443 matches
-
satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, și cu mici variații pe Valea Vișeului și a Apșei. În Țara Maramureșului au trăit în antichitate triburile dacilor care au lăsat aici urme de locuire, obiecte și câteva cetăți. Centre importante de olărit, prelucrarea metalelor, a bronzului și mai târziu a fierului se găseau aici sau în zonele adiacente. Zăcămintele de sare cum este cel de la Slatina au fost exploatate încă din această perioadă. După cucerirea romană, Provincia Dacia care se întindea până în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica "au repaussé" și redă scena răstignirii Mântuitorului. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în luna martie 8 zile”), și cahlele de sobă având reprezentați cavaleri în zale, descoperite
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Cahul, în cinstea biruinței asupra turcilor din 21 iulie 1770. În anii 1840-1845 orașul Cahul și-a schimbat întrucâtva înfățișarea, căpătând trăsături caracteristice unui centru de județ. Numărul populației a ajuns la 6115 de locuitori. Orașul avea trei ateliere de olărit, unul de dubit piei și două cămătării, zeci de mori de vânt, o școală lancasteriană, unde erau primiți copii de orice credință religioasă, și o școală primară pe lângă biserică, în care învățau 46 de băieți. În 1850 a fost construită
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
artistic (pictură și muzică). În oraș activează 9 colective artistice de amatori cu un număr de 180 persoane ce au performanțe în domeniu și un centru de conservare și propagare a tradițiilor și valorilor culturale. Meșterii populari (în piatră, lozie, olărit, argilă, lemn) vestiți pe timpuri nu transmit arta meșteșugăritului tinerilor generații deoarece nu sunt create condițiile necesare pentru a studia și a practica meșteșugurile populare. Sistemul de învățământ din Orhei este prezentat de 7 instituții preșcolare cu o capacitate de
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
ce se desfășoară bienal în lunile august-septembrie, la care participă cei mai valoroși sculptori din țară și de peste hotare. Al treilea eveniment de importanță națională este Târgul Național de Ceramică, desfășurat anual la 20 august și având la bază tradiția olăritului din regiune. Participă ceramiști din toată țara. Activează două grupuri artistice: Ansamblul de Cântece și Dansuri Populare „Struguraș” și Ansamblul de Dans Popular „Muguraș”. Ansamblul de Cântece și Dansuri Populare „Struguraș” activează din 1946. De-a lungul existenței sale a
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
contemporan, care combină influențe din țări din Asia, Europa și America. Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. și culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VII A.D. În lunga ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
din paleolitic. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care trăiesc aici de peste 2000 ani creând o remarcabilă civilizație. Drept model se poate lua așezarea Medieșu Aurit, unde se găsesc rămășițele a 13 cuptoare de olărit, reprezentând cel mai mare vestigiu arheologic de acest fel din România. Pe teritoriul județului Satu Mare au fost de asemenea descoperite urme ale civilizației celtice. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea regiunea a fost încorporată
Județul Satu Mare () [Corola-website/Science/296666_a_297995]
-
reprezintă un cadru optim de prezentare a celor mai semnificative aspecte din istoria și cultura orașului și a județului. Expoziția de etnografie cuprinde o gama variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Baita, Cehu Silvaniei, unelte agricole tradiționale, unelte folosite în atelierele meșteșugărești, specializate în prelucrarea lemnului, a fierului și a pieilor. Dispunând de mijloace tehnice rudimentare, cu materiile prime avute la îndemână, industria casnică textilă din zona Tășnadului
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
maghiară și format din două cuvinte: vas „fier” și kohó „cuptor de topit, furnal”. Dintre cele mai vechi și mai importante îndeletniciri ale locuitorilor din orașul Vașcău și satele aparținătoare se pot aminti: cultura cartofului și creșterea vitelor, prelucrarea fierului, olăritul, cioplitul în piatră de marmură, cojocăritul, cizmăritul, cioplitul în lemn, zidăritul și dulgheritul, fabricarea și valorificarea varului, fabricarea și valorificarea băuturilor spirtoase, morăritul, crâșmăritul. Până în secolul XIX Vașcăul a făcut parte din ținutul Beiușului, în 1886 Vașcăul apare ca plasă
