498 matches
-
S. Crohmălniceanu 74. În revista al cărei director era, la acel moment, George Ivașcu, reprezentativă pentru grupul de scriitori autonomiști, aflați în relații de rivalitate cu Săptămâna lui Eugen Barbu, Crohmălniceanu se declară uimit de "atitudinea didactică și de superioritate omniscientă" a lui Konstantin Savin, ridicându-se împotriva pretenției criticului literar de a-i explica scriitorului cum trebuie să scrie 75. De cealaltă parte a baricadei literare, Mihai Ungheanu, critic apropiat de grupul patronat de Eugen Barbu îi oferă, la rândul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
modalităților comicului se poate face doar în măsura în care ironia se supune hotărârilor de partid. În nici o ocazie, tezele partidului nu pot fi puse sub semnul întrebării. Erorile sunt umane, imputabile carieriștilor, birocraților și sabotorilor. Partidul este entitatea situată dincolo de eroare, infailibilă, omniscientă și ubicuă. Mielul turbat este, dincolo de epiderma atractivității comice, o piesă dedicată uzinei ca spațiu cosmogonic. Omul nou, la care visează regimurile de democrație populară, se naște în acest mediu, spre deosebire de întreprinderea capitalistă, dominată de mirajul profitului, unitatea de producție
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face cu o "imortalizare" ratată, precum aceea a lui Ghilgameș (§ 23). Căci, o dată ajuns omniscient, egal "zeilor", Adam putea să descopere Arborele Vieții (de care Iahve nu îi vorbise) și să devină nemuritor. Textul este clar și categoric: "Iahve Dumnezeu a spus: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Soarelui". El "a pus laptele în vaci, înțelegere în inimi, focul în ape, soarele pe cer, soma pe munte" (RV, V, 85, 1-2). Cosmocrator, el posedă unele atribute ale zeilor celești; el este visvadarsata, "pretutindeni vizibil" (RV, VIII, 41,3), omniscient (AV, IV, 16,2-7) și infailibil (RV, IV, 16,2-7). El are "o mie de ochi" (RV, VII, 34,10), formulă mitică pentru stele, întrucât "vede tot" și nu-i scapă nici un păcat, oricât de ascuns ar fi, oamenii se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
om care se confruntă cu anumite întâmplări și care povestește modul în care acestea l-au influențat. Astfel, Hemingway operează cu tradiția naturalismului literar, asemeni multora dintre predecesorii săi. Iar consecința acestui fapt e că nu poate exista nici un sfârșit omniscient, aspect reflectat în ironia din concluzie: el nu poate avea pretenția epistemologică de a trage concluzii despre starea unei țări sau a locuitorilor săi. Mai curând poate doar să ni le sugereze prin prezența acelui funcționar fascist și meschin care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
personajelor sunt: comportamentul (prin care se transmit exclusiv datele concrete, obiective ale acestuia, fără a se cunoaște gîndurile personajelor, cu excepția celor dezvăluite de ele Însele) și interesul pentru procesele psihice deviante (alienarea-Titi, senilitatea-Simion) În ceea ce privește tehnica narativă, discursul aparține unui narator omniscient, omniprezent, care relatează la persoana a treia, controlând traiectoriile existenței personajelor sale. Deși naratorul pare a nu se implica În acțiune, el face mai mult decât atât, comentează permanent evenimentele, ceea ce a și determinat observația că autorul Își prelungește mijloacele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-ne, este imperativ să oferim un răspuns personal dezechilibrului generat de întâlnirea lor. Nu există a treia cale, nu avem posibilitatea de a nu alege. Fenomenul "Hitler" este o posibilitate mereu reînnoită de fiecare încercare umană de apropriere a posturii omnisciente care îi revine exclusiv lui Dumnezeu. Cred că acestui sens al denaturării "modelelor de gândire religioasă" îi dă credit Kenneth Burke în paginile sale finale, constatând, de bună seamă, că, într-adevăr, o astfel de denaturare îi corupe pe cei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
avizat o seară de neuitat: trei ore de cânt și cuvânt, îmbinate într-un discurs artistico-științific, profund confesiv și moralizator, o formulă de discurs didactic ex-catedra care m-a făcut să redevin studenta de altădată, resimțind renașterea modelului și dominația omniscientă. Din pildele lui Grigore Leșe: “Conferință, conferință, conferință... Vă rog să mă scoateți din CONFERINȚĂ, eu am venit aici cu o COMUNICARE.” “Rapsod, artist, profesor... nici eu nu mai știu cine sunt.” “Să mă scoateți din gașca populariștilor ! Eu nu
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
știutele carențe de limbă), nu numai fiindcă el pune condițiile, nu numai fiindcă el are replici antologice au fost deja reproduse admirativ de toți criticii citați mai sus, iar scriitorii lamentabile, nu fiindcă față de politicienii noștri de azi este chiar omniscient, ci din cauza cadrului în care se petrece întâlnirea. Iar acest cadru este audiența. Audiența, spune prefațatorul, citând literatura politologică, legitimează pe dictator și consfințește raporturile de subordonare, ea este "principalul instrument de realizare a compromisului vital". Or, nu Ceaușescu vine
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
când orașul este construit, schema inițială a amenajării nu mai este decât o amintire. Priviți ce s-a întâmplat la Trappes, de exemplu, nu a mai rămas nimic din schița inițială"179. În loc să fie o desfășurare a unei raționalități urbane omnisciente și omnipotente, căutarea unei mai mari raționalități în luarea deciziei politice în materie de dezvoltare urbană consacra omniprezența serviciilor Ministerului Echipamentului. Ministerul devenea principalul tutore al municipalităților. În fapt, controlul determinării nevoilor în materie de echipamente într-o epocă în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt sfâșiați
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o legătură strânsă a fiului cu lumea nevăzută. Visele amestecă mai multe stiluri. Scrise la persoana a treia singular, sub forma unei narațiuni omnisciente, ele imită pe Lewis Carroll, John Bunyan, Charles Dickens, proze din secolele XVII și XVIII. Copilul călătorește în cărți, pictură, muzică, iar în penultimul capitol asistă la moartea Regelui Schilodit, care e chiar tatăl lui, și se întreține (vis în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în el. Starea de spirit e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită de inventivitate verbală, ceea ce e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conceperii neființei este faptul că neființa nu este cunoscută. A fi capabil de existență înseamnă a putea fi cunoscut, iar a putea fi cunoscut înseamnă că e posibil să exiști. Prin urmare, neființa nu reprezintă o posibilitate. Nici măcar o ființă omniscientă nu ar putea verifica afirmația "Nimic nu există" deoarece această informație este falsificată de fiecare persoană care a existat sau care va exista. Toate aceste idei arată că o propoziție precum "Nimic nu există" este în mod necesar falsă 45
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în care logica poate fi folosită pentru a clarifica argumente. În ceea ce privește întrebarea dacă existența este sau nu o proprietate, evidența că ar fi apare mai mult ca o consecință a limbajului natural și gramatical. Putem să spunem că "Dumnezeu este omniscient" și în mod similar că "Dumnezeu există"; ambele enunțuri fac să predice proprietăți: omnisciența și existența. Noua logică propusă de Frege înlătură gramatica din postura de ghid pentru analiza unor expuneri. Prin analiza introdusă de logica lui Frege existența nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
să nu reușească să fie exemplificată. Și dacă E* este exemplificată, atunci, (8) Există o ființă care are perfecțiunea maximă în orice lume. Revenind la semnificația stabilită pentru perfecțiunea maximă, înseamnă că există în mod actual o ființă care este omniscientă, omnipotentă și perfectă din punct de vedere moral și, mai mult decât atât, aceasta există și are aceste proprietăți în orice lume posibilă. Această ființă este Dumnezeu 322. Am urmărit îndeaproape argumentul în forma pe care o prezintă Plantinga nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lumile posibile 324. Iată cum arată argumentul lui Plantinga într-o variantă prescurtată, care pune în evidență rolul axiomei S5: 1. Prin definiție ființa care are mărimea maximă este una care există în mod necesar și este în mod necesar omniscientă, omnipotentă și perfect morală (premisă). 2. Este posibil ca ființa care are mărimea maximă să existe (premisă). 3. Deci, este posibil să fie necesar adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care există în mod necesar și este în mod necesar omniscientă, omnipotentă și perfect morală (premisă). 2. Este posibil ca ființa care are mărimea maximă să existe (premisă). 3. Deci, este posibil să fie necesar adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
posibil ca ființa care are mărimea maximă să existe (premisă). 3. Deci, este posibil să fie necesar adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există (din 4 și din faptul că propozițiile necesar adevărate sunt adevărate)325. Practic, axioma S5 din logica modală
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
adevărat ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există (din 4 și din faptul că propozițiile necesar adevărate sunt adevărate)325. Practic, axioma S5 din logica modală susține că dacă o propoziție este posibil necesară, atunci aceasta este necesară. Observăm că argumentul lui Plantinga
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Pentru a înțelege mai bine această critică va trebui să urmărim reformularea de către Himma a argumentului lui Plantinga. După acesta, argumentul modal propus de Plantinga se realizează în felul următor: considerăm că o entitate posedă mărime maximă dacă este omnipotentă, omniscientă sau moral perfectă, apoi că această entitate posedă cu adevărat mărime maximă dacă o posedă în orice lume posibilă. Astfel avem următorul argument: 1. Există o lume posibilă în care există o entitate care posedă mărime maximă. 2. Deci, Există
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nici o altă lume. Pentru toate aceste cazuri pot fi construite argumente cu aceeași formă precum argumentul lui Plantinga. Se poate construi de asemenea un argument pentru existența diavolului. În acest caz x poate fi considerat diavolul dacă x este omnipotent, omniscient și perfect rău și că x este diavolul maximal dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și perfect rău în toate lumile. Mai mult, se poate afirma că o ființă este rea în gradul "r" dacă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
construi de asemenea un argument pentru existența diavolului. În acest caz x poate fi considerat diavolul dacă x este omnipotent, omniscient și perfect rău și că x este diavolul maximal dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și perfect rău în toate lumile. Mai mult, se poate afirma că o ființă este rea în gradul "r" dacă se află poziționată la o distanță de "r procente" între perfect rău și perfect bun. De aici, se poate spune
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
r" dacă se află poziționată la o distanță de "r procente" între perfect rău și perfect bun. De aici, se poate spune că x este "maximal rău în gradul r" dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și rău în gradul r în toate lumile 335. Plantinga însuși admite că sunt multe paralele care se pot face cu argumentul său original. Totuși, există o problemă cu concluzia că există ființe rele în mod maximal de gradul "r
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
sau Charles Hartshorne. În teismul clasic, Dumnezeu apare descris în termeni absoluți în ceea ce privește calitățile sale precum omnisciența sau omnipotența, și nu se poate schimba pentru că schimbarea ar anula perfecțiunea ființei divine. Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, este omnipotent și omniscient. Pentru teismul procesual, indivizii sunt și trebuie considerați, la fel ca Dumnezeu, creatori ai realității înconjurătoare. Prin această perspectivă încearcă să se reducă prăpastia creată în cadrul teismului clasic între Dumnezeu și lume: Dumnezeu este creatorul, iar lumea este creată, Dumnezeu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]