2,067 matches
-
este "un procuror ratat", "un om care a eșuat pe malul stalinist al României", susținând că "oameni corupți ca Victor Ponta nu mai au ce căuta în sistemul de justiție". "Am văzut pe domnul Victor Ponta repetând în mod aproape obsesiv în cadrul ultimelor dicursuri faptul că dorește să se întoarcă la meseria lui de procuror. (...) Să-i spunem lui Victor Ponta că justiția astăzi este liberă. Că justiția își face propria ei curățenie în interior și că oameni corupți ca Victor
Anastase: "Victor Ponta nu este decât un procuror ratat, un om care a eşuat pe malul stalinist al României" () [Corola-journal/Journalistic/47296_a_48621]
-
impozitate abuziv și, sunt convins, am fi avut TVA redus la alimentele de bază. 4. În 2008, 2009, 2010 și 2011 am continuat să îl critic pe Traian Băsescu pentru lipsa de vi-ziune politică și responsabilitate socială, pentru tendința sa obsesivă de a-și subordona instituțiile statului și de a-și anihila adversarii, cu orice preț și prin orice mijloace. Am devenit pentru Traian Băsescu o obsesie personală. În campania prezidențială reușea performanța de a-mi rosti numele de 10 ori
Dan Voiculescu: Am greșit când am ales să susțin guvernul PNL-PD. Încă nu cunoșteam adevărata față a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47424_a_48749]
-
obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu păsări și cer...// Vin verile Transilvaniei,/ le aud prin sânge ușoare cum trec - / miresme de sânziene/ și de porumb încruzit,/ cântec de greieri prin care/ calcă sfioase, țărăncile...”. De altfel, interogația revine obsesiv de-a lungul versurilor acestui volum, devenind un topos privilegiat, de indiscutabilă anvergură („Abia atunci înțeleg că e toamnă,/ că în apa fântânii/ umbra ei se apleacă - / semn viu de-ntrebare...” - Umbră în amurg, sau „Senin și singur, Doamne, ce
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
are ea mai semnificativ ca manifestări, rezonanțe ontice și esențe exemplare. Întoarcerea „acasă” devine astfel un gest ritualic, o înscenare a unei inițieri, printr-o coborâre spre sursele mitice ale ființei, spre centrul unei lumi ideale, al cărei miraj însoțește obsesiv trăirile poetului. Recurgând la canoanele prozodiei tradiționale, dar și la o mitologie și la o estetică clasicizantă, Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de refuncționalizare a locului comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
din Tinerețe ciudată de Dinu Pillat), și de sora mai mare, a cărei moarte la 10 ani a dus la nașterea sa „în compensație”. De aici, sentimentul de a fi trăit din copilărie în prezența familială a morții, devenită subtext obsesiv al scriitorului „fără însușiri”, ce se autodepreciază literar prin comparație cu „talentul” și succesul lui Mircea Dinescu, Marin Sorescu și Cezar Ivănescu, considerîndu-se un versificator manufacturier și un bricoleur ocazional, iar ca traducător - un executant de comenzi, inapt să-și
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
de reținut și portretele pline de întorsături neașteptate ale frazei și de asocieri bizare și penetrante, de la perifericii nevolnici, dar răi, până la Ceaușescu, sau de la ciudatul locului, așa-zisul Om-mistreț, până la configurarea, în fel și chip, a organului masculin, denumit, obsesiv, „proasta și chioara”, care „te scuipă cu singurul ei ochi din frunte” etc. Forța și savoarea cruntă a romanului sunt de netăgăduit, în primul rând prin atenția acordată detaliului revelator în raport cu o lume fioroasă, totuși susținută de Divinitate.