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Bedeni. Pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în epoca mijlocie a bronzului, populațiile existente pe teritoriul Georgiei s-au organizat în asociații tribale cu o structură pregnant ierarhizată, în cadrul cărora s-au dezvoltat în mod deosebit agricultura, tehnologiile metalurgice și olăritul. Vasele din aur și argint, podoabele și numeroasele obiecte de lut descoperite în regiunea muntoasă Trialeti din centrul țării dau dovadă de un nivel înalt de civilizație. Aceste mărturii sunt atribuite generic "culturii Trialeti", care poate fi caracterizată mai ales
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
carpice, unele lângă așezări în care s-au cercetat 1500 de morminte, multe fiind de incinerație, cu depunerea resturilor funerare în urne sau în groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri că obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat în pastă arsă numele Scorilo, cunoscut în antroponimia dacica. S-au descoperit amfore și obiecte ceramice, obiecte din metal, fibule, catarame, chei, monede provenind din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la Deva. Sarea era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau colegii de aurari, postăvari, lemnari, pietrari, corăbieri, plutași și purtători de lectica
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
corăbieri, plutași și purtători de lectica. Membrii unor colegii aveau rol de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau și așezările rurale, ca Micia unde era prelucrata piatră, Cristești-centru de olărit. Erau des întâlnite cărămidăriile și atelierele de opaițe și statuiete. Producția meșteșugăreasca și agricultură s-au intensificat, ceea ce a dus la dezvoltarea unui comerț intens.Numeroși negustori de origine orientala sunt atestați în inscripții. Existau și un schimb cu celelalte
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
realizat la început prin caneluri fine, iar mai târziu executat în tehnica exciziei adânci, cu motive spiralo-meandrice, trasate admirabil și cu alte motive geometrice, toate încrustate cu multă pastă albă. Acestea reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale artei olăritului din întreaga epocă neo—eneolitică. Începând cu perioada eneoliticului, apar și așezările întărite cu val de pământ și șanț de apărare, de tip tell. O astfel de așezare este cea de la Strehareț care era locuită de comunitățile Sălcuța (venite din
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
romanice care a fost îmbogățită ulterior cu alte descoperiri similare. Acestea aparțin culturii Ipotești - Cândești - Ciurel, creată de populațiile autohtone în secolele V - VII. Descoperirile din așezarea de pe Valea Sopotului evidențiază ocupațiile și meșteșugurile unei populații sedentare: agricultura, creșterea animalelor, olăritul, fierăritul, torsul sau țesutul. Mărturiile creștine existente în arealul de locuire (de exemplu opaițul de factură bizantină) argumentează continuitatea de locuire și legături strânse cu civilizația romano-bizantină și apoi bizantină, centrul de difuzare a creștinismului. Apărută din timpuri străvechi, așezarea
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
80 de artiști. Aurel Popp expune 32 de lucrări. Se împrietenește cu poetul Emil Isac. Încearcă, fără rezultat, să înființeze la Satu Mare o școală de artă pentru copiii săraci talentați. Pentru a-și câștiga existența începe să se ocupe cu olăritul. Face cunoștință cu poetul Octavian Goga. 1922 Este vizitat la Satu Mare de Nicolae Tonitza. Relația lor se transformă într-o strânsă prietenie, documentată de o corespondență întinsă pe mai mulți ani. Apare în revista "Artele frumoase" articolul lui Tonitza despre
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
și teoriile existente atunci în vogă și a criticat adesea soluțiile inadecvate pe care le-au adoptat alții și a propus în același timp principii de urmat. În abordarea decorațiunilor pentru vasele de ceramică, Apcar Baltazar s-a inspirat din olăritul tradițional românesc și a militat pentru realizarea în România a unei "ceramici naționale" care să fie bazată pe artă. Apcar Baltazar a avut un aport și în domeniul teoriei și criticii de artă. Activitatea de comentator de artă și cronicar
