914 matches
-
Țara este în ruină. Inși bezmetici, Cioflingari, ei lingăii, toată pleava Au o singură pornire, Să rămânem goi, tăcuți cu toții. Fie iarnă, fie vară, Fie joi sau fie marți, Se-nvârtesc în jurul cozi Penele să le boțească. Singuratic, rătăcit, neuronul ofilit Din zona izmenenelor, Nici mai sus și tot mai jos, Mintea pârnăiașilor. Răzmerița tot mocnește, Agitație, tristețe, românii pe ulițe! Creaturi fără credință Cine, cum și când(acum) să-i judece? Referință Bibliografică: Stâlpii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
de lumină pură care la Tine sunt tot una... Pe.trecere cu pași de melc senin dincolo de poarta inimii cătare trecând de vama de imagini adumbrită amăgire și lepădând cel pathos ce vine din visare ultimul simț al firii se ofilește fără vlagă iar din vederea oarbă răsare orizont... Taborul ca lumina din Soarele cel veșnic topește lumânarea ce vine din orb gând când totul se preschimbă vederea iar ridică trecând de dorul cărnii cel pustiit avânt... În pacea ne.muririi
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Lacul plutitor, un nor se coboară încet pe un atol, culoarea obosise de sus în jos apoi se amestecă cu folos. Pe o piatră de râu lumina obosise se așezase și se ofilise doar picăturile de soare mă chemau în gura mare, am tresărit de la apus la răsărit. Referință Bibliografică: Un lac plutitor / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru
UN LAC PLUTITOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381436_a_382765]
-
metafora fulgerândă atinge cerul poeziei, comparația e șocantă, convingându-ne să recunoaștem ”organul de măsurat fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de hârtie a frunții pe care-ți scrii prima poezie a ridurilor, pentru că și ea, fericirea, ca și tine, are un a.d.n. prin care-și transmite genetic darul de a fi înțeleasă”. Uneori fericirea înseamnă starea
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DUREREA URCĂ-N BUCURIE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunzele ofilesc învelișul vorbelor, unde nimeni nu îngână păsările, niciun poet care se-nvăluie-n cuvinte nu-și caută umbra-n ungherele nopții ci-n muzele care-i mângâie gândul. M-am desțelenit în mâinile ce-mi scapără mătasea luminii în cercul albastru, fiecare
DUREREA URCĂ-N BUCURIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374488_a_375817]
-
o rigoare a prozodiei. Întregul volum este o continuă comunicare a eului liric cu receptorul, pe care acesta o face în mod direct, cu ajutorul figurilor de stil. Este mai degrabă o comunicare cu imaginea ei din oglindă. Înflorește și se ofilește în teme literare clasice, pe care le abordează cu mare finețe, având la îndemână întregul arsenal al liricii scrise. Poezia autoarei nu aparține doar momentului, este poezie a eternității. Natura, copilăria, familia, iubirea sunt temele preferate. Ele curg unele din
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
plantele au un mic suflețel. Ele se bucură când ne apropiem de ele cu gânduri bune și se supără când le bruscam, iar unele chiar plâng. Simt dragostea noastră așa cum simt și o muzică sacra sau de bună calitate. Se ofilesc când sunt bombardate de muzică din discoteci sau de manele. Spre deosebire de noi, dăruirea lor este mai profundă decât a noastră. Ele parfumează mâinile celor care le strivesc”. Este timpul să facem efortul de a ne cunoaște pe noi, de a
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
de a fi ultimul tău iubit din galerii sufletul meu îndrăgostit peste puterile lui așteaptă așteptarea între ferestrele cui știe că nu-I pasă de el și că timpul va șterge rugina depusă în inel cu lacrimi uscate pe obraz ofilit fără amintiri și fără zenit de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: sufletul / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SUFLETUL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373452_a_374781]
-
spui? Malu: Atâtea vitamine ale morții! Acum se dizolvă totul. E în agonie. Cred că licoarea magică i-a mâncat ochii vieții. Da. S-a sfârșit. Vine călăul. Se apropie de ea. Îi soarbe miezul. A mai rămas o coajă ofilită din tot ceea ce a palpitat a viață cu o clipă în urmă. Sera: Nu mănânci? Malu (absent): Mi-a dat miezul. Coaja trebuia să rămână. E semnul celui ce-a răbdat durerea închisorii. (Gustă din măr.) E acru. Sera: Nu
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Și-a lăsat Malu singur. Zburdă ca o căprioară în libertate, dar se lasă dusă de val și ajunge într-un loc străin, în colții animalelor sălbatice ce-i vor devora carnea, îi vor bea sângele, iar soarele îi va ofili pielea. Eu sunt mulțumit cu ce am. Nu trebuie să evadez în alte țări sau să alerg după oaia din curtea vecinului. Am auzit că oamenii cu funcții înalte când ajung printre străini sunt asemenea mie, slugi, nu angajați așa cum
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
cuibări, oricând, să-ți încalzești inima - este sufletul mamei tale. O femeie se va îndrăgosti nebunește de bărbatul care va ști să-i atingă punctul cel mai sensibil - punctul G al sufletului. Dragostea adevărată este orhideea sufletului care nu se ofilește niciodată Unii au pietre la rinichi, alții au bolovani pe suflet. Referință Bibliografică: Un suflet curat nu va face niciodată riduri / Viorel Vintilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
UN SUFLET CURAT NU VA FACE NICIODATĂ RIDURI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374954_a_376283]
