606 matches
-
Alatriste Își duse arătătorul mâinii drepte la grumaz, imitând mișcarea unui cuțit. Te-au trimis fiindcă vor proceduri legale... Arestat, interogat, pare-se că eliberat apoi, după care i se pierd urmele. Și Între timp câte se pot Întâmpla.... Fără ocolișuri, Saldaña se arătă de acord. — Așa cred și eu, zise, obiectiv. Mă mir că n-au apărut acuzațiile, fiindcă, adevărate sau false, Îs lucrul cel mai ușor de montat din lume. De fapt, ordinele mele erau să nu schimb nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
porcărioare erotice, dacă nu de-a dreptul promisiunea unor iminente desfătări pornografice. Rafinatul și foarte senzualul degustător al aromelor din cămară și bucătărie, neobositul cântăreț al fructelor, legumelor, borcanelor bine stivuite nu se mai ascunde după cireș. Spune direct, fără ocolișuri ceea ce avea de mult pe suflet. Voyeur învederat stă cu ochii pe femeia hiperbolizată, felliniană, în imaginarul uimit, pervers și speriat ca al unui puști de 12 ani, își imaginează sexualitatea ei dezlănțuită cu fervoarea adolescentului care a răsfoit prima
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
prezența lor și de - vorba lui Alexandru Paleologu - "dezagrementele" provocate de ei. În ordine descrescătoare, cel mai mult mă plictisesc cei care vin să-ți ceară un lucru și-o fac după îndelungi tatonări și încercuiri. Retorica de doi bani, ocolișurile și subterfugiile puse la bătaie îmi provoacă un fel de "enervare nerăbdătoare", dorința de a-l invita pe cel aflat în fața mea să plece cât mai curând. O subspecie cu totul insuportabilă a acestei categorii o reprezintă cei care încep
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
ai hărăzit m-au învățat că a alege nu e întotdeauna complicat. Fiindcă nimic nu e veșnic și, de fapt, chiar dacă la un moment dat rătăcești cărarea, nimic nu te poate abate de la drumul tău. Viața se scurge către moarte. Ocolișurile pe care le parcurgem între aceste două puncte abia dacă au însemnătate pentru noi. Pe Tine, Doamne, e greu de crezut că Te interesează. Airam se certă ca de obicei cu gardienii de la poartă, care refuzară să o lase să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o vioiciune a minții demne de un mare rege. Când îl întrebă care era motivul pentru care îl chemase, Gundovek îl cercetă, înainte de a-i răspunde, câteva clipe, încruntat și scărpinându-și pieptul păros cu cearșaful. îi puse apoi, fără ocolișuri, o întrebare: — Ieri ne-ai spus că armata lui Etius va fi aici în douăzeci de zile. E adevărat? — Asta e ce mi-a spus Magister militum să vă comunic. Gundovek scutură din cap. — Nu, insistă el cu duritate. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu, și asta ar fi o nebunie. întinzând mâna, arătă în direcția lui Sebastianus. Acest ofițer totuși îmi pare un om onest și e și curajos, altfel nu ar fi venit până aici fără escortă; a prezentat limpede situația, fără ocolișuri și cuvinte inutile. Faptul că a venit aici să stea de vorbă cu noi, faptul - înțelegeți - că Etius l-a trimis la noi cu propuneri e mai important chiar decât propunerile lui: vrea să spună că romanii știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își dorea să devină manager. Munca într-o firmă normală era diferită de cea pe care o făcuse până atunci. Ne-am întâlnit și am discutat. Mi-a lăsat impreisa că e un om independent. Spune lucrurilor pe nume, fără ocolișuri. Cu toate acestea nu este un om impulsiv, pur și simplu își expune concepțiile în felul lui personal. Pentru că în timpul facultății a făcut jūdo, e într-o formă fizică de invidiat. Privește drept înainte și vorbește răspicat. Pare mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
primitiv. El are înțelegerea țăranului care merge la bâlci, sperietura de tot ce e mare și cu meșteșug. Măsura estetică a lui e stânjenul. La Pesta a măsurat cu pasul o latură a unei piețe și a făcut socoteala că ocolișul tot va fi fost de 800 de stânjeni.. (G. Călinescu) Am intrat înapoi în parcare cu liftul, am apăsat iar pe butoane pe acolo. Am ieșit din lift la nu știu ce etaj. Nu mai era mașina! Ne-au furat mașina! Începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