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
urmărindu-și tatăl. Titlul se referă la un obiect de mobilier pe care familia e nevoită să-l lase în Maroc atunci cînd întreprind călătoria riscantă, în mașină, de trecere a frontierei dintre Maroc și Spania. Tatăl repetă această formulă, obsesiv: Lasă, o să ne întoarcem, un fel de laitmotiv al tristeț ii exilului. Povestea, în registru naiv, infantil, este punctată de biografiile inventate ale pasagerilor de pe vasul Pisces, un simbol al emigrației evreiești din nordul Marocului. Am optat la un moment
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
de continuare a existenței în oglindă întoarsă, repliată, în așteptarea/pregătirea revenirii la Țară. Al treilea ajunge în Clujul de după al Doilea Război Mondial. Lucrurile nu intră în făgașul firesc, confruntările politice și sociale ale vremii sunt agravate de insistenta, obsesiva subversivitate cu resorturi iredentiste a „prietenilor” României. Deși viața pare să curgă tihnit, să-și vadă de măruntele sale izbânzi și poticneli, se insinuează tensiunea, spaima. Când și când, neanunțat anume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, de o
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
procurori să afle adevărul și l-au apărat pe Toni Neacșu. Propunerea vine din partea Marianei Alexandru, cea care a semnat rechizitoriul confirmat de Lucian Papici. Prietenia diminuează credibilitatea Prietenia între Horațius Dumbravă și Toni Neacșu a fost repetată în mod obsesiv ca și cum ar diminua credibilitatea judecătorului Dumbravă- "Dumbrava Nicolae Horațius a mai relatat că se află de mai mult timp în relații de prietenie cu inculpatul Neacșu Adrian Toni", precizează procurorii DNA. Interpretare personală și distorsionată Procurorii susțin că Dumbravă, prin
DNA acuză doi judecători că au declarat în favoarea lui Toni Neacșu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/47892_a_49217]
-
-se, de exemplu, și în cazul celor care stabilesc continuitatea (deci) sau aproximarea și atenuarea (mă rog). Fenomenul există în toate limbile, în varianta lor vorbită. Și în scris, în presa tradițională și în internet, iată e folosit insistent și obsesiv, fie pentru a sublinia relația dintre text și imagine („Iată cum arată noua Dacia Lodgy! Vezi aici primele fotografii”, România liberă, 5.01.2012); „Iată cum îi stă Nicoletei Luciu în rochie de mireasă!” (Libertatea, 16.03.2012), fie pentru
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
acest scop Paul Delvaux/surâde și folosește fără greș din plin/ penelul/la rubrica Fapte (în ceață)/ și Acte (tulburi)/din viața cotidiană”. Alteori, se constituie în întregul lor ca metafore integratoare, operează cu elemente simbolice, iar tema morții, insinuată obsesiv în subtext, apare convertită nu numai într-o sursă de neliniști, ci și de meditație: „A murit încă o statuie în oraș/umilă cu leopardul în brațe/concavă și posacă/după ce fiii statuilor/au fost copleșiți de glorie/după ce fiicele
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
întregului său talent de a doza alternanța acțiunii cu dinamica psihologică a protagonistului. O performanță a artei narative a autorului israelian este și monologul interior al expierii unui sâcâitor sentiment de vinovăție al directorului ce-și reproșează pe pagini întregi, obsesiv, că nu-și amintea de Iulia Ragaiev (nume ce rezultă din dosarul de angajare al victimei incluzând și o fotografie), că nu se uitase la ea decât fugitiv în timpul interviului de angajare, că fusese concediată de un cadru al fabricii
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
tăietura memorabilă a eseului. Cele două „personaje” feminine (căci poezia lui Marius Chivu e una „cu poveste”, cum ar zice Mihaela Ursa) își consumă rolul tragic sub ochii fiilor, sunt ambele, prin forța ce le-o conferă sângele, puternice, emblematice, obsesive, dar reflectorul cade pe cei doi fii, pe felul în care gestionează ei vecinătatea impudică, invazivă a morții. Și mamele mor, aceasta e descoperirea traumatizantă. Umilința de a „a fi inconștient pe moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
trăim, e foarte rău, e neînchipuit de greu să-ți fie foame și să nu ai ce să mănînci. N-avem nici petrol deloc, toată luna noiembrie nu ne-a adus petrol, zile triste și întunecoase.” (p. 26) Urmează preocupările obsesive pentru fiziologie: dizenteria copiilor, eczema proprie, slăbiciunea și extenuarea soțului. Mai mult, netezimea deprimantă a cîmpiei, care nu opune nici un obstacol intemperiilor, face din climă o sursă de vexațiuni: cînd plouă se face noroi, cînd e viscol zăpada intră în
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
