5,154 matches
-
un număr mai mare de cititori? Să fie dorința de a ajunge în rând cu popoarele mari, puternice, cu acei cuceritori ce se lăudau cândva că asupra imperiului lor soarele nu apunea niciodată? Sau să fie și o oarecare neliniște ontologică la mijloc, o profundă nemulțumire legată de propria istorie și cultură, de un trecut mai puțin "evoluat", astăzi, când tradiția pare ceva desuet și nu mai este deloc apreciată? Răspunsul, probabil, le cuprinde pe toate. Cititorul modern, interesat în experiențele
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
din țară și din străinătate, care au scris despre orice mișcă-n univers, pornind din atemporalitate, de dincolo de Zidul lui Planck, dincolo de Big Bang, din haos, din absolut, o poezie antropologică, a existențialității din micro și macrocosmos, În altă ecuație, ontologică. Nu voi numi nici pe poet, nu voi menționa nici poezie, aș face, cred, o gafă de neiertat. Cum s a scris? “Poeții din această antologie nu scriu de dragul artei, ci pentru a face artă, scriu cu seriozitate și pasiune
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lansează, dar nu duce până la capăt procese de dezvoltare sauorganizare comunitară. Fenomen social - agregare de evenimente sociale de același tip. De exemplu, schimbarea rezidenței ca eveniment prin agregare devine migrație, similar, divorțul-divorțialitate, căsătoria-nupțialitate etc. „Nu există «fenomene sociale» ca entități ontologice, ci perspectivă de tip fenomen social care privește comportamentele și acțiunile umane la modul abstract, ca mulțime de evenimente de același tip.” (Sandu, 2003, p. 16) Ideologie - credințe și sisteme de formulări aferente lor care pot fundamenta acțiuni sau pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. A doua formulă derivată a fost considerată ca „expresia majoră a umanismului modern, comparabilă cu celebra expresie protagoreană a umanismului antic, homo mensura”; În interiorul său putem deosebi trei falii: una ontologică, una axiologică și una, bineînțeles, morală. „acționează astfel ca să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia totdeauna În același timp ca scop. Iar niciodată numai ca mijloc”<footnote id=”7”><Ibidem, p. 47/footnote>. Cele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi. După acest moment de vie adeziune, am început să-i instruiesc, cu tact și răbdare, prin pilde cât mai simple și o grămadă de mijloace pedagogice. Am rămas mai mult decât uimit când am văzut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din emisiunea ei. — Oamenii nu-și văd capul de treburi. CÎnd să se gîndească ei dacă Dumnezeu este sau nu imanent? — Vic, tu nu Înțelegi problemele astea metafizice, recunoaște că te depășesc! schiță Christina un contraatac. Ce știi despre argumentul ontologic? — Oricum, sunt sigur că e ceva foarte amuzant. Și o să mă amuz cu atît mai mult ascultînd două pupeze care fac filosofie. Continuau să se contrazică, să se Înțepe cu ironii mai mult sau mai puțin izbutite și, pe măsură ce disputa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Sud-Est de fluviul Dunărea. Știa cu precizie ce are de făcut și, pe această hartă, trasa cu creioane colorate diverse linii și săgeți cu semnificație tactică, pentru o viitoare acțiune inteligentă. În aceeași clipă, generalul Smith Își dădea seama că, ontologic vorbind, nu e decît visul maiorului Smith și că visul acela era unul premonitoriu - fără a ști și ce anume prevestea. Din păcate, Înainte de a fi ajuns propriu-zis la un deznodămînt, ușa ce da spre un coridor Întunecat se deschise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sens primarul sectorului 5, filosoful existenței, Marian Vanghelie, care are obiceiul să repete, când se adresează publicului și vine vorba despre persoana d-sale, „CARE ESTE”. Primarul Marian Vanghelie care este. Ca în vremurile de aur ale scolasticii medievale, argumentul ontologic este suprem: bă, nenorociților, puteți să dați voi cu clanța până vi se usucă gâții, că n-am școală, că nu știu să vorbesc, că am furat, că am deturnat, ce sunteți voi, nimic, față de primarul Vanghelie, care este. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
el face biserici și ne scapă și nouă câte o sută de dolari. Alții sunt medici, profesori, economiști, ingineri, ziariști, Gigi Becali face parte din casta supremă a ontiților, a celor care este - și atât. Păcat că această minunată puritate ontologică becaliană ar putea fi întinată de un titlu de senator sau deputat - căci, de va vrea, dl Becali are toate șansele să-l obțină. Cel mai probabil în partidul șefului Ontiților, C.V. Tudor, care nu are importanță din ce trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor, omul politic providențial pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
opus muzical. Prezența Dunării cam pe la 11:15 constitui un expozeu luminos, picanteresc, prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații de natură ontologică, încât Gustav, reverberă, savură și prelevă totul într-un: Fie! Când a compus Cărarea de Lună pe apele despicate în noapte de iahtul Președintelui Consiliului Județean Brăila, Hugo a înjurat suprapunerea, imprimate volens-nolens în bolta care leagă un Do minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gnosis) sau de la strategia de inițiere în misterul divin. Gravitatea păcatului se probează la Origen în funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională, nu poate păcătui împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă în raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III63), numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
principiile justiției divine, îl părăsește într-un loc de mijloc (eis to meson) până la judecata universală. Abraham nu pierde ocazia de a-și revela încă o dată virtutea: împreună cu arhanghelul Mihail, el rostește o rugăciune spre folosul sufletului rămas în „suspensie ontologică” și Dumnezeu îl ascultă. Căci „ridicându-se la sfârșitul rugăciunii, ei n-au mai văzut sufletul la locul unde se afla mai înainte. Abraham zise îngerului: « Unde este sufletul pus la mijloc?» Îngerul îi răspunse: «A fost mântuit prin rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ele.” „Ele le-au trecut și soților lor păcatele părinților lor și i-au făcut să decadă din sfințenia în care se născuseră și din simplitatea strămoșilor lor.” Acest eveniment a antrenat o serie de catastrofe de ordin psihologic și ontologic. Fiii lui Seth au uitat atunci foarte repede uera physicae philosophiae disciplina moștenită de la strămoși, cunoaștere pe care Adam o stăpânea într-un mod cu totul firesc. Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numai la Fericitul Augustin, deși el a sistematizat-o mai complet și nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”208. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar pe care o va respinge fără milă cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute în 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, iar pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atenți, descoperim, în formulele simple ale maestrului, nu numai un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate tocmai de premisele unei simplități dezarmante, ci și reperele unui modus vivendi exemplar, modulat și dictat de legi estetice, prelungite fin în ontologic și, de aici, în etic și chiar în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
între cele două lumi, al feminității care urmează să se împlinească, acum, în chiar clipa care va veni, care deja își anunță venirea dar care nu a venit încă, japonezul trăiește într-un timp anterior acestui moment de ireparabilă fractură ontologică. Pentru el, fetița-copil nu a consimțit încă să bea. Ea nici măcar nu știe ce însemnă a bea. În fluturarea imperceptibilă a genelor ei, nu există decât umbra unui vis îndepărtat, în care, poate, cândva, buzele ei vor atinge, cu un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia modernă completează în mod uimitor transferul ontologic floare-femeie-demon, radiind ultimul termen și înlocuindu-l prin pisicuță-copil. Bye-bye devil, hello Kitty! Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente Nu este de ajuns să cucerești; trebuie să înveți să seduci. Voltaire În 1843, la Copenhaga, apare una dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]