observați câte lucruri se petrec noaptea, la câteva luni de la moartea Luminiței, și sună telefonul. Era Cotescu. ― Puiule, să vii mâine pe la Institut, avem să vorbim oarece. A doua zi sunt acolo, mă îmbrățișează și-mi spune fără prea multe ocolișuri: ― Ne-am gândit că ar fi bine să vii la Institut. Îți dăm clasa lui Petrică Vasilescu. Omul tocmai a plecat definitiv în Suedia, așa că e perfect, de mâine, dacă vrei, ești profesor și ai clasa ta. Am tăcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
asta mai există și o altă explicație care a dovedit că și cele mai mari idealuri dispar de tot din mintea oricui cînd e vorba de a și salva propria piele. — E mare lucru că o spuneți cinstit și fără ocolișuri, zice Sena cu admirație, simțind că la următoarea tentativă motorul o să pornească. Puțină cîrpeală pe ici pe colo, nițică muncă de tinichigerie, feruginol, chit, grunduri, o spoială la urmă, și nimeni n-ar zice că nu-i nouă nouță, asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ta de maestru, mișcarea de felină, să nu-mi spui că așteptai pe altcineva chiar acuma, sînt un ghinionist și jumătate, începe Părințelul să se gîndească, spune mai repede ce vrei și se aranjează, se trezește să-i propună fără ocolișuri. Astea-s palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi-ar plăcea să știu dacă sunt spărturi În ea. Asta e diferența dintre mine și un polițist obișnuit. El nu are cum să Întrebe de ce, eu da. Este privilegiul independenței. Goering dădu aprobator din cap: — Admir vorba dreaptă, fără ocolișuri. Eu nu zic doar că o să fac ceva, ci o fac și o fac cum trebuie. Nu cred că are rost să te angajez dacă nu am Încredere deplină În tine. Dar trebuie să Înțelegi că asta impune asupra ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
locul tău, nu-i așa? N-o să-ți placă. — Dacă o să Încep să mă strâmb de nemulțumire, o să mă doară, bine? Mi-am aprins o țigară. Am dat cu banul În gând și am pierdut. Urma să-i spun fără ocolișuri: Îți mai aduci aminte de bărbatul mort din liftul de serviciu? — Ca și cum tocmai am aflat că am lepră, zise ea, cutremurându-se vizibil. — Hermann Goering m-a angajat să-l găsesec. Am făcut o pauză, așteptând comentariul ei, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Pfarr, Eva, Haupthändler și Jeschonnek alcătuiau un lanț mai scurt și total diferit. Nu că aș fi fost dornic să-l omor pe Six. Doar că, În cazul În care nu reușeam să obțin de la el câteva răspunsuri directe, fără ocoliș, atunci nu tăiam de pe listă acest lucru ca fiind o posibilitate de luat În calcul. Așa că m-am simțit cam jenat când, având astfel de gânduri În minte, m-am pomenit că dau tocmai peste milionar, care stătea sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trebuie să-mi spui adevărul. Pauză. La fel de plină de subînțeles. — Numai cartofii-pai sunt de vină, sau mai sunt și altele?... Spune-mi, te rog, ce porcării mai bagi în gură, ca să dăm de capăt acestei diaree! Vreau un răspuns fără ocolișuri, Alex. Mănânci, cumva, și hamburgeri? Răspunde-mi, te rog, de-aia ai tras apa - erau bucăți de hamburger? — Ți-am spus că nu mă uit în WC când trag apa! Nu mă interesează, ca pe tine, cum arată căcuța altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Acum îmi dau seama de ce mor unii după câte o femeie! De ce-aș face-o? Fără pic de brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau superioritate în ton. Numai și numai bun simț, fără ocolișuri. Doar că asta l-a înfuriat pe Portnoy al nostru, l-a scos din pepeni pe Conașu’ Cu Draci. Cum adică de ce să faci una ca asta? De ce crezi tu, măi, goiete, măi toanto! Du-te și stai de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ideea cu care m-am molipsit din foaia aia de hârtie la vârsta de douăzeci și trei de ani, fiindcă nu mai sunt așa de dornic precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și întreaga mea carieră s-a întemeiat pe o premisă lipsită de temei. Pe o premisă idioată. Pe o premisă nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
