KorAP: Find »[drukola/base=ofta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...201 >

5,006 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

să spun: — La urma urmei, eu nu sunt decât o trestie frântă. Nu știam precis de ce am rostit aceste cuvinte, trebuie să fi izvorât dintr-o tainică afinitate cu gândurile lui Honor, căci ea răspunse imediat: — Da. Nu contează. Am oftat amândoi. Mâna mea se mișca întruna pe suprafața mesei. Mi-am fixat privirea asupra sabiei, cuprins de o puternică dorință de a pune mâna pe ea. Honor o ținea cu un gest posesiv, cu amândouă mâinile puse pe teacă, asemeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi picurase în suflet un strop de speranță. Dar, relaxându-mă, devenisem mai neatent. — Ești sigură că vrei să fac eu asta și nu tu? — Da, răspunse Antonia oftând adânc. E o treabă neterminată. O să mă simt mult mai bine când o să se termine totul și o să mă pot întoarce la o viață normală. Era atâta amărăciune în glasul ei încât m-am ridicat și, aplecându-mă spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
care le făceam urări de fericire celor tineri. Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat modernă. Ne-am înviorat toți un pic: Georgie zâmbi, Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni vorba de Pitlochry, unde aveți de gând să plecați în luna de miere? Alexander ezită. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
arunce un șervețel. Obrazul puțin învinețit îi stătea bine, amintind parcă vag de un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Când a aflat despre tine și Palmer. Antonia privi încruntată la lichidul rece și tulbure din ceașca ei. Își împinse peste umăr cocul greu pe jumătate desfăcut. — Ah! exclamă ea și adăugă: Nici ea. Nici ea, am răspuns și am oftat. Am oftat amândoi. — Sper să plece în America sau în Japonia și să nu se mai întoarcă, spuse Antonia. Nu vreau să mai știu nimic despre ei, nu vreau să mai știu nici măcar că există. — Și așa va fi, iubito

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
aflat despre tine și Palmer. Antonia privi încruntată la lichidul rece și tulbure din ceașca ei. Își împinse peste umăr cocul greu pe jumătate desfăcut. — Ah! exclamă ea și adăugă: Nici ea. Nici ea, am răspuns și am oftat. Am oftat amândoi. — Sper să plece în America sau în Japonia și să nu se mai întoarcă, spuse Antonia. Nu vreau să mai știu nimic despre ei, nu vreau să mai știu nici măcar că există. — Și așa va fi, iubito, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
există. — Și așa va fi, iubito, am spus. A nu mai fi îndrăgostit de cineva înseamnă a uita cât de încântătoare este persoana respectivă. Nici n-o să-ți vină să crezi cât de repede ai să uiți totul. Și am oftat din nou. — O să uit! O să uităm! spuse Antonia. Tu nu vezi că parcă am murit amândoi pe jumătate... Îndreptă spre mine o privire gravă, neliniștită, supărată. M-am întrebat dacă intenționam cu adevărat să o părăsesc. Da, cred că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

