451 matches
-
lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de făcut? Se gândi că lucrul cel mai bun este să doarmă până în zori și apoi, odihnit, să se întoarcă la cortul soldaților. Ațipi. Nu trecu însă mult și îl trezi din toropeală un foșnet. Deschise ochii: nu era nimeni. Nici nu putea fi cineva, căci oamenii din ținut, cu capul împuiat de prăpăstii, nu se mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi mângâie fața boarea dimineții. Spicele de grâu foșneau ușor. Auta privi cerul albastru. Treceau păsări. Era liniște și seninătate. Se simțea odihnit. Dormise în grâu și se căznea acum să realcătuiască visele sau vedeniile care l-au chinuit peste noapte. Era viu. Nimeni nu-i făcuse nimic. Își ridică puțin capul de la pământ și se uită în dreapta, în stânga, înainte. Nu văzu nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era greu de scos arme din ele. Nici un crainic nu putea să ajungă din Marele Oraș până aici în mai puține zile decât șase sau șapte, dacă ar fi mers trei sferturi din drum pe mare și restul pe asini odihniți. Iar luntrea lor nu zburase nici un ceas întreg. Atâta timp cât străjile nu știau nimic, Iahuben putea fi crainicul care se va duce cu o scrisoare întocmită de Auta în numele Marelui Preot. Luntrea stătea acum foarte aproape de acele peșteri, ascunsă între tufani
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i odihniți, Hor se așeză lângă ei și întrebă: - De ce ați lipsit atîta? Am ajuns să credem că vi s-a întîmplat ceva rău... Dar aveați arma. Spune, Auta, ai ucis? - Da, doi. Hor tăcu. Dar Mai-Baka rosti cu umilință și teamă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare de psihic devenise stabilă din nou. Era acolo și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori, odihnit și cu ochii larg deschiși. Dormise bine și nu-și amintea nici un vis. Zorii, ca și ziua ce le-a urmat, fuseseră înviorători, făcându-l să-și uite grijile. într-o zi, lângă un copac, la un leagăn și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind o nouă zi, nu-l auzise. Ratase deșteptarea dată de natură, dar se trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu mâna caldă, lama foarte ascuțită și rece a cuțitului. Scoase un țipăt scurt când acesta îi crestă pielea subțire. Nu era o tăietură adâncă, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme și îl mângâiase ori îl sedusese de-a dreptul, sorbindu-l ca o vampiră. — Ce-ai pus în vinul ăla? o întrebă. Ea aprinsese o veioză, arăta trează și odihnită, ca și cum ar fi petrecut împreună o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos a înviat dm morți Cu moartea pre moarte călcfnd... ,: Balul meseriașilor Se întorsese starostele, odihnit și cu poftă de treabă. Avea o fată buhăită și S crescuse pântecele. A auzit de moartea lui Florea, a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo făcută în județ, unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să confrunte experiența protagonistului din romanul meu, Darul, cu evenimentul originar. Într-o zi, după o lungă boală, zăcând În pat, Încă foarte slăbit, m-am pomenit că mă cufund Într-o neobișnuită stare de euforie, simțindu-mă ușor și odihnit. Știam că mama plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală a șefului comandamentului german, Werther von R. Ne-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului de două ori În tot atâtea zile. În timp ce mă Îndreptam spre ea, m-am uitat prin restaurant. Am observat dezamăgită că erau cel puțin patru tipe Îmbrăcate cu haine albe. La New York, ciclul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse pe Dumnezeu sau pe care Dumnezeu o pierduse. Parcă vedeam cerul, după ce ani de zile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
util la Gara Filaret, ca să prindă trenul de Giurgiu. Când află cu cine are onoarea, șeful de gară din Giurgiu își îndreptă spatele și-l îndrumă spre conacul lui Manolache Ochiu-Zănoagă, după ce-i puse la dispoziție un cal bun, murg, odihnit. Costache nu prea călărise în ultimul timp, dar acum simțea nevoia să și descarce energia. Se simți tânăr când o luă la galop. Trebuia să treacă prin cea mai grea încercare pentru un polițist, să anunțe unei familii o moarte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia și arta. Suntem aripi ale cojii noastre de stea. Nu sunt curios cum se vede lumea de pe eșafod. Dacă vrei să te cunoști bine, mai informează-te și de la alții. Nici geniile nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că nici ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
era greu de apreciat; un fel de rocă sedimentară, fosforescentă, acoperită cu un strat foarte subțire de praf roșcat-gălbui, asemănător cu cel din jurul unei mori în care se macină numai porumb, sau poate..., deasupra unui asteroid. Noroc că se simțea odihnit, nu-l durea nimic și avea încălțămintea nouă, numai că, în situația în care se afla, o mișcare greșită și s-a zis cu el; în caz de necesitate, nu avea de ce a se agăța. De teamă să nu-și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și că, în tot timpul acesta, a retrăit o parte mare din viața sa cu ochii deschiși. Spre deosebire de situațiile anterioare, acum nu a mai existat nici o diferență între activitățile zilnice și trăirile intense din timpul nopții. Când se va simți odihnit și va coborî din pat, la cafeaua de dimineață ce o va servi cu o mare întârziere, va avea ce povesti soției. O va uimi când îi va relata, până în cele mai mici amănunte, prin câte a trecut într-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doar rămâi liniștită, atât te rog; ești obosită. - Dar nu-i nici pe departe așa cum spui tu... Mă simt bine, mă simt perfect, mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută o dată cu durerea, nu era conștient de vreo diferență. Ea repetă „ Sigur că da“, pentru că Îi era rușine de lipsa ei de Încredere, pentru că nu avea sens să Îngaime ceva nedeslușit, pentru că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Lupu, poate și Stoian nimerește, în sfârșit, la loto și- atunci apare mașina. Planșele, diagramele, schițele foșnesc pe toate birourile, cancanurile sporesc, scâncetele scad, sângele e iute, iute. Prinsese bine știrea adusă de Stork, când abia ai venit de la mare, odihnită, întinerită, disponibilă, cu-atât mai mult când ești singură și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
român, ca IPS Daniel să facă presiuni unde trebuie, ca să fie mutat 1 mai, ori imediat înainte de Sfântul Andrei, ori imediat după 1 decembrie. Atunci ar fi ceva veselie și pe poporul acesta și ar avea timp omul să meargă odihnit, chiar la câte un parastas. Doamne, cât de limbareț am devenit așa deodată, fără să iau seama la imensul vuiet de schimbare, care se aude dinspre Cotroceni. Măria Sa, Traian Băsescu I-ul trage cu mâna sa proprie clopotele, că vrea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge căluțul nostru. De mult n-am mai mânat un cal. 93 După ploaia de alaltăseară, drumul era greu, dar calul, odihnit și bine hrănit, mergea fără dificultate... Ajunși în târg, au găsit cabinetul doctorului știut de Maranda și au coborât. Doctorul i-a primit cu bucurie, exclamând: Iată că astăzi îmi încep ziua cu un erou! Ce s a întâmplat, om
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]