cât infern e în fiecare cuvânt / Îmi crapă zmalțul de pe dinți de fierbințeala lor, / Cât miraj / Cenușa Domnului e ghemuită / lângă fiecare" (Cât infern). Până și "în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
absurd. Din aceeași perspectivă, la Cezar Ivănescu s-au ivit câteva doine, spovedanii de o acută tristețe: Moartea peste tot, Dor de moarte, Bucuroasa moarte. Neliniștile lui Cezar Ivănescu, un damnat sui generis, sunt finalmente ale condiției umane: niște universalii; obsedante, ele se regăsesc, divers, la Novalis, la Baudelaire și la Rilke, la mulți alții. Prins în Labirintul singurătății, Octavio Paz dezvoltă (în eseul cu acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o serie de probleme, presante și vitale, cărora omenirea nu le-a găsit răspunsurile de rigoare și nu se văd speranțe nici în viitor; mai ales că, din neputință, unele dintre ele sunt fie abandonate, fie ridiculizate. Este vorba de obsedanta idee a credinței în Dumnezeu, pentru care s-au construit sisteme de gîndire teologică ori despre structura universului, preocupare științifică de interes general. Se risipește multă energie intelectuală, se trece din eșec în eșec și se rămîne la nivelul ipotezelor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de ce” care s-ar cuveni să stea în atenția exegeților români, pentru că aici se află nodul de înțelesuri de dezlegat și nu lansajul în polemici sterile. Conflictul dintre păstori nu este decît punerea în scenă a unei interogații grave și obsedante (cu suport în abisalul arhetipurilor comune popoarelor de mare tradiție agro-păstorească) și care și-a găsit o formă de exprimare în spațiul carpatic. Nu trebuie să deruteze că mesagerul este un simplu analfabet. Moartea se arată aceeași pentru toți și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pună întrebarea justă”. Același discurs moralizator este pus pe seama lui Ștefan Viziru din Noaptea de Sînziene, inclusiv reproșurile privind promptitudinea angajării elitelor intelectuale în dinamizarea vieții spirituale a semenilor. Schema mitică își păstrează identitatea. Cînd își anunță prietenii, repetat și obsedant: „Știi c-am ieșit din labirint”, se arată pregătit pentru a pune întrebarea necesară și justă. Durerea lui Ștefan (-Eliade) rămîne de nevindecat pentru că n-a găsit-o la vreme. De aceea s-au abătut asupra oamenilor calamități cosmice, războiul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de turism cultural dincolo de Cortina de Fier, unde, în sfârșit conștiință estetică și nu ideologică, P. colindă avizat cetăți și muzee din Italia până în Scandinavia. Comentate ca proză de mărturisire, Porțile și Voce și val, în care lumea literară a obsedantului deceniu e deghizată sub nume fictive, sunt mai ales cărți de autojustificare a unei angajări, a opțiunii „între moartea de deportat docil și sfârșitul de luptător. Tertium non datur”. Scrise fluent, cu vătuit regret al ieșirii din avanscenă, ambele sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
București, 1977, 373-404; Ion Caraion, Aceste culori coborâte din lucruri, RL, 1978, 14; Horia Bădescu, O antologie postumă, ST, 1978, 4; Georgescu, Volume, 96-99; Popa, Dicț. lit. (1977), 451-452; Manu, Eseu, 95-98; Felea, Aspecte, I, 109-112, II, 8-9; Ion Cristoiu, Obsedantul deceniu în memorialistică, SPM, 1980, 504; Al. Jebeleanu, Episolariu, O, 1987, 31; Cândroveanu, Lit. rom., 283-286; Micu, Limbaje, 170-178; Micu, Ist. lit., 345, 346, 354; Dicț. scriit. rom., III, 865-867; Popa, Ist. lit., II, 357-358; Dumitru Micu, Timpuri zbuciumate, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Spațiul unitar al Renașterii a unificat lumea reală. Introdus prin conceptul de infinit, care-l impune pe cel de continuu, el a rupt de fapt universurile închise și îngrădite, calitative și fărâmițate care hotărau până atunci asupra reprezentării. El înlocuiește obsedanta observare a detaliului cu un sistem omogen și global, în care spațiul inteligibil neutralizează ascunzătorile, colțurile întunecate ale vizibilului. Însoțirea ochiului cu logica matematică a avut ca efect deschiderea pentru privire a naturii fizice, nu doar mitologice sau psihologice. Perspectiva
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
primului tom. Îi este limpede că, luând în discuție fenomenul contemporan, „analiza critică rămâne deschisă”, iar corectarea, chiar contrazicerea ei nu sunt excluse. Cu alte cuvinte, din capul locului acceptă, în deplin spirit lovinescian, ideea viitoarelor „revizuiri” (care preocupă azi obsedant unele spirite). Nefiind încă o istorie a literaturii, seria Scriitorii români de azi se cere judecată în substanța ei, nu în chestiuni de procedură, criterii de grupare, opțiuni etc. Ea are totuși ambiția de a constitui o „etapă” către țelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
