444 matches
-
Am încercat să glumesc, simțeam un fel de primejdie pentru bucuria mea de a-l vedea mereu pe la noi: — Vrei să spui că de-obicei gândul la mine te-adoarme, atât de interesantă îți par? Ar trebui să mă simt ofensată, dar pe dumneata te iert, poți să mă folosești ca medicament. Papa e doctorul, eu doctoria. N-a zâmbit defel, nici măcar din politețe. S-a sculat și a trecut îndărătul fotoliului meu, în picioare, astfel că nu-l puteam vedea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pălăria trasă pe ochi; nu cuteza s-o privească în lumina ochilor, simțea că l-ar fi biruit. - Nu, nu pot Lisandri! ..zise ea după o clipă de gândire, văzându-l cam amețit. - Cum, fa... nu vrei? ridică el glasul ofensat. - Nu pot, ți-am spus! -Ei... nu vrei!.. zise el, care nu cunoștea opreliști, și o apucă de mână, s-o tragă în joc. În aceeași clipă, Pârvu mârai și blana de pe spinare i se zburli ca la lup... dar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune-mi ce poate fi chestia aia... îi întinse binoclul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stea altfel și să am pe cineva care să-mi poarte de grijă cât timp încercam să mă împac cu situația. Pentru moment, cel puțin, eram pe cont propriu. Sau nu? În timp ce Randle turuia mai departe în apărarea eticii sale ofensate, mi-am evaluat opțiunile. Poate că în camera încuiată din spatele casei exista o agendă plină cu numere de contact și că tot ce aveam de făcut era să forțez intrarea și s-o iau. Dar pe de altă parte, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un pesimism etic fără ieșire, nu însă deajuns de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte de pe hol ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer, cu părul lung, nepieptănat dar ascultător
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea, să nu te lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul unui dispreț suportabil apoi, pe nesimțite, la insulte, fazan și parazit care nu-i bun de nimic decît să facă pe ofensatul și omletă, același lucru mi-a declarat și un vecin bătrîn cu un ochi microscopic, pe celălalt zicea că și-l pierduse-n război, nu ca mine, după aproximativ o lună nimeni n-a mai vrut să-mi acorde vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o iert. Dacă-i pe-așa, atunci nu mai scot o vorbă. Descurcă-te singur - a făcut-o Pâcu pe ofensatul. Ce are Pâcu ista de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
drumu’ acasî dacî o zâs cî barbatu’ meu Îi cu un chicior În groapî? ― Când am spus eu așa ceva?! - a Întrebat, răstit, doctorul Cuc. ― Dupî ci ai pus inelu’ pi degit șî ai zâs sî țî-l dau dumitali.- a răspuns ofensată piranda, până să intervină directorul: ― Doctore, mi se pare că nu bagi În seamă că suntem și noi de față. ― Mâine, pe la ora zece, să fii prezentă la spital, cu tot ce este nevoie pentru a-ți lua bărbatul acasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dorsală. — CÎT DE CURÎND, SCUMPETE, ÎȚI PROMIT, CĂ AI MATERIE PRIMĂ DE CALITATE. PICIOARE FRUMOASE, PĂR SUPERB ȘI NU EȘTI GRASĂ. POT SĂ LUCREZ BINE CU O FATĂ CARE NU E GRASĂ. CÎT DE CURÎND, SCUMPETE. Voiam să mă simt ofensată, să mă eliberez din strânsoarea În care Îmi prinsese partea inferioară a corpului, să mă gândesc câteva clipe la faptul că un individ total străin - fie el și coleg de serviciu - Îmi prezentase o evaluare nesolicitată, dar absolut onestă privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din denim petrecută Habitual care Îmi venea până deasupra genunchilor și care se potrivea perfect cu blezerul funky Katayone Adelie, cu model floral. — Și hainele astea... sunt toate pentru mine? am Întrebat În speranța că tonul meu pare surescitat, nu ofensat. — Da, nu e mare lucru. Doar câteva articole care zac de o veșnicie prin Dulap. Or fi fost poate folosite unele dintre ele pentru vreo ședință foto, dar nici unul nu a fost returnat firmei de unde a fost trimis. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știau cât sunt de genial. Unii știau și parcă Își șușoteau ceva, adică mă recunoșteau dintre ceilalți; alții Însă mă priveau indiferenți, ba chiar mă Înjurau, dacă nu mă dam la o parte la timp dinaintea lor. M-am simțit ofensat și nu mă mai uitam la oameni, ci numai la case și copaci. Știam cum arată orice casă aflată În drumul meu și dădusem nume tuturor copacilor cu care convorbeam În treacăt, povestindu-le ce mi s-a mai Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
convins, aflat în drum spre Constantinopol, s-a oprit la Tomis, unde a intrat în basilica episcopală. Vetranion, netulburat, a rostit un cuvânt în care a apărat învățătura celor 318 Părinți de la Niceea, apoi a părăsit biserica cu credincioși săi. Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit curând asupra deciziei temându-se de o "revoltă a sciților". În relatarea sa, Sozomen îl înfățișează pe Vetranion ca pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ianuarie, ci simulează iregularități în alegeri și, mai ales, încălcarea Convenției din 19 august 1858 de la Paris, „impertinența” a două Principate, aflate sub garanția europeană, în a sfida un statut elaborat și parafat de marile puteri. Schimbarea de optică a „ofensaților” legiuitori, cu inevitabile excepții, este relevantă. În această ordine de idei, Principatele Române nu se constituie într-o derogare. Istoricului de profesie îi stau la îndemână o multitudine de cazuri similare. Obiectul studiului nostru ne obligă însă la expunerea situației
