839 matches
-
de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus; grai: glas, voce; limbă, fel de a vorbi; hram: sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici; izvoade: manuscris, text, document; neam: popor, națiune; potop: (în Biblie) revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe); ploaie mare, torențială; revărsare mare de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Fetița cu chibrituri, Balaurul cu trei capete și pe Motanul încălțat. Lumea imaginară se construiește în jurul unei prezențe constante, aceea a bunicii, așa cum se întâmplă în narațiunile din Bunica albă (1986) și Poveștile bunicii albe (1990). Personaj cu dublu rol - ocrotitoare a universului copilăriei și imagine sensibilă a curgerii ireversibile a timpului -, bunica își retrăiește clipele copilăriei, închizând astfel cercul existenței în universul fabulos al poveștilor. Deși narațiunile emană o melancolie discretă, izvorând din conștiința perisabilității ființei umane și a trecerii
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
o vârstă înaintată. Nu știm întotdeauna că tot ceea ce primim în predica sa, dar mai ales în conferințele susținute curtenitor și afabil, e fructul unei ortopraxii nevăzute: asceză continuă, fără crispare, dar sinuoasă. Monahul care recită poezii nupțiale este înconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această apropiere și nici neutră ca semnificație. Printre altele, părintele Teofil contrapune unei tradiționale filozofii sepulcrale reflecția asupra vieții. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca o dimensiune esențială a realității evocate. Un suflu de Încredere, de siguranță, câștigată prin experiență, străbate prin carte, accentuează odată cu ritmul lucrărilor Însuși ritmul Înaintării noului În viață. Diferența aceasta a situațiilor pomenite este caracteristică timpului nostru - sub scutul ocrotitor al Uniunii Sovietice - toate drumurile duc spre comunism”. În Scânteia, pe aproape o pagină, Sergiu FĂRCĂȘAN 24 reține cam aceleași aspecte, accentuând pe impactul romanului cu cititorii: „Apariția romanului Drum fără pulbere consacrat marelui canal Dunăre - Marea-Neagră a stârnit un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
secția culturală, iar d-nele avocat Ella Negruzzi, Alex. Cantacuzino, Maria Pilat și Zefira col. Voiculescu, consiliere de sector, au contribuit pentru ca în anul 1931, populația în suferință a Capitalei să simtă - pentru întâia oară poate - întinsă asupra sa o mână ocrotitoare. * „Primele biruitoare ale feminismului român și-au dat, în mod strălucit (după cum a spus d-na Meissner) examenul de vrednicie morală și socială.” Dacă nenumărați au fost bărbații chemați să joace un rol public și care - bucurându-se de o
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cu dârzenie interesele. Femeia - abia de ieri emancipată - și aceasta în mod incomplet, nu a cunoscut un trecut de luptă, de organizare, de apărare a revendicărilor pur feminine. Chiar în țările democratice, unde femeia a reușit să obțină unele legi ocrotitoare, acestea - sub presiunea actuală a curentelor antidemocratice - rămân adesea în privința aplicării lor literă moartă. Curentele acestea, - care amenință și țara noastră - au răpit în parte în țările unde au ajuns a domina, bărbaților drepturile lor politice, prin desființarea libertăților cu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
răspund n-ar fi deajuns O viață-ntreagă. E poate adâncul castaniu Lucind sub gene? E zâmbetul pe care-l știu De-atâta vreme? Sau poate-ntâiul fir de-argint Poznaș, mă cheamă? Copilărescul tău alint, Soție-mamă? Sau pasul tău ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă-n lume? Sau lung simțite despărțiri - ca-ntăia oarăSlujind obșteștii fericiri Din zori în seară? Nu mă-ntreba să-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă (...). De fericit
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