prietenul meu Își Încheie cămașa și-mi promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
unu’ croitoru’, una, floarea, unu’ căniță, una, unghi, unu’, cizmaru’, doi duci, unu’, negustoru’, doișpe cu un nume care nu Înseamnă nimic, dar toate se termină În l - după care urmez eu, Knisch. Ce-o fi Însemnând asta? Mama mea oftă cum oftează toți cei pe care Îi cheamă Weiss (ăsta era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
una, floarea, unu’ căniță, una, unghi, unu’, cizmaru’, doi duci, unu’, negustoru’, doișpe cu un nume care nu Înseamnă nimic, dar toate se termină În l - după care urmez eu, Knisch. Ce-o fi Însemnând asta? Mama mea oftă cum oftează toți cei pe care Îi cheamă Weiss (ăsta era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
potența cuiva Îndeajuns. De aceea se aplează la tehnici clinice efectuate pe băieți care nu au ajuns Încă la pubertate. Prin operație se poate preveni producția de ginecină - astfel ca sperma băieților să se păstreze Într-o stare „ideală“. Karp oftă. Acum ceva ani, Martin și-a dedicat destul de mult timp problemei și a găsit soluția teoretică pentru ea. Dar el a refuzat să corecteze biologia pentru a optimiza esența umană. Nu toate descoperirile științiifice duc mai departe soarta omenirii. Notele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ce vorbea, dar imediat ce Își mișcă foarfecele din nou (sunete nerăbdătoare, metalice), m-am grăbit să subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros și moale - Polster ne-a Îndemnat să-l folosim pe cel din urmă pentru a desena o persoană din memorie. De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat prelung. În ceea ce mă privește, tema nu mi se părea deloc grea. Am desenat-o pe prietena mea, Greta, Învăluită discret ca o patriciană romană, cu brățări sclipitoare și șerpi În loc de cosițe. C-o mână Își ridica cu Îndrăzneală toga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
i se va Întâmpla și altcuiva. Așa e de obicei cu comportamentul ăsta deviant. Și ce s-ar Întâmpla, dacă Brigada de la Moravuri nu și-ar asuma responsabilitatea? Permite-mi să răspund, domnule Knisch: viciile s-ar Înmulți. Ca păduchii! Oftă. E păcat. Dar uite că așa stau lucrurile. Viciile, ca păduchii: sunt peste tot. Și tocmai de aceea ne-a rugat inspectorul Wickert să procedăm cu vigoare și fără a sta la discuții. „Diels“, mi-a zis, „nici măcar geniala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
exclamat. Dora a fost prietena mea. În plus, am un alibi. Am fost la Apollo. Întrebați-l pe șeful meu, pe domnul Stegemann. — Tocmai asta am și făcut! Pentru a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lor continuau să tânjească după noi și noi plăceri, până când Își potoliră poftele. Lecțiile de călărie nu mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani. — De asta a percheziționat poliția Crama Albastră iarna trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și armăsar În același timp, avea impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Knisch. Și, sincer să fiu, mă Îndoiesc că vor fi. “ Bătând gânditor cu creionul În caiet, apoi În propria-i dantură, Wickert accentuă faptul că Manetti preferase să ignore aceste activități eugenetice, probabil pentru că le considera o favoare făcută societății. Oftă, recunoscând că, dacă era cazul, s-ar putea să-i susțină punctul de vedere. Mai rău, din punct de vedere juridic, era interesul lui Froehlich În mame fără surse de venit. Ieșiseră la suprafață informații conform cărora Cancelarul Sănătății nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
privirea. Înțelesesem aluzia, nu? Mulțumită lui Hatz, Froehlich reuși să cumpere echipament nou, inclusiv o cantitate importantă de literatură cenzurată, pentru scopuri „educative“. Acum vedeam Încotro se Îndreptau astea, nu-i așa? Wickert Își umezi dantura din nou. — Frăția, am oftat. Poșeta voluminoasă era destul de incomodă. Dar În loc să mă ajute, inspectorul declară că Felix Karp fusese mâna dreaptă a lui Froehlich. — Sunt prieteni vechi, domnule Knisch. Am descoperit că ambii au crescut la Kolberg. În primii ani de la Începutul noului secol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
relatarea mea, am Început să-i povestesc despre persoana care mai Întâi s-a numit Dorothea, apoi Dora. Și de data aceasta, n-am mai ascuns nimic care ar fi avut vreo importanță pentru mine. — Gata, acum știți tot, am oftat la sfârșit. Asta este. Adevărul gol-goluț. Și dacă nici asta nu v-ajunge, d-nă Inspector, atunci nu știu ce să vă mai spun. Manetti mă ascultase cu răbdare. Cu toate acestea, când am terminat, remarcă: — Toate acestea sună foarte revelator, domnule Knisch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

nu mai face nici doi bani! Domnul Are-Mereu-Dreptate-Și-Nu-Greșește-Niciodată! Ne vizitează Morocănosul, Unul din Cei Șapte Pitici, Tati! Ei, Hannah, Frate-tău, Posomorâlă, Ne-a Onorat Cu Prezența Lui În Seara Asta, Ce Plăcere Să Te Avem Printre Noi, Posomorâlă. „Ai-ho“, oftează mama când mă vede repezindu-mă în dormitor, să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî Încet picioarele prin zăpada și noroiul la Început pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
printr-o operație estetică și mai purta cicatricea. Ostilitatea Între evreul declarat și cel deghizat apăru imediat În zâmbetul conspiratorului, În strângerea vârtoasă de mână, În evitarea privirilor: — Îl așteptam pe agentul nostru, spuse Myatt. — Ah, sărmanul Eckman, sărmanul Eckman, oftă Stein, clătinându-și capul blond. — Ce vreți să spuneți? — De fapt, de asta sunt aici. Să vă cer să veniți s-o vedeți pe doamna Eckman. Este foarte Îngrijorată. — Vreți să spuneți că el nu mai e? — Dispărut. Nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

pur și simplu ca un personaj din Blândețea nopții, așa că trebuia musai să le port. Mă dau În vânt după șicul gen Riviera-anii ’20, tu nu? Îl ador, am aprobat eu. —Doamne, ce cald e. E prea multă lume aici, oftă Lauren, uitându-se de-a lungul celebrei Playa Rosa. Erau doar vreo trei oameni pe plajă. Ce-ar fi să vii la mine acasă? — Mi-ar face mare plăcere, i-am răspuns, ridicându-mă de pe șezlong. — Am putea lua prânzul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]