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
este învestită cu delicata misiune de mediator. Plină de curaj, ea pleacă să "le dea vestea cea bună" celor doi corupători, profitând de ocazie pentru a-i ocărî cum se cuvine. Când tinerii încearcă să se justifice, Bab se arată ofensată și le face, ca o matroană din vremurile de demult, o "ditamai scenă". Drept urmare, cei doi pehlivani care "erau acum numai lapte și miere", rușinați ca niște băiețași prinși cu pozna, promit, cu ochii-n pământ, să nu mai facă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
permis"". Pentru Stingo, excitat la culme de avansurile atât de explicite ale tinerei, gestul este "absolut de necrezut", de neînțeles. Își reia așadar fără întârziere asaltul, "schițând o mișcare către celălalt sân". Însă și de data asta prințesa evreică, părând ofensată, se ferește "printr-o bruscă mișcare de apărare, brațul care cade ca o barieră de la traversarea căii ferate. "Trecerea interzisă!" Absolut incredibil!". Tânărul este stupefiat, îi este atât de greu să creadă ce se întâmplă, încât se agață de un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nu trebuie să discut cu X în mod direct. Înseamnă că trebuie să aștept pînă cînd are timp X. Pare o soluție acceptabilă pentru X, pentru că îi permite să mă ajute atunci cînd are timp. X s-ar putea simți ofensat că nu am discutat cu el în mod direct. X are timp să se gîndească la asta și să aleagă momentul potrivit. Care ar fi argumentele pro și contra fiecăreia? În etapa a patra este aleasă cea mai bună soluție
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să nu vadă nici o relație între respectul pe care vi-l poartă și cît de punctual este. Pur și simplu, punctualitatea ar putea reprezenta un aspect neimportant în viața lui. În acest caz, nu ar înțelege de ce v-ați simți ofensat. Cel mai potrivit mod de a rezolva acest tip de problemă este o discuție directă. Desigur, nu veți avea întotdeauna cîștig de cauză, însă cel puțin le veți spune prietenilor ce este important pentru dumneavoastră și nu veți fi nevoit
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
care modelează, ce-i drept, caracterul unei națiuni. O primă reacție împotriva idealismului creștin este identificată de Simion Mehedinți la catolicism. Roma, centrul marelui imperiu, ale cărui drumuri, toate, duceau spre stâlpul militar din Urbs, s-a simțit cea mai ofensată de noua doctrină care predica egalitatea și frăția între neamuri 1. Trăsăturile catolicismului: politic și ierarhic contribuie la instituirea unui stat papal universal. Raportul dintre Biserică și Imperiu devine unul identic, în măsura în care Ecclesia, ca și Statul, este interesată mai întâi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
gura căscată. Ai renunțat la așa o comoară! Îți vine să te Întrebi ce a fost În capul tău când te-ai hotărât să faci una ca asta. Surâsul care se schița pe buzele mele trebuia să exprime un scepticism ofensat: - O singură mică Întrebare: ați citit Într-adevăr manuscrisul care-mi aparține?” Ceea ce e descris aici până la caricaturizare este o experiență cu care toți scriitorii sunt obișnuiți, și În timpul căreia ei realizează că ceea ce se spune despre cărțile lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cunoscuse aceste înclinații când s-a decis să o publice, deși îi era perfect clar de ce el un tânăr homosexual fusese atât de impresionat de Alexis. Când, în Grecia, a descoperit despre ce era vorba cu Yourcenar, a fost destul de ofensat. Așa își amintește de Yourcenar după 50 de ani către sfârșitul vieții lui: "A fost încarnarea femeii care iubește femei. Cu toate acestea, curând mi-am dat seama că visa să fie amanta bărbaților care iubesc bărbați. Și era încăpățânată
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în diverse straturi sociale, unde perfida restaurație din ultimul timp a produs mânie și consternare. Ea poate acum să recunoască mai bine măștile sub care se ascunde Satana. Vade retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o clipă reflexele defensive, demnitatea lor ancestrală. Kogălniceanu dădea expresie acestui tip de reacție atunci când se adresa, în preajma Unirii, ex-domnitorului care dorea să-și adjudece din nou puterea: "Ce cauți, ce vrei, umbră neputincioasă a nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
indiferent de nivelul social unde se plasează ori de formele de expresie. Formele repetitive, cele care asigură de fapt viața cotidiană, se cer luate în seamă, ca și produsele unice ale artei. Privită sub acest unghi, viața celor "umiliți și ofensați" de istorie nu mai e o lungă și penibilă tăcere, ci sursa miraculoasă a unei alte istorii, mai profundă, care e aceea a muncii și a creației. Într-o asemenea istorie, ne spune Pârvan cu dreptate, "viața cea de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai ales în registrul oralității se află deja în atenția legitimă a cercetării. Istorici, antropologi, etnografi, folcloriști etc. Au pus deja la punct programe de anchetă, pe seama cărora vom putea ști mai mult, mai temeinic, mai bine despre "umiliții și ofensații" istoriei. Înseamnă aceasta că se va pierde interesul pentru culturile acum privilegiate? Au chiar ele grijă să nu se întâmple așa. Circulația valorilor comportă însă tot mai mult un dublu sens. Nu mai poate fi vorba de un raport univoc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]