putere, individ În situație fabricată. Ca și cum ar fi citit tratate de psihosociologie, poetul intuiește că trebuie să traseze mai Întâi contextul (istoric, social, cultural) și să distribuie personajele care au marcat acest context. Apar uneori și personaje colective, dintre acestea, obsedant, „băieții cu ochi albaștri”. Apoi se imaginează (de fapt, se insinuează) În pielea unuia dintre personajele-cheie ale epocii, „informatorul de lângă noi”. Îi construiește acestuia o filiație (tatăl a contribuit și el, a făcut colectiva), un parcurs biografic (primele turnătorii, Încă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
am făcut facultate prin anii ’50 ne amintim de ședințele de demascări și de comisiile de analiză În fața cărora, unii, eram chemați). totul e o continuă basculare Între ficțional și real, Între scene autentice și invenții În marginea acestei realități obsedante. Unele scene memorabile sunt probabil inspirate din Întâmplări reale, din situații petrecute cândva sau măcar verosimile. Motivul jocului ocupă un loc important În caracterizarea contextului. O neîncetată confruntare Între tabere și grupuri, o luptă Între minți, angajând ingeniozitatea și competența
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai avea nevoie de noi, ne vor lăsa să avem un sfârșit senin? Oare cum ar trebui să ne retragem, brusc sau treptat? Cu fiecare Întâlnire, interogațiile noastre deveneau mai dramatice. Acum nu mai am cui să-i pun retoric obsedanta Întrebare și nici nu mai are cine să-mi răspundă... (Revista de psihologie organizațională, vol. VI, nr. 1-2, 2006) Nexusuri care corup și victimele colaterale Realitatea socială ne Înconjoară cu diferiți stimuli - obiecte, situații (Întâmplări), personaje, cuvinte - cerându-ne să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la fel de spectaculare, dar pline de semnificații despre esența unei opere: lucrul care "se mulează după fiecare volum, ca piciorul dumitale în pantof", "organul vieții", "intenția generală", "firul pe care stau înșiruite boabele de mărgăritar ale operei", "filonul caracteristic", "secretul", "taina", "obsedantul mesaj", "comoara îngropată". Pentru Culianu, desenul din covorul operei lui Eliade este scurta proză Ghicitor în pietre; din punctul său de vedere, toată opera eliadescă poate fi descifrată prin apel la ideologia divinației (Eliade însuși a fost numit "litomantul incomparabil
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că doar spectacolul poate revela faptul că, în ciuda condiționărilor și a îngrădirilor, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, imagine pe care o semnifică Buchenwaldul (incinerarea din care Eliade face "simbolul ultim al Istoriei"655). Buchenwaldul reprezintă o situație-limită, "loc obsedant al unei umanități hărăzite incinerării", "spațiu-limită, unde, în chip tainic, libertatea interioară poate fi încă dobândită și unde noi Boddhisattvas împărtășesc, din compasiune și în anonimat, soarta semenilor"656. În acest context, în care libertatea nu poate fi decât interioară
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un context mai larg). Lucrurile sunt privite, în ultimă analiză, prin prisma social-politicului: Drumul Cavalerilor e, desigur, un roman rural, un roman de familie, o frescă, dar mai ales un roman politic, asemănător cu cele mai puternice dintre romanele despre „obsedantul deceniu”, el referindu-se însă de-a dreptul la perioada ceaușistă. Există, desigur, în Drumul Cavalerilor, ca în orice operă explicit angajată, o anumită doză de schematism, care însă nu compromite nici autenticitatea, nici credibilitatea mesajului. Renunțând la autocenzura politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
clucer). Așadar, proveniența dintr-un slav *brlad sau birljadi se dovedește posibilă lingvistic, verosimilă geografic (dată fiind înfățișarea văii rîului respectiv și a afluenților săi) și probabilă istoric (prin trecerea numelui de la rîu la oraș și la ținut), înlăturînd totodată obsedanta asociere a populației romînești cu tîlharii berladnici. Aceștia, de altfel, au fost identificați de către specialiști ca fiind o populație turcică nomadă care cutreiera stepele rusești, neavînd cu zona Bîrladului decît o apropiere de nume. Familia toponimelor avînd la bază radicalul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
craniu beția soarelui” Câte focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea circumterestră [...]. Atoteternul contabilizează pe ecrane de computer viața efemeridelor!” (Iarna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]