473 matches
-
se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Domnului, să auză." Noaptea, după miezonoptică, două umbre curgeau pe sub șopronul cu lemne, pe lână fântână, pe lângă coada iazului, până sub gutui. Gherasim și-a aprins o țigară "Kent" super lung, Ilarion a scos șipul de gin ars. S-au omenit o jumătate de oră, apoi, prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i permite să facă gesturi rapide. Exercițiul din spațiul îngust al "camerei" de somn păstra în stare de funcționare căile nervoase vitale, dar într-o măsură limitată. Dacă Gosseyn n-ar fi știut ce urma să se întâmple, acest lucru omenesc aproape lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îndemn pe care îl luam la fel de în serios ca pe ceea ce spunea Tovarășul despre construirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Dar fiindcă versul era precedat de cel cu „Nu uita când ești voios”, mi s-a părut că am și explicația. Omenii nefericiți și cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa, nu sunt păgân; Nu-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget și ființă. Nu-mi dați cinste, sunt o humă Într-un trup încremenit, Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să circule până și printre muieraticii de la Județeană. O săptămână a ținut-o invitată la casa de vânătoare din pădurea de la Obancea, până a distrus în fața ei și aparatul cu care fuseseră făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există până și aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu credeam că să fii tu. Tocmai tu. Îți ștersese numele cu tuș negru, o linie groasă, da’ am cunoscut vorbele pe care ți le-am spus. Cuvânt cu cuvânt, de parcă scriai după cum îți dictam. Veneai în casa mea, te omeneam. Eu mi-am deschis inima și tu... Celălalt scutură nervos din umeri, ca și cum ar fi vrut să scape de o gânganie care i se cocoțase pe cămașă. - Nu vorbi cu păcat, părinte. N-am făcut nimic rău. - Ai turnat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a salutat el. ― Bine ai venit. Cu ce îți pot fi de folos? ― Apoi, cu multe, jupâne. Da’ cel mai însemnat lucru ar fi ceva de mâncare și de băut de soi. ― Iaca a ieșit și Irinuța și te-a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și te-a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când lotrul l-a avut din nou în față pe hangiu, l-a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit în numele domnului căpitan, omul ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se întreba: „Oare băietul nostru a întâlni oameni de treabă acolo pe unde umblă el?” „Da’ la ce armă e feciorul matale?” - am întrebat noi. „Îi la Vânători de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Caii m-au recunoscut și m-au întâmpinat cu un nechezat gungurit, cum au obiceiul. M-am dus la ei și, mângâindu-i pe greabăn, îi cercetam să văd ce au pățit... Bătrânul m-a poftit în casă, să mă omenească. Deși eram mort de foame, nu am intrat. <Mă duc la cazarmă să duc caii, că altfel Curtea Marțială știe de mine. Nu știu cum să-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbet abia schițat... ― Cum să nu desfac legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva pastramă, și câte o cinzeacă de rachiu, iar dumneata ne-i mai povesti câte ceva. ― Apoi, nu-i nevoie să-i spuneți lui Aizic de două ori, că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță, ca și cum n-ar fi auzit vorbele celor doi, s-a ridicat. Privirea era plecată undeva fără țintă. În cele din urmă, a scos punga și a numărat gologanii pe colțul mesei: ― Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna în palmă de pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani să ajungă acolo. Poetul a văzut în străinii care veneau puhoi în țara noastră, precum hotarele barbare dezlănțuite, pericole mari, de aceea ne îndemna să-i omenim, să-i găzduim, dar să nu le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de neam este ca o inimă curată, mâncată de câini hulpavi. Eminescu ne privește din Cerul Poeziei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
și aș spune că eram chiar geloasă pe propria mea persoană. Tu ai rămas singura mea iubire și, dacă aș fi trăit până la adânci bîtrînețe, tot n-aș fi iubit a doua oară. Este așa de neverosimilă și de puțin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură dată în viață? Destinul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i permite să facă gesturi rapide. Exercițiul din spațiul îngust al "camerei" de somn păstra în stare de funcționare căile nervoase vitale, dar într-o măsură limitată. Dacă Gosseyn n-ar fi știut ce urma să se întâmple, acest lucru omenesc aproape lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de Ioana?" Ce dureri a răscolit în mine întrebarea aceasta! N-am mai priceput nimic din Parsifal. Cum simțeam prezența doamnei Ghiga în apropierea mea, am plecat la mijlocul actului. Pe drum, mergând în neștire, mi-am dat seama ce epavă omenească devenisem. În lipsa mea, Ioana a fost de multe ori în tovărășia acestei doamne superficiale și insuportabile. Nu era nici o potrivire între ele. Ioana mi-a dat explicații: - Îți dai seama cât eram de nenorocită? O distracție a mea în portul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în mine. Poate că nici nu face prea multe socoteli, ci numai, după ce se războiește cu toată lumea, se simte bine în tovărășia unuia care se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Numai Dumnezeu, în infinita lui Înțelepciune putea să creeze un astfel de aranjament al lucrurilor. Majoritatea celor pe care îi cunosc și fac acet lucru o fac pentru că „așa se face” și pentru că ei înșiși au omenie și vor să omenească pe alții. Puțini știu sau conștientizează adevăratul motiv care se află în spatele acestui obicei. Repet încă odată: DÂND DE POMANĂ ÎN NUMELE CELOR MORȚI ÎI AJUTAȚI ASTFEL SĂ AJUNGĂ MAI APROAPE DE DUMNEZEU! Un lucru minunat. Așa încât dați de pomană din când
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu această pătură dispare și colorile. Desemnul a fost foarte dezvoltat. Scrisoarea hieroglifică. Dacă scrisoarea era gata [putea] fi colorată prin colori naturale. Hieroglifele au propriul ca prin puține trasuri să conceapă lucrurile în câteva linii acute foarte caracteristice. Corpul omenesc foarte caracteristic: deci figura o[mului] și a animalelor într-o mreajă de cuadrate. Maeștrii dăduse modele, meseriașii în arte se țineau de determinările propuse în acele cuadrate. Proporțiuni determinate. Corpul omenesc în 6 părți, cam un picior de lungi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
te îndrăgostești a doua oară, a treia, a multa oară, devii alți oameni... Trădarea în dragoste nu este chiar cea mai mare trădare din viața oamenilor... Nimic și nimeni nu pot sta în calea unei iubiri interzise! Făcând daruri celorlalți, omenindu-i pe semenii tăi, inimii tale îi va fi cu atât mai drag de tine... „Școala muncii” te învață, printre altele, cum să deprinzi lecția fericirii! Deschizând bine ochii la tinerețe, vei avea mai puține dureri de cap la bătrânețe
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
oameni gospodari și buni ce te-or primi cu drag te-or așeza la masă din inimă-ți vor da de toate și îți vor spune ce și cum pe aici îți vor așterne pat în casa bună te-or omeni așa cum se cuvine cu pită slană și o horincă fără s-aștepte vreo răsplată. O să asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]