-
Dragoste > FLORILE IUBIRII... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu vârful degetelor te-ating să te trezesc, când îți presar pe sâni iar dornice petale, din florile iubirii, ce nu se ofilesc, aș vrea să fiu și roua pe buzele tale. Bătăi de inimă îmi hrănesc iubirea, și-n clipele flămânde, cu șoapte te-nvelesc, din priviri ne înflorește fericirea, chiar sufletul din mine, aș vrea să-ți dăruiesc. Când mă atingi
FLORILE IUBIRII... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373832_a_375161]
-
Și știu atunci, că piatra care ești Mi le trimite îndărăt.... glumești ?! Mi-am pus încrederea, speranțele, în tine Și-am așteptat... la clipele de bine Dar n-a fost chip să se adeverească Iubirea mi-ai lăsat, să se-ofilească Nu te-ai zbătut, și nici nu o vei face Ești în război... și nu mai este pace Iar lupta ce o porți nu-i la vedere E în a ta inimă, grea durere... Acum te voi ruga ca să mă
CE VINĂ AM ? de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373905_a_375234]
-
pare prea puțină în timpul scurt de prețuire. Iar vântul sorții care-și bate în timp rafalele răzlețe, venind din nu știu ce regate împrăștie-n polen tristețe. Cules a fost, mult prea iubit, el a născut atâtea vise când dintr-odat' s-a ofilit neîmplinind tot ce-și dorise. Așa a fost lăsat pe lume ca ce e bun, frumos, deplin, să fie poanta unei glume ce se termină în suspin ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Crinul / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Referință Bibliografică: Nostalgii / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DE DRAGUL TĂU Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului De dragul tău, în suflet trandafiru-mi crește fără spini, iar eu m-aș ofili, de tu nu mă alini, te regăsesc în cântul marilor iubiri, in zborul lin și delicat de heruvimi. Și dacă-n vise nu te-aș auzi, nici liliacul n-ar mai înflori, iar dimineața, nu m-aș mai trezi, de
DE DRAGUL TĂU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375443_a_376772]
-
în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi se- mpodobește,Ochiul caută-n vecie,Pleoapa când se ofilește.Timpul scade, visul crește,Candele prefac lumină,De tăciunele ce arde,Dorul vieții se anină...... XXI. OGLINDA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. OGLINDA Mă uit în ea și-mi pare că-i toată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului În țară e căldură mare Și râde soarele pe cer Dar el nu știe ce ne doare, La el durerea-i un mister. Crăpată-i glia de arșiță, Se ofilesc legumele. Uscată e frunza de viță, Ne seacă-n râuri apele. Un pic de ploaie,de răcoare, Privind la cer noi așteptăm Azi zăpușeala este mare, Dar resemnați,o suportăm. De la noi Domnul și-a-întors fața Căci infractorii apărăm, Cu legi
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Și te-nvelesc cu mine, pled subțire, Să nu te vadă-n iarnă, nimenea Privirea altui ochi să nu se mire... Cât de aproape stăm, ne contopim! Zăpada n-are loc să se strecoare, Și îmi promiți să nu ne ofilim De gheață flori, pe trupuri de ninsoare; Atâta dor de tine am purtat Încât ,sub geana ta dispar mai vie decât am fost, decât m-ai inălțat- Așa cum risipești o păpădie... PS: Eu nu-ți mai sunt femeie , sunt colindă
CHIP DE DEMIURG de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371977_a_373306]
-
mare, dar confortabilă, situată într-o curte largă cu grădină, o primi cu răceală, tocmai bine pentru că afară era foarte cald. Aleea de la intrare era năpădită de buruieni. Pe alocuri, florile plantate de ea pe margini se sufocaseră și se ofiliseră de atâta arșită și lipsă de apă. Holul interior al casei părea neaerisit și praful acoperea toate obiectele expuse. Bucătăria, frumos mobilată, dar în care nu se mai gătise de mult, George mâncând la cantina partidului, arăta a fi ca
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
Aici, la sate, în aerul liber, ozonat, omul se simte om, îi priește, îl împrospătează, îl revigorează. Câtă dreptate avea marele Lucian Blaga, căci într-adevăr „veșnicia s-a născut la sat”. Traiul la oraș îl înăbușă pe om, îl ofilește, îl omoară. „Dintre toate florile, a scris Jules Michelet, floarea omenească are cea mai mare nevoie de soare”. Atmosfera otrăvită a orașelor poluate este pricina nenumăratelor boli nervoase. Comorile de sănătate și de putere se găsesc în traiul la sat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Aici, la sate, în aerul liber, ozonat, omul se simte om, îi priește, îl împrospătează, îl revigorează. Câtă dreptate avea marele Lucian Blaga, căci într-adevăr „veșnicia s-a născut la sat”. Traiul la oraș îl înăbușă pe om, îl ofilește, îl omoară. „Dintre toate florile, a scris Jules Michelet, floarea omenească are cea mai mare nevoie de soare”. Atmosfera otrăvită a orașelor poluate este pricina nenumăratelor boli nervoase. Comorile de sănătate și de putere se găsesc în traiul la sat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Se scrie mult în România, Dar se citește mai puțin; S-a dus și rima, armonia, La ușă doar facturi mai vin. Se scrie mult în țara noastră, Tone de maculatură. Se ofilește floarea-n glastră, De venin scăpat din gură. Se scrie mult prin tribunale, Hotărâri și chiar sentințe; Cânți dreptatea-n osanale, Storci în lacrimi suferințe. Un împrumut de faci la bancă, Ai la pagini... cât o carte! Să mănânci numai
SE SCRIE MULT ÎN ROMÂNIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371108_a_372437]