RL, 1971, 44; Dinu Flămând, „Laguna”, LCF, 1971, 50; Constantin Abăluță, George Almosnino, „Nisipuri mișcătoare”, CNT, 1980, 26; Florin Mugur, George Almosnino, ST, 1980, 9; Liviu Antonesei, George Almosnino, „Omul de la fereastră”, CL, 1982, 9; Gheorghe Grigurcu, Poezia ca spațiu ocrotitor: George Almosnino, VR, 1984, 5; Grigurcu, Existența, 381-383; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 278-280; Roxana Sorescu, Între mărturisire și tăcere, LCF, 1995, 38; Dicț. scriit. rom., I, 60-61; Constantin Abăluță, George Almosnino: baroc și singurătate, CNT, 1997, 36
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fabius și Marcia și-i amenință cu degetul: Voi i-ați căutat în coarne, a fost protejatul vostru. Revine câțiva pași înapoi și-l apucă la rândul său pe flamin de faldurile togii: — Tu l-ai luat sub aripa ta ocrotitoare, ca pe Horatius, dar, spre deosebire de Horatius, te-a trădat și pe tine, cum m-a trădat și pe mine. Nu l-a trădat, rânjește Tiberius sardonic, răsucind papirusul în mâini. Tu i l-ai furat. La îndemnul tău, Maecenas i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
linii generale, nevoile județului, ele se pot rezuma negreșit în intrarea Dobrogei în Constituțiune, căci negreșit reprzentanții ei vor căuta să facă ca și acest județ să fie în starea de înflorire în care trăiesc toate districtele puse sub scutul ocrotitor al Majestății Voastre"1806. O atenție deosebită era acordată de către presă dezvoltării urbanistice a Dobrogei. În acest context, Santinela Dobrogei publica, la 24 aprilie 1894, un articol ce analiza situația demografică a orașelor dobrogene. Astfel, redactorii publicației constatau faptul că
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cardinalul se uita lung pe fereastră. Oare la ce se gândea în clipa aceea? Alaiul zdrențuit al japonezilor ieși din castelul pătat de murdărie de porumbei, de furtuni și de ploi de la Santa Severa. Coborau agale prin luncă înconjurându-l ocrotitor pe Nishi care tocmai se ridicase după boală. Mergând în frunte alături de Tanaka și de Velasco, samuraiul se întorcea din când în când îngrijorat înspre tovarășul său mai tânăr și aștepta răbdător până când ceilalți îi ajungeau din urmă. Cât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a dispărut. Nu-i! Sorina o caută peste tot, dar ochii ei negri n-o zăresc deloc. Ce să facă? Să plângă? Poate, așa, mămica ar auzi-o și ar veni, iarăși, lângă ea. Dar, ce minune! Mâna caldă și ocrotitoare a mamei îi mângâie, acum, obrajii și păru-i de tăciune. Sorina zâmbește. E tare fericită că mămica e, din nou, lângă ea. Ar vrea să strige, ca s-o audă toată lumea: „Mama! Mama!”. Ca prin farmec, somnul a fugit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit Și rostește-n taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15 AUGUST Maic-a lui Isus e zi de sărbătoare, Este și ziua mea, frumoas-aniversare, Cu duh ocrotitor adu- ți de vrei aminte Și dragoste din cer te rog astăzi trimite. De ziua mea nu cer cadouri mari și multe Calculatoare, haine și nici parfumuri scumpe Copiii lângă mine, în primul rând, i-aș vrea Și prietenii mei
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
toamnă, nesfârșite ploi Plecați de-aicea și luați cu voi Tristețea, disperarea despărțirilor Dând viață meritată doar iubirilor. Trec și se-ntrec grămadă anotimpurile Se strâng și se răsfrâng bogate amintirile de-atâtea ori în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa vie și puterea îmi erai Perfecte străluciri de diamante. În viața mea nimeni nu m-a privit Cu-acea intensitate de granit Și nici acum , după atâta vreme
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simte ca lege fundamentală a existenței, și până atunci eroarea e piatra lor de căpătâi. Rareori, cum a fost cu noi, intuiția, devenită conștientă de substanța ei, superioară rațiunii, descoperă primordialitatea”. Trecuseră șase ani de atunci, îi simțeam respirația caldă, ocrotitoare, „Într-o zi vom fi salvați”, îmi spuse. Era în 1941. Se auzeau acordurile orchestrei restaurantului grădinii publice unde ne aflam, în timp ce muzica militară din chioșcul circular cu acoperiș țuguiat din mijlocul grădinii încetase de mult, odată cu lăsarea serii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