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pentru o frescă dintr-o biserică și guașa "Făt Frumos cu torța", compoziție care poate fi asimilată și ca o reprezentare a unui sfânt militar de tip arhanghel. În abordarea decorațiunilor pentru vasele de ceramică, Baltazar s-a inspirat din olăritul tradițional românesc. Realizarea motivelor este plină de originalitate și ea urmărește ideea obsesivă pe care acesta a avut-o în arta aplicată pe obiectele gospodărești. A scris o serie de studii și articole unde, după ce a apreciat la superlativ Figurinele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Tarragona Acest muzeu reprezintă viața din portul Taragona de pe vremea românilor, pe o perioadă mai mare de 2000 de ani. Există o exibitie la Moll de Costă ce face referire la pescuit, porturi comerciale și de divertisment. Aici se practică olăritul, lucrări în fier, se fabrică vase pentru vin din piele de capră. Petrecere timp liber în Costă Daurada Costă Daurada a devenit o foarte cunoscută destinație turistică pentru cei care vin în vizită aici cu familia. Orașul Salou este cel
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
carne (tot de capră). Se îmbrăcau în țesături rudimentare sau în piei de capre, cu care erau și inhumați sau depuși în peșterile mortuare unde s-au mumificat. Din și cu lemn, pietre și cochilii, meșteșugeau mobilă și bijuterii. Cunoșteau olăritul și ceramica, preferând culorile negru și roșu. Îsi vopseau trupul cu aceste culori, precum și cu alb, galben și albastru, după motive simbolice cu semnificație socială. Nu cunoșteau metalul, sculele și armele lor fiind făcute din lemn și piatră, cu părțile
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
de „Șuștărelu' ”. "Funăritul" a fost strâns legat de industria textilă din gospodăria tradițională. „Funari” locali ca „Teiu' lu' Rîpă” și David Stoica („Floierașu' ”) au deprins meseria la Râmnicu Vâlcea și confecționau funii de diverse întrebuințări, „hurduzane”, căpestre, „salbe”, bice, etc. "Olăritul" atât ca meșteșug cât și ca fenomen de cultură strâns legat de cotidianul locuitorilor, nu a fost atestat ca atare în viața satului. Trebuie menționat faptul că în antroponimia locală, numele de Olaru există din anul 1698. "Cărămidăritul" a fost
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Găvănoasa oamenii au trăit din cele mai vechi timpuri. Cel mai vechi așezământ a fost datat cu mil.I î.e.n. care se afla la hotar cu orășelul Vulcănești. Aici locuia un trib care făcea parte din cultura eneolitică Gumelniță(a Olăritului). Aceasta constituind un monument istoric ce a fost declarată ca monument ocrotit de stat. De asemenea la hotarele de sud a comunei trece „Valul lui Traian”, fiind la fel un monument istoric ( acesta a fost creat în apărarea Imperiului Roman
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
olarului Constantin Colibaba a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul . Conform listei sus-menționate, atelierul datează din anul 1875. Familia Colibaba este una cu o lungă tradiție în producerea de ceramică. Meșteșugul olăritului a fost transmis din generație în generație de aproape 200 de ani. Pe la începutul secolului al XIX-lea, Vasile Colibaba s-a apucat de mesteșugul ceramicii, punând bazele uneia dintre cele mai longevive familii de meșteri ceramiști populari. Meșteșugul a
Atelierul de ceramică Colibaba () [Corola-website/Science/323629_a_324958]
-
fost meșterul Constantin Colibaba (1900-1975). El a dat un nou impuls meșteșugului ceramicii tradiționale, preluând diferite motive (spirala, cercul, lacrima, punctul, steaua) din arta populară și revitalizându-le cu originalitate în piese inedite. Meșterul olar Constantin Colibaba a lăsat moștenire meșteșugul olăritului nepoților săi, Florin (n. 1956) și Marcel Colibaba (1956-2009). Aceștia au lucrat de copii cu bunicul lor, care i-a învățat toate secretele olăritului. La moartea sa, Constantin Colibaba le-a cerut copiilor să nu părăsească tradiția și ceramica în
Atelierul de ceramică Colibaba () [Corola-website/Science/323629_a_324958]
-
populară și revitalizându-le cu originalitate în piese inedite. Meșterul olar Constantin Colibaba a lăsat moștenire meșteșugul olăritului nepoților săi, Florin (n. 1956) și Marcel Colibaba (1956-2009). Aceștia au lucrat de copii cu bunicul lor, care i-a învățat toate secretele olăritului. La moartea sa, Constantin Colibaba le-a cerut copiilor să nu părăsească tradiția și ceramica în vecii vecilor, după cum a povestit Florin Colibaba. După cum afirmă meșterul olar Florin Colibaba, diferența între ceramica tradițională sgrafitată de Kuty și ceramica de Rădăuți
Atelierul de ceramică Colibaba () [Corola-website/Science/323629_a_324958]