2007 are multe lucruri care să-l facă simpatic. Iar John Travolta și Christopher Walken alcătuiesc cuplul anului. Nu credeam că Travolta în travesti poate fi o femeie foarte drăguță. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Spre Târsa, spre Târsa! După atâtea ocolișuri, s-o iau de-a dreptul și să vă spun, în fine, unde ne-a trimis telefonul lui Filip Florian într-o dimineață de august. Dacă nu mai știți pe unde am rătăcit firul epic, vi-l descâlcesc în două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cămara Bernardei sau pentru a o Încolți În camera de călcat rufe. Nu mi-a dat prin cap că-mi va răspunde chiar Clara. — Daniel, asta chiar că e o surpriză. Așa zic și eu, m-am gîndit. Executînd niște ocolișuri demne de profesorul don Anacleto, am menționat ca din Întîmplare și scopul apelului meu, căruia abia dacă i-am acordat importanță, În treacăt. — Nu, Fermín n-a trecut pe aici azi. Iar Bernarda a fost cu mine toată după-amiaza, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dai. Zâmbiți cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și singur că e incorect să procedez așa, că banii sunt ai lui, voia lui și că din partea mea e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pot fi doar niște fleacuri îngrozitoare! Aici nu-s decât câteva gânduri ale mele... Dacă vă imaginați că aici e... ceva misterios sau... interzis... într-un cuvânt... — Mai bine-ai citi fără nici un preambul, îl întrerupse Ganea. — A început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe discuții, interveni Rogojin, care tăcuse tot timpul. Brusc, Ippolit îl privi și, când ochii li se întâlniră, Rogojin rânji amar și veninos, rostind rar niște cuvinte ciudate: — Nu așa se fac treburile astea, băiete, nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
speriate - un neobrăzat care nu face nici cât tocul... de la pantoful dumneavoastră, iubite prințe! O, nu spun: de la pantoful meu! Observați, mai ales, că n-am pomenit de pantoful meu; mă respect prea mult ca s-o spun așa, fără ocolișuri; dar numai dumneavoastră sunteți capabil să înțelegeți că, respingând în cazul de față și tocul meu, îmi exprim, poate, extrema mândrie a demnității. În afară de dumneavoastră, nimeni nu va înțelege, și el în primul rând. El nu înțelege nimic, prințe; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar și contribuise în parte la răspândirea lor. Prințul se bucură teribil să-l vadă și imediat aduse vorba despre Epancini; acest început naiv și direct îl făcu pe Evgheni Pavlovici să se simtă cu desăvârșire degajat, așa că trecu fără ocolișuri la fondul problemei. Prințul încă nu știa că Epancinii plecaseră; fu uimit, se făcu palid la față, dar peste câteva momente, clătină din cap stânjenit și, căzând pe gânduri, recunoscu: „așa trebuia să fie“; apoi se interesă repede „unde au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Praga, mi-am dat seama că nu puteam să-mi las părinții În situația În care se aflau. Biletul dus Întors l-am folosit doar „Întors”, mărturisește, cu amărăciune, Alină. Cum au cunoscut-o cei apropiați, ne-o spun, fără ocolișuri, aceștia: ,,Mă numesc Enache Dumitru Bogdan, locuiesc În Iași, strada Călărași numărul 14A și sunt student al Academiei de arte plastice, din Iași, „George Enescu”. O cunosc pe Alină Tăcu din perioada studiilor liceale (anii 1985-1989), că fiica a unui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și dezamăgire (oare nu-i acesta, de fapt, un Început de boală?) și mi-am zis că vedeniile din biserică mă tulburaseră pentru că ajunsesem În ea sedus de paginile lui Jacopo Belbo, pe care le descifrasem cu prețul atâtor enigmatice ocolișuri și pe care totuși le știam fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]