politica”, dar când rostea aceste din urmă cuvinte - preciza învățătorul - Lung le rostea „cu aerul că înțelege toate acestea ca pe o desfășurare normală, justificată, nimic aducând a protest sau a bătaie de joc”, învățase pe dinafară lecția acestei ipocrizii ocrotitoare ca o plapumă, atât doar, că față de învățător făcea cu ochiul, menținând o complicitate nerostită vreodată, ca un oxigen necesar supraviețuirii. Față de alții nu, căci s-ar fi putut auzi fără voie, fără gând rău, o simplă limbuție unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în van. Amurgul intra în cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai în cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri în semiântunericul odăii, dar nu înainte de a-i simți ocrotitoarea mână pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui în seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzând toate luminile aprinse în apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Când am fost cu toții pe deplin sătui, m-am ridicat și am declamat propriul meu poem. Seniorul a pus să-i fie traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tu ești cel care a venit la mine. Bănuiesc că vrei să-mi ceri ceva, pentru că nu ești omul care să facă vizite de curtoazie. — Nu te-ai schimbat deloc. Și când erai tânăr și te aflai sub aripa mea ocrotitoare nu suportai să ți se arunce în față adevărul. Te supărai repede, ca acum. Pe atunci eram inofensiv. Acum pot fi primejdios. — Tu? Numai dacă te susține cineva ca Vitellius. — Îți amintesc că Vitellius e împăratul nostru. — Vremurile se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
satului. Dormeam câte trei--patru zile, cu pauze rare de mâncat câte ceva, spre disperarea părinților. Credeau că mă întorc bolnav. Eram doar iarăși curat, mă limpezeau aerul satului meu, pădurea și balta cu respirațiile lor, zumzăiala curții și tihna grădinii, cerul ocrotitor și respirația devălmășită a acelor ulițe, case și trupuri între care reveneam ca o picătură de ploaie revenind pe pământ după ce fusese abur și hălăduise cine știe pe unde. Și am mai dormit astfel, adânc și uitat în mine, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre tine ordonându-te, renăscându-te. Devii coerent când nu mai ai ce face cu această coerență. Devii unitar, solidar, puternic. Constați că nu ai trăit la întâmplare, că toată viața ta, de fapt, a fost ordonată după legi impecabile, ocrotitoare, darnice, a căror frumusețe abia acum ți se descoperă. Moartea vine astfel cu frumuseți nebănuite. Fie doar și pentru dărnicia ei de a-ți dezvălui, în final, coerența vieții merită să-i fii recunoscător. Recunoscător și vieții tale că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Voia să-i rămână credincioasă. Stătea cu mine dintr-un fel de vină pentru că n-a știut să se apropie odinioară, la timp, mai mult de mine. Nu încercam să o înțeleg. Mă simțeam bine cu ea. Mă amuza aerul ocrotitor pe care și-l lua când mă ducea sus pe scări. În toiul ședinței, la un moment dat, aud rostindu-se numele Liei. Era pe lista celor înscriși la cuvânt. Nu o auzisem înscriindu-se. A vorbit pe tonul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al cărților. Au avut grijă de mine. M-au ocrotit, cu tăcerea lor, cu trecerea lor fulgurantă prin viața mea. M-au ajutat cărțile să supraviețuiesc. De-asta mă și simt bine în mijlocul lor. Le simt sufletul, le simt căldura ocrotitoare, le simt prezența sprijinului dezinteresat. Gh.Gh. tot nu vine. A trecut aproape o oră. O întreb pe fătuca de la catedră. Se duce în spatele unei uși masive. Revine și mă duce la o grăsană, secretara probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]