145,650 matches
-
noapte tu devii Femeia visurilor mele. Nu vreau să fie prea târziu Când vei afla cât te-am iubit Și să regret că împreună Nu am zburat spre infinit. De ce îmi faci nopțile albe Și fugi din visurile mele? Cu ochi deschiși mereu vei fi Femeia gândurilor mele. Îți spun mereu că te iubesc Și cât ași vrea a mea să fii Cuvinte nu s-au inventat Pe cât de mult eu te-aș iubi. De ce mă chinui zi și noapte Și-
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
Să nu treier cerul sihastru Să nu rătăcesc un stingher Cu tine mă simt cel mai liber Cu tine mă simt acceptat Mă simt fericit într-o lume În care-s iubit și-adorat Întoarce-ți privirea spre mine În ochii-ți mă-înec cu adânc Îmi umplu inima de tine Te-absorb, te iubesc și tac mâlc. TRISTUL VESEL VALENTINE Încerc să nu judec și totuși o fac La tine când mai îndrăznesc Și judec că ești prea departe acum
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
departe acum Distanța încerc s-o gonesc Departe-i iubirea dar doru-i nestins Departe mereu te gândesc Departe speranța-mi plutește domol Departe atunci te găsesc Și vreau de distanță să te separ Din rai să te fur alergând Și ochii, și fața, și părul suav Și trupul în brațe să-ți strâng Aproape te vreau să te văd și să plâng De dragoste la pieptul tău Să-mi tremure trupul uniți intr-un gel Să fim împreună mereu Încerc să
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
ai gândit bine, niciodată nu strică o rezervă...” „Mai scutește-Mă cu rezervele tale! Dispari!” Privesc copiii adunați în curtea Protoieriei, apoi, când cobor treptele și merg la ei, încep să mă strige, vin să mă îmbrățișeze. Citesc fericirea în ochii lor și mi se umple sufletul. Le împart darurile de la „doamna Maria”, așa cum o știu ei pe amica mea, Nina. Își amintesc de ea. Își aduc aminte de fiecare om care le-a dăruit ceva. Au fost educați să nu
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
plânsetele ei. Mai aveam și examen a doua zi. Spre dimineață, n-am mai rezistat și m-am dus să văd ce are. Am beștelit-o: „Ce tot urli? Eu am examen peste două ore, și n-am închis un ochi din cauza ta!” M-a dus să îmi arate motivul suferinței ei. Puii pe care-i avea, destul de mici, fuseseră prinși de ploaie într-o groapă săpată tot de ea sub placa turnată în jurul căminului. Nu putea ajunge la ei, că
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
că nu încăpea, terenul era alunecos, iar ei nu știau să iasă. Tocmai mă întrebam cum voi putea s-o ajut, când a apărut, din căminul de vis-a-vis, un student medicinist care mi-a mărturisit că nici el nu închisese ochii. Mi-a spus să am grijă de cățea, să nu-l muște, că el încearcă să-i scoată. „Stai liniștit, nu-i tâmpită! Știe c-o ajuți.” Băiatul s-a lăsat pe burtă și cu o mână, alungită la maximum
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
locurile pe unde a trăit Apostolul, asta înseamnă că suntem cu o piatră mai aproape de Dumnezeu. Rugăciune, colinde, explicații... Înapoi, spre casă, pe alt traseu. Mai puțin exotic, ce-i drept. La un moment dat, ațipesc. Marin, frumosul blond cu ochi albaștri, care se „bătuse” cu ceilalți copii să-mi care geanta, profită de faptul că locul de lângă mine s-a eliberat pentru câteva clipe și vine să mă îmbrățișeze. În drumul de întoarcere, oprim în Țăndărei, unde vizităm două biserici
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
ATELIER, la început mai timid și încet-încet cu mai mult curaj. Uneori am avut momente de negăsire, alteori de răzvrătire, fiindu-mi greu să renunț la metaforă. ,, Citind și recitind cu mare plăcere aceste mici poeme, mi-au trecut prin fața ochilor zeci de peisaje în care autoarea le-a trecut prin filtrul gândirii, concepând și stăpânind cuvintele atât de artistic încât eu ca cititor m-am subordonat comunicării și dorului Domniei Sale, de a primi din interiorul său mesajele transmise părândumi-se plăcute
ÎNFIORARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1456829502.html [Corola-blog/BlogPost/349890_a_351219]
-
Maria Oprea. ,, în oglinda apei singur omul cu cerul lui ,, ,, un verde se va reaprinde sub umbrela de zăpadă,, ,, mi-s pașii plini de ape de nisip de un albastru infinit ,, Iubesc albastru ! Albastrul cerului, al apei și pământului, al ochilor dragi. Albastru înseamnă pentru mine realitate, timp, percepere pentru simț. Albastru, nu poate fi perceput decât prin simțuri, prin imagini, efect de culoare, trăire. Acest albastru din ,, Înfiorare ,, mult mi-a plăcut ! Aștept o nouă ,, Înfiorare ,, a poetei Maria Oprea
ÎNFIORARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1456829502.html [Corola-blog/BlogPost/349890_a_351219]
-
plăcere de a te avea ca oaspete în grădina mea? - Lasă, nu aici, hai în casă și dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea precipitat, lividă în obraji din cauza evenimentelor ce au surprins-o, cu ochii adânciți în orbite și fără de sclipirea de inteligență ce-o avea de obicei. Părea un om dărâmat de efectele unui eveniment căruia nu-i putea face față. - Dar ce ți s-a întâmplat draga mea, că nu-mi place de
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454999698.html [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
planul. - Da, poate ai dreptate. Sper că nu te referi și la situația ta cu domnișoara Lepădatu. - A, nu, nu la asta mă refer, ci la viața luată în general. - Dacă mă crezi Sebi, îmi este jenă să mai dau ochii cu el, mă înțelegi? Este penibil! Nu-mi pot șterge din memorie privirea lui când m-a văzut în pragul ușii, fiind preocupat cu “prelucrarea” domnișoarei. - Chiar așa? Ha, ha, ha. Comică și neplăcută situație pentru toți trei. - Nu știu
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454999698.html [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
ha, ha. Comică și neplăcută situație pentru toți trei. - Nu știu dacă ea a reușit să mă vadă că era tare ocupată. Și eu am ieșit destul de repede din încăpere. Mă înțelegi, nu puteam suporta imaginea ce se derula în fața ochilor mei. - Da, ai dreptate, destul de penibil, însă după ce te vei mai liniști, găsești tu rezolvarea acestui nefericit moment de cumpănă din viața voastră de cuplu. Câți ani aveți împreună? - Destui. Nu mai puțin de cinci în care am fost amândoi
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454999698.html [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
știi tu... spânzurat pe lemn, mai spuse comandantul patrulei și făcu apoi semn soldaților să-l urmeze. Rămas singur Baraba scrută cu privirea încruntată în lungul străzii însă nu mai zări nimic din ceea ce-l interesa. Cel pe care pusese ochii dispăruse cine știe pe unde. Dezamăgit și enervat totodată porni totuși într-acolo, în direcția în care acela dispăruse. Din fața sa venea acum un tânăr care avea scoase niște mărgele așezate pe braț și care se opri în fața sa. *** Procuratorul
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
-Chiar și așa, completă Simbinacus, trebuiau să dea la o parte piatra iar apoi să se strecoare înapoi cu cadavrul după ei. Ar fi fost cumva văzuți de voluntarii iudei ai lui Ahav care spun că n-au închis un ochi toată noaptea. -Continuă Lacerta. -Nu știu prea bine ce s-a petrecut mai apoi magistraților, fiindcă am adormit. Nu mai puteam sta în picioare de oboseală și de aceea m-am așezat pe o piatră. De aici nu mai știu
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
găleata când am ajuns la Mânăstirea Horaița, după un drum lung, istovitor și plin de peripeții. Vederea îmi era încețoșată de picăturile repezi ce-mi alunecau aproape cu furie pe față, iar vântul puternic mi le împrăștia până spre colțurile ochilor. Noaptea măreață își spunea cuvântul și am avut sentimentul că forța naturii este mai aprigă aici decât oriunde în altă parte. Câinii urlau în cor cu aerul rece ce sufla printre crengi, iar noroiul mă afunda tot mai mult spre
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Regatul_divin_al_horai_cristea_aurora_1351863264.html [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
haotică ce se derulează rece ca de pe o bandă rulantă fixată de acum 21 ani pe role care trist se rotesc pe hotărâri și asumări de răspunderi ale guvernului plat în vârtejul evenimentelor fără să bage în seama tristețea din ochii sărmanilor vitregiți de stihiile naturii și rămași fără acoperiș deasupra capului ori a săracilor ce îngroașă rândul celor mai amărâți înfometați ai țării și se întreabă în timpul zilelor și al nopților fără somn ce vor îmbrăca și ce vor mânca
NICI LAIE, NICI BĂLAIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nici_laie_nici_balaie_.html [Corola-blog/BlogPost/356734_a_358063]
-
doar trecuse peste două războaie mondiale, iar la ultimul s-a strecurat printre gloanțe și obuze, timp de câțiva ani, fentându-l pe Iuda de Hitler, numai Bunul Dumnezeu știe cum ?!... Și, din firea lui, bunicul, un om înalt, uscățiv, cu ochi blânzi ca verdele adânc al mării, era foarte ordonat, cu mult bun simț și cu grijă față de tot ce era în jur. Șofer de meserie, dacă întâlnea un bolovan, un cui sau un lemn pe stradă, trăgea pe dreapta și
