1,499 matches
-
decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora întregul sistem al metafizicei consistă din patru părți principale: 1) Ontologia 2) Fiziologia rațională 3) Cosmologia rațională 4) Teologia rațională. A doua parte, adică învățul naturei rațiunei pure, conține două despărțiri: physica rationalis și phychologia rationalis. Ideea primordială a unei filozofii a rațiunei pure prescrie însăși acest despărțământ, acesta este așadar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așa cum este ea în proiectul ei noetic? Discuția asupra genului de realitate pus în joc de proiectul Kallipolis generează în cele din urmă un răspuns și pentru celelalte două chestiuni. Problematizarea realității sale este făcută de Platon după modelul unei ontologii scalare tripartite. Situația filosofului care se află în postura de a formula un proiect politic pe măsura accesului său privilegiat la adevărul ființei se aseamănă situației unui pictor. Pânza și reprezentarea pe pânză ce echivalează unei imagini obținute în suflet
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un simbolism foarte bogat și important pentru lectura dialogurilor, întrucât lui îi revine acum, simbolic, intuirea nemediată a adevărului și neputința enunțării falsului din Câmpia Adevărului, spațiu cu o importanță reală în simbolismul religios arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene din dialogurile de senectute, mai ales pentru reforma ontologiei parmenidiene propuse de Platon în Sofistul. Să luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează o hermeneutică a unui sens încifrat de Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui îi revine acum, simbolic, intuirea nemediată a adevărului și neputința enunțării falsului din Câmpia Adevărului, spațiu cu o importanță reală în simbolismul religios arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene din dialogurile de senectute, mai ales pentru reforma ontologiei parmenidiene propuse de Platon în Sofistul. Să luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează o hermeneutică a unui sens încifrat de Platon în dialogul Hippias minor, pe care noi am pretinde să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează o hermeneutică a unui sens încifrat de Platon în dialogul Hippias minor, pe care noi am pretinde să îl descifrăm în cheia unor probleme ale ontologiei sale târzii și pe care să le extrapolăm în cele din urmă asupra filosofiei sale politice. Nu avem nici un indiciu să presupunem un sens tăinuit conștient de Platon în textele amintite, dar, dacă reținem că, în tinerețea sa, Platon îl
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în care domeniul ahileicului (analogic prin atributele sale, așa cum am arătat mai sus, cunoașterii ființei eleate și accesului la Câmpia adevărului) trebuie dublat de domeniul odiseicului, stăpânitor voluntar și reflexiv asupra adevărului și falsului. Formulând deopotrivă originile logicii și ale ontologiei, celebrul pasaj al dialogului care prezintă știința dialecticii ca artă a combinării corecte a ideilor și, deopotrivă, știință a recunoașterii combinării incorecte a lor face din filosoful care se reclama descendent al „părintelui” Parmenide (al cărui acces exclusiv „adevărat” la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sugerată în trei episoade ale dialogului al căror sens este convergent: într-adevăr, condiția umană ar fi cea responsabilă pentru faptul că, în general, într-o societate destinată virtuții și dreptății, unii trebuie să gândească în locul altora. Această fundamentare în ontologia umanului ar putea fi cu adevărat înzestrată cu suficientă forță pentru a fundamenta politicul și a instaura în el primatul lui a ști asupra lui a fi și pentru a legitima un tip aparte de stăpânitor de adevăr. Primul episod
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Care e acesta? Într-o formulă concisă, am putea spune: ceea ce este cu adevărat. Cum trebuie înțeleasă această expresie? Ce înseamnă „ceea ce este”? Și ce înseamnă „cu adevărat”? Prima dintre întrebări corespunde unui domeniu al filosofiei numit în mod curent ontologie - teoria ființei. Cum ne e accesibilă ființa - mai precis cum îi ea accesibilă lui Platon? „Imboldul dat de către Platon acestei problematici e, în fond, a doua naștere a filosofiei; unul dintre cele mai fascinante lucruri din istoria gândirii: