474 matches
-
amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo s-a poticnit puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
descifrabilul care scapă, cunoașterea pare zadarnic deslușită, desfăcută, coerentă, distrusă, absorbită din nou și din nou, fără oprire, fă-ră-o-pri-re-adânc, A-DÂNC-S-U-S-S-U-S, ciocanul lovea nicovala, fierul nu voia să ia chip, râdea deformat ca vioara lui Paganini, scânteile deveneau bemoli, portativul se ondula hidos, nefiresc de încrâncenat, băutura muzicală nu se termina niciodată din paharul fanteziei combinațiilor simfonice, trilurile erau ale unei păsări neinventate de Dumnezeu, dar create, spre mirarea Lui, de Satelitu, într-o partitură pe care o ascultau, opriți din stereotipia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
emoții, dar ochii îi erau vii și își schimbau permanent expresia, lucru care era accentuat de uniforma neagra cu însemne galbene. Nu se poate așa ceva, domnule profesor, continuă Inspectorul făcând ca acea masă de slănină fixată pe față să se onduleze permanent ca o gelatină. Nu se poate ca profesorii să fie dați afară sau să se simtă amenințați de către chiar clasa la care sunt diriginți. Guvernul și Ministrul nu vor suporta și nu vor tolera o asemenea purtare în colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de ambalaje de gumă de mestecat, chiloți făcuți ghemotoc, bomboane de mentă pentru respirație, rimeluri, fotografii de la balul de anul trecut, chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că nu a intrat Într-o famile persecutată, cu dosar prost. Dosar era cuvântul magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu ziduri groase și ferestre minuscule, pentru ca Întunericul dinăuntru să păstreze răcoarea. Și umbra care coboară peste ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Saddam, pe care nu l-am mai văzut într-o imagine certificată din aprilie, de la sfârșitul războiului. La fel ca pe C., și pe el l-a văzut o lume întreagă consultat de medici străini. Îi căutau păduchi în părul ondulat de mizerie, pe urmă îl căutau la dinți ca pe cămile. Degetele lui, cu albul unghiilor contrastant în mizeria mâinilor, umblă nervoase în barba de patriarh biblic sau de Marx, accesoriu nou pentru un sunnit.) Toată viața lui, generalul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la soba electrică scurta din blană artificială, de un verde-smarald deprimant. Pe trupul pe care scurta abia îl îmbracă, aproape plesnind, își leagănă tot timpul capul mare, probabil sub efectul greutății care nu-l lasă să stea drept. În barba ondulată de mizerie, ca de Neptun din cărțile copilăriei, Viner vorbește deloc mormăit, surprinzător de clar: Ați fost la Tulcea vreodată?... E ca o grădină, de-o mie de ori mai frumos ca Bucureștiul! Brăilenii, o să-l voteze pe Lungu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
brațele de corp și stăteam țeapănă ca un extraterestru. Numai antenele îmi lipseau. Dar problema majoră era chipiul, care trebuia pus într-un anumit fel. Nu mai știu exact cum, dar știu că poziția lui era incompatibilă cu pletele mele ondulate de pe vremea aia și bretonul foarte lung. Eram și eu hippy fără să fi știut sau să fi vrut. Așa că, de fiecare dată când ajungeam, după lungi peripeții, că locuiam departe de facultate și cu hainele alea nu era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă deodată își dădu seama că n-avea niciun motiv să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a căzut pe spate, placa ajunsese la capăt, deodată s-a făcut liniște deplină, Jancsi n-a mai manevrat gramofonul, ne-am oprit și noi, amețeam, totul se învârtea în jurul meu, de parcă aș mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii spirtului păreau un fumegai cenușiu, prin care, ca printr-o pâclă, am văzut cum caporalul, întins la pământ, scoate o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
300 de ruble dar tot nu era destul față de sumele în creștere ce i se cereau și, când politrucii au mai revenit, s-a strecurat din podul grajdiului prin grădină și s-a întins în lanul de grâu auriu care ondula în adierile verii, sperând să-l protejeze familial, dat fiind dragostea ce-i unea. Dar pistolarii călări controlau lanul alergând, ‘’inotând prin grâul care trecea de piepturile cailor’’...’’părea că lanul acela nesfârșit se apleacă, a rugăciune, la picioarele Cerului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plin de devoțiune, o sărută. Percepu, în adierea proaspătă a insulei, un iz stătut de lână păstrată de cine știe când, ca în casa Liviei. De sus, cu o ușoară tresărire de surpriză, împăratul privi, la fel de tăcut, frumosul păr castaniu, ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul nu spuse nimic și îl expedie cu un gest. Era la fel cu gestul cu care îl alungase Maștera în prima zi. Tribunul îl însoți până la ieșire. Stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a aruncat-o în văzduh pentru a-l lumina. A pictat astfel cerul negru dantelat și i-a dat strălucire. Îndepărtându-se un pas înapoi pentru a-și privi opera, a trimis jucăuș o undă de lumină care a ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi momentul să îi spun astăzi la cină că ar trebui să mă întorc acasă. M-am pregătit foarte mult pentru această cină. Mi-am luat o rochie vaporoasă de un roșu atât de intens, asemănător sângelui. Părul îmi era ondulat și am avut grijă să nu am nicio imperfecțiune. Cina a fost una foarte plăcută. După cină am fost invitată la dans și chiar aș putea să mă laud că am devenit o dansatoare desăvârșită cât timp am stat acolo
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
accidentului. Pilotul duse aparatul cît mai aproape și se puse În poziție de staționare. Polițistul se făcu livid la față dîndu-și seama că ceea ce el luase drept alge erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde te afli în fiecare moment. Totuși, nu era un loc în care să poți să te rătăcești atâta vreme cât știai unde trebuie să ajungi. Pașii te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintr-o pagină de carte, pe care scria: "Lumile noastre se pot intersecta o singură dată. Durata sau aria intersecției o hotărăști numai tu." Semnat Marny. Ani de zile mi-au trebuit până să fac o legătură între inițiala M, ondulat caligrafiată pe spatele fotografiei, și "Marny", numele cu care era semnat bilețelul; majuscula "M" avea, întocmai, aceeași grafie. Multă vreme am fost îndrăgostit de fata din poză și autoarea bilețelului. Atât de îndrăgostit, încât nu puteam avea decât relații superficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îndoindu-și voluptuos pe spate gâtul Împodobit cu o cascadă de cercuri subțiri din aur. Apoi Își mișcă umerii ca și când ar fi fost pe punctul să plece, agitându-și bustul și șoldurile splendide, până când Întregul trup prinse a i se ondula pe călcâiele subțiri, prinse și ele În cercuri de aur. Făcu o primă rotire, apoi o a doua și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț drapat peste spătarul aceluiași scaun și degetele cu care-și ondula părul - evoca o femeie dedată plăcerilor, nicidecum pe editorul general al unei super-edituri. Parcă eram două prietene care-au ieșit pentru un brunch 1 relaxat de duminică. — Îmmmm? am răspuns eu elocvent, închipuindu-mi că n-am înțeles ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu-mi venea să cred - al doilea sărut fusese și mai plăcut decât primul. Mă sărutam cu Pabst Blue Ribbon! Iar a treia noastră întâlnire fusese deja stabilită! — Deci? Vineri seara? m-a întrebat Randall, a cărui gură s-a ondulat într-un zâmbet. Cina la Nobu? Reziști să petreci două seri, într-o singură săptămână, cu mine? — Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea ceva care nu invita la flirt. Era frumoasă, cu o siluetă suplă și dreaptă, cu trăsături clasice, ușor androgine. Părul, tuns scurt la ceafă, i se ondula ușor acoperindu-i pe jumătate fruntea și umbrind ochii negri, care observau atent lumea, fără a dezvălui prea mult din ce se petrecea pe dinăuntrul ei. Vocea ei avea un timbru jos și plăcut și nu o ridica niciodată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
blană neagră, cu formă vag cilindrică, dar cu diametru mai mare la vârf decât la bază. Părea să aibă cel puțin șaizeci de centimetri Înălțime, iar capacul plat era Împodobit cu un mănunchi de pene lungi și negre, care se ondulau și tresăreau la fiecare mișcare din cap a actriței. Era o pălărie care cerea multă siguranță din partea celei care o purta, calitate care o părăsea vizibil pe dna Saker odată cu desfășurarea scenei. Publicul aștepta cu mai multă nerăbdare următoarea mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și abia când ajunse pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, intuiția începătorului, înlocuiește poemul... Motolește adică poemul cu care o trombonise până atunci pe necunoscută și alege un alt poem, înaintea căruia sala nărăvașă se oprește amețită și își ține respirația. Simțim cu toții cum noului poem i se ondulează marginile din pricina energiei pe care o degajă. Terchea-berchea, pornind să-l citească, alunecă într-o combinație vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dovedesc, de la primele silabe, formula salvatoare ce oprește expulzarea noastră în stratosferă. Terchea-berchea rostește prima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]