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
și ascultător nu i l-a putut schimba nimeni, pentru că așa i-l pusese Dumnezeu. - Bine, mamă, dacă zici dumneata, să facă liceul sanitar, a acceptat mama știind că nesocotește oarecum dorința soțului ei. Bunica, o femeie înaltă, zveltă, cu ochi albaștri pătrunzători ca cerul senin, cu fața albă, ferită de riduri până la anii târzii ai bătrâneții și părul lung și ondulat, făcea cei mai buni tăiței din lume și cele mai delicioase plăcinte crețe cu brânză și cu dovleac. Muncitoare
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
spre mine ... nu îndrăzneam, nu mai îndrăzneam nimic. Doar speram și mă agățam de Sus. Când am luat flaconul în mână și am făcut cale întoarsă spre reanimare, inima mea a început să mă lovească în gât, în piept, în ochi, în creier, într-un ritm haotic de parc-ar fi fost un baros acționat de un uriaș robot industrial. Aveam soluția salvatoare. În acea soluție era viața, viața unei fete de 19 ani! Am început să plâng în hohote; mă
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
inima mea, în sufletul meu, peste tot în mine cu o tărie tăcută, intensă, pas cu pas, respirație cu respirație, până am ajuns în salon. Linia era acolo. La fel ... țiuitoare, albastră, dreaptă. Nu mai vorbea nimeni. Directoarea a făcut ochii mari la mine și am putut să îi simt emoția. Sufletele noastre, ale celor dinăuntru, doctori și asistente erau singurele care mai vibrau și se agățau de speranță, de Dumnezeu, de soluția aceea care acum părea mai mult decât miraculoasă
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
inimile noastre s-au oprit și deodată, pe ecranul acela nesuferit al monitorului, linia albastră s-a întrerupt și a descris firav un impuls scurt cât o fracțiune de secundă... - Dă-i mai departe, șoptește directoarea gâtuită de emoție cu ochii în ochii mei, plini de lacrimi și speranță. Am continuat cu încă vreo 3-4 mililitri, trimițând în vena ei, în sângele ei și pe Doamne ... Doamne .... După câțiva centimetri de linie dreaptă a apărut al doilea impuls, la fel de timid ... și
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
s-au oprit și deodată, pe ecranul acela nesuferit al monitorului, linia albastră s-a întrerupt și a descris firav un impuls scurt cât o fracțiune de secundă... - Dă-i mai departe, șoptește directoarea gâtuită de emoție cu ochii în ochii mei, plini de lacrimi și speranță. Am continuat cu încă vreo 3-4 mililitri, trimițând în vena ei, în sângele ei și pe Doamne ... Doamne .... După câțiva centimetri de linie dreaptă a apărut al doilea impuls, la fel de timid ... și apoi altul
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
mililitri El suflase viață încă o dată și o pornea ... o repornea, El, Creatorul, Atoatefăcătorul ... El. Monitorul începuse să afișeze frecvența cardiacă ... 20 de bătăi pe minut ... 27 ... 36 ... 42 ... 37 ... 45 ... ritmul era instabil, dar era! Directoarea se uita în ochii mei recunoscătoare ... Eu nu puteam să mă uit în Ochii Domnului, dar îi strigam cu o muțenie uluitoare a unei inimi umilite:Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Doamne, ai adus copilul acesta înapoi
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
repornea, El, Creatorul, Atoatefăcătorul ... El. Monitorul începuse să afișeze frecvența cardiacă ... 20 de bătăi pe minut ... 27 ... 36 ... 42 ... 37 ... 45 ... ritmul era instabil, dar era! Directoarea se uita în ochii mei recunoscătoare ... Eu nu puteam să mă uit în Ochii Domnului, dar îi strigam cu o muțenie uluitoare a unei inimi umilite:Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Numai TU, Doamne, puteai să faci asta! Și m-a
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
și câte și mai câte... a scos-o la lumină. Revenirea la viață se făcea încet, sigur și, în chip uimitor, invers decât se instalase toată simptomatologia descrisă. Domnișoara s-a trezit după vreo câteva zeci de minute, a deschis ochii, dar nu putea să-și folosească decât pleoapele ... ușor, ușor a început să miște obrajii, să ne audă, să ne răspundă cu privirea și cu mișcări ale pleoapelor. Apoi, după detubare, a început să vorbească, deși celelalte părți ale corpului
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]