pentru că îți oferă impresia că vezi trupuri în mișcare. Marea majoritate a lucrărilor din lumea baletului nu descriu scene de spectacol ci siluete obosite, o muncă sisifică, repetiții fără sfârșit. Există o analogie între efortul creator al unei balerine - revenirea obsesivă la același punct de plecare, constanta căutare a perfecțiunii unui gest - și cel al lui Degas însuși... În pofida aparențelor, arta sa nu este o artă a spontaneității. A revizuit „Dansatoare la bară” din colecția Phillips vreme de 20 de ani
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
și mai puțin ca autor de tomuri providențiale. Tocmai de aceea, cînd avea să moară în 1854, opera lui fusese uitată în cea mai mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E un Hegel în variantă îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Lumea ca teatru se sfârșește grotesc pentru a o lua de la capăt. O lume în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită din rosturi, cum e și comunismul, iar naratorul sucit reprezintă corporalizarea omului „nou”, din toate punctele de vedere. Dacă în prima parte a relatării citim parcă un portret de tinerețe al unui Teodor Ciupe (nebunul
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
2008 și-a câștigat mandatul de deputat datorită susținerii pe care i-am arătat-o atunci. Cu alte cuvinte, eu l-am făcut pe el deputat, nu el pe mine primar", a precizat Poteraș, care a mai apreciat că "repetarea obsesivă a declarațiilor de atac ale lui Dănuț Liga constituie o trădare a intereselor organizației PDL Sector 6, dar și a PDL București". ”Din acest moment Dănuț Liga este pentru mine un subiect de domeniul trecutului", a mai spus Cristian Poteraș
Răzbunarea lui Poteraş: Deputatul Dănuţ Liga nu mai beneficiiază de sprijinul politic al PDL Sector 6 () [Corola-journal/Journalistic/45755_a_47080]
-
exhaustive, nici infailibile. Cea dintâi suferință a criticii este, după modesta mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
motiv că vor fi nevoiți să le suprime în 2013, nu dovedește decât un ”populism fără margini”, pentru a ascunde intențiile USL. Consider că este o atitudine imatură, care afectează grav interesele românilor. După ce vreme de 3 ani a repetat obsesiv că primul lucru pe care Alianța Socialistă îl va face când va veni la guvernare este revenirea la nivelul salarial al bugetarilor din mai 2010, Victor Ponta a anunțat că USL va trebui să taie din nou veniturile angajaților din
Mihaela Popa spune că Victor Ponta e un model de politician populist () [Corola-journal/Journalistic/45800_a_47125]
-
gândirii mitice, care mai mult limitează libertatea emoției. Limbajul este un proces monologic și autocreator nutrit din misterul emoției. Dar rămâne o trezire adresată «nimănui», căci în primul rând propriului nostru interior, în care trebuie să încapă Lumea. O repetă obsesiv, pe infinite etaje neîncheiate, și poetul Paul Celan, spre a ne sugera, ca în gravurile lui M.C. Escher, că interiorul și exteriorul sunt același topos ÎN și DIN care se intră sau se iese simultan. Iar astfel emoția este interiorul
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
fenomen mereu în extindere, atingând zone, cum e aceea a sacrului, care păruseră inatacabile. Invazia mașinismului, care la începutul celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana, proiectându- ne obsesiv în lumea noastră tehnicizată și dezumanizată, amenințată cu atât mai grav cu cât procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil / La change-office-ul vieții de apoi; / Călugări tineri/ Cu
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
cu albastru?“ (p. 122) Avem aici formula intimă a minții autorului: o concentrare a gîndirii care culminează într-o încordare apăsătoare, a cărei tensiune se eliberează sub forma unor fraze dense și scurte. Atenția îi este atrasă mereu de teme obsesive, la care se întoarce ritualic, parcă împotriva voinței lui, și cum tot ce e obsesiv și tensionat hrănește o gîndire de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
care culminează într-o încordare apăsătoare, a cărei tensiune se eliberează sub forma unor fraze dense și scurte. Atenția îi este atrasă mereu de teme obsesive, la care se întoarce ritualic, parcă împotriva voinței lui, și cum tot ce e obsesiv și tensionat hrănește o gîndire de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
nu au știut să beneficieze de generozitatea Europei, deși au nevoie urgentă, existând încă sate fără electricitate sau apă curentă, iar infrastructura este departe de standardele europene Rata scăzută de absorbție a fondurilor europene de către România a devenit o problemă obsesivă pentru echipa guvernamentală de la București și pentru premierul Victor Ponta, care declara recent că țara este în pericol de a pierde 100 de milioane de euro de la Comisia Europeană până la sfârșitul anului, existând riscul ca, în 2013, suma să fie
The Economist: Românii par să fi uitat că "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă" () [Corola-journal/Journalistic/58123_a_59448]