592 matches
-
de-a fi citită, încă din toamna lui 1972, Marin Preda. Mărturisesc că nu am nutrit pentru asta vreun resentiment pentru el - ba chiar l-am înțeles: era manifestarea acelui provincialism teribil care roade adînc talentul românesc și îl face obtuz și olog. Ba chiar am scris despre Moromeții un text la care țin foarte mult și l-am publicat în Romanul lecturii - text pe care însă, spre mirarea mea, nici un critic nu l-a remarcat. Bețe în roate nu mi-
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
crimei. Primele impresii ale scriitorului fixează consternarea sa precum o sentință definitivă: "Am văzut mulțimi cenușii care, chiuind și suduind murdar, spărgeau geamuri în trenuri, am văzut cum sunt omorîți oamenii. În Moscova am văzut case distruse și pîrjolite... fețe obtuze și pline de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîngă prăvălii, ofițeri hărțuiți și vrednici de milă, am văzut fițuici de gazetă unde se scrie, de fapt, despre unul și același
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
un adevăr exterm de banal și pe care multă lume îl cunoaște bine: acela că patrioții noștri insomniaci și colerici, gata oricînd să denunțe și să elimine ceea ce nu corespunde reprezentării lor schematice, sînt nu numai prezențe anacronice ca existență, obtuze ca mentalitate și primitive ca acțiune, ci și profund inculte și incapabile de percepții reale. Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
vorbesc aici e nu doar marginală, minoritară și penibilă în sine, dar e privită cu ironie chiar de colegii de generație. Adevărul gol-goluț e că tovărășeii sunt plicticoși de moarte, că dincolo de aerul pompos al limbajului papagalicit după magiștri la fel de obtuzi ca și ei nu se află nimic. Dar chiar nimic - celuloză sută la sută. Se aud și se citesc ei între ei, publică în reviste cu tiraj confidențial, găsind scuza lipsei de ecou în blocada instituită, nu-i așa, de
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
și probe pentru barbiturice, alcool și alte substanțe toxice. A tăia �n această perfecțiune fără cicatrice, chiar dacă era o moartă, semăna cu o crimă, o crimă necesară pentru ca să se constate ce s-a �ntâmplat, trecându-se peste aceste boante și obtuze aparențe care vorbesc despre felul cum arată violența; �n acest timp, medicul legist umple �n jurnalul său pagini ncepând cu niște cuvinte formale și �ngrozitoare: "Cadavrul unei femei tinere", notând apoi toate schimbările petrecute cu ea �n mod ireversibil. Nilul
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
pufnit furios, neuitînd această aspră lecție, pe care el considera că n-a meritat-o și că dreptatea - se putea altfel? - era de partea lui. Dar pentru Blaga, căruia ani de zile opera îi fusese - datorită lui N. Iorga și obtuzului Bogdan-Duică - obstrucționată și respins de la intrarea, ca profesor, în Universitatea clujeană, acum, după discursul suveranului, a venit triumful. Nu e vorba, cărțile începuseră, de prin 1930, să-i fie receptate favorabil de noua generație de critici literari. Dar intrarea ca
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
suprapus cu existența statului comunist (cum spuneam, unii dintre scriitorii debutanți la începutul anilor ’50 nu au mai apucat să vadă revoluția din decembrie 1989) a avut și ea boemii, visătorii, inocenții ei, scriitori talentați, nevoiți să slalomeze printre directivele obtuze ale timpului pentru a-și împlini, cît mai onorabil, vocația. Scriitorii anilor ’50 erau grupați în trei lumi diferite: una a victimelor comunismului (revelată de multele testimonii apărute după 1989), alta, a celor care credeau în regim și profitau din
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
câțiva ani înainte cartea lui șAl. Gramaț - Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891 - un pamflet antieminescian ale cărui pagini l-au îndurerat pe Dăianu. Dacă este de acord cu respingerea pesimismului eminescian, autorul nu poate fi de acord cu judecata obtuză și absurdă a poeziei lui Eminescu, găsin-du-i totuși lui Grama o "motivare" în cunoașterea parțială, atunci, a operei poetului național. Așadar, o lucrare ce-și propune să schimbe imaginea, tinzând spre generalizare, a unui Blaj antieminescian. Dimpotrivă "o Mică Romă
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
bună sunt sporite și cultivate de reprezentați de instituții și de autorități locale, prin facilitarea accesului lor la educație, si sunt anihilate de comunitatea din care provin, cu caracteristicile ei culturale manifeste mai ales prin comportamentul unor părinți ignoranți și obtuzi. E un discurs reducționist și simplificator, pe care spectacolul Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? produs de compania de teatru feminist rom Giuvlipen vine să îl contracareze în forță. Reflexul cu pretenții umaniste, ba chiar pretins feministe, de salvare
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
dacă vreunul din aceste nume poate fi pus cu seninătate alături de Slavici sau de Rebreanu, de Breban sau de Nichita Stănescu (ca să nu invoc decât numele prezente). E adevărat că e o întrebare scandaloasă și extrem de rea, poate părea chiar obtuză, reacționară, dar ea tocmai astfel se pune când discutăm de miezul tare al canonului estetic al literaturii române din toate epocile. Canonul clasic e conservator și „reacționar”, iar gesturile de sfidare a lui riscă să cadă în ridicol sau cel
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
pe strada noastră." E, iarăși, adevărat, Andrei Codrescu n-a avut ghinionul de a debuta, în țară, cu un volum care să declanșeze valurile de antipatie aservită politic care au însoțit volumul Geraldine. Nici pe acela de a fi asimilat obtuz unei grupări insulare la noi, de felul celei reprezentate de suprarealiști. Nici pe acela de a se limita, elitist, la a fi un foarte bun poet. În schimb, exact ca Reichmann, l-a avut, cu asupra de măsură chiar, atunci când
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre aceste povestiri. Dacă vi se pare că monahii sunt niște ființe morocănoase, cenușii, obtuze și complet rupte de realitate, e timpul să vă schimbați părerea fiindcă - așa cum o demonstrează nu doar textele, ci și numeroasele fotografii ale cărții - bucuria, lumina, inteligența harismatică și mobilitatea sunt semnalmentele adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu. „Prietenii mei - spune
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.302), Octavian Paler, un „detestabil criptocomunist”, „născut, iar nu făcut” (p.402), Marin Preda și Nichita Stănescu, niște „nume ce nu-mi spuneau mai nimic” (p.281), iar Valeriu Cristea, pe scurt, „un obtuz comunist” (p.332). În acest context, al figurilor atacate constant de către critic, N. Steinhardt se află la loc de mare cinste. Și bineînțeles că acest fapt își are și el cauzele sale. În primul rând, Marino refuză din start orice
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
seama că "și muzica ascunde o gândire, că și la spatele lui Beethoven, Rembrandt și Michel Angelo se află o meditație". Sau, spre a-l cita din nou: "A crede numai în specialități înseamnă a crede într-o ființă umană obtuză și incapabilă să-și pună probleme". Cam în aceeași ordine de idei se pronunță, de altfel, și Jean-Marc Lévy-Leblond - în Dicționarul cultural al științelor, o operă colectivă, apărută sub îngrijirea lui Nicolas Witkowski - când a arătat că "pentru unii, știința
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
va asculta, într-o cu totul altă dispoziție, amuzante descântece erotice destinate cuplului prezidențial. Că nu atât religia, cât articulațiile ei omenești constituie nucleul de interes al cărții putem deduce dintr-un capitol, nemilos, în care nebunia epocii de naționalism obtuz e rezumată - în cadrele ficțiunii - plauzibil: "Trebuia să inventeze el o religie, să-i ia prin surprindere pe români și să-i transforme - pentru binele lor - în adepții unei religii care prețuia hărnicia. Dacă în centrul noii religii ar fi
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
generozitatea criticului, dimensiune temperamentală constitutivă, astfel încât, chiar atunci când atitudinile sale sunt mai rezervate, ele sunt atenuate de arpegiile voluptuos-rafinate ale frazării („Ceea ce miră la un intelectual de profunzime și tonică seriozitate, așa cum îl cunoaștem pe Dan C. Mihăilescu, este încântarea obtuză, tenacitatea atașamentului său față de o capitală ce poartă în ea toate, dar absolut toate, păcatele distilate în «retortele de fier» ale provinciei“). Definitorii sunt, de asemenea, simțul nuanței, capacitatea autorului de a extrage, din relieful operei, un detaliu relevant, o
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
literatură, centrată pe resorturile personalității creatoare, fusese înlocuită, începând cu decada a șaptea a secolului trecut, cu asepticul concept de scriitură. Decurge limpede de aici felul în care, însoțit de o biografie fracturată, opera lui Celan a putut fi înțeleasă obtuz, sub forma unei colecții de poezii dificile ca mecanism verbal. În fond, întreținând rigorile acestui tip de lectură, poetul apăruse brusc dintr-o Românie absolut necunoscută în vestul Europei, trecuse fugitiv printr-o capitală austriacă încă nerefăcută după recentele infuzii
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
film spiritualitatea celor două lumi Franța și America se întâlnește la Paris, unde Gil (Owen Wilson), un scenarist de duzină cu oarecare succes hollywoodian, isi însoțește logodnică bovarică, Inez (Rachel McAdams), la cumpărături alături de viitorii socri, doi americani bogați și obtuzi. Caricatură americanului venit să târguiască la Paris mobilă rococo sau empire și obiecte de anticariat la mâna a doua este doar un aspect al comicului lui Woody Allen. Gil nutrește dorința de a fi mai mult decât un scenarist de
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
era un lucru ușor de obținut, pentru că, până la începutul secolului al XX-lea, nici o publicație nu onora colaborările scriitorilor. Ba mai mult, când s-a pus problema remunerării scrierilor literare apărute în reviste și ziare, au existat și unele spirite obtuze, care au denaturat semnificația acestei remunerări, acuzându-i pe scriitori că se "mercantilizează", ca și când aceștia n-ar fi trebuit să-și asigure existența printr-o muncă demnă și istovitoare. în primul deceniu al secolului al XX-lea, singura revistă care
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
omul: Tentația gongorică Scrise în bineștiutul și nu tocmai digestul său stil excesiv ornamentat, hiperadjectival, chiar manierist, volumele lui Popescu reconstituie sufocanta atmosferă de la ASE în perioada instaurării stalinismului. Apoi, după ce tînărul economist devine redactor la „Contemporanul” (citadelă a dogmatismului obtuz și obscurantist), apar în memorii figurile unor Iosif Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
bucuria simplă a unor oameni simpli care fac haz de necaz, care reacționează ironic, care trăiesc cu toate celulele firii clipa lor măruntă. Există o serie de scene grotești, însă în ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
îndrăznit să-i trimită lui Stalin o scrisoare în acești termeni. Dimpotrivă, intelectualii din Occident (cei din Franța făceau o figură aparte), ca să ne referim numai la ei, îi trimiteau lui Stalin mesaje de lingușire și admirație necondiționată, penibil de obtuze, obediente până la greață. Iar unii scriitori îi închinau ode. îndrăzneala mitropolitului de Bucovina nu putea fi iertată. K. G. B.-ul l-a trecut pe lista persoanelor ce trebuiau să dispară. Un episod încă enigmatic se petrece în viața înaltului
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
și, din păcate, recent aprobatele Norme metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari nu fac nici ele excepție“ - preciza dl Petru Olariu, președintele Federației Asociațiilor de Locatari Timișoara. Cvasi-geometrice, normele includ atât cercuri (vicioase), cât și unghiuri (de vedere) obtuze; este suficient să amintim de chestiunile necuprinse în textul prevederilor (cartea tehnică a imobilului, spațiile comerciale ce funcționează în condominiu) sau de problema încălzirii. Totodată, normele (aprobate prin H.G. nr. 400/2003 și publicate în „M. O.“ nr. 311 din
Agenda2003-21-03-5 () [Corola-journal/Journalistic/281036_a_282365]
-
Ultimul ocupant fanariot, semnată de acel scandalos N. Davidescu, devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic literar, romancier). Să admitem că aici, la D.A. Sturdza, avem de-a face cu opinia unui oficial politic liberal obtuz și că N. Davidescu a fost contaminat de mioapa xenofobie. Dar ce ne facem cu o opinie din 1908 a unui mare critic literar, cum a fost, negreșit, E. Lovinescu? Și el adept al liberalismului, în 1908 putea articula despre
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și cea din 1908-1912 a lui Lovinescu deosebirile de apreciere sînt, totuși, atît de minimale încît aproape că s-au ivit din același trunchi de cecitate obtuză. Dar, încă răvășiți, iată opinia lui Zarifopol din 1922, marele prieten al lui Caragiale, cel ce va iniția, la Editura Fundației Regale, ediția monumentală de Opere din creația scriitorului fără egal: "Lumea aceasta, de care se îngrozesc judecătorii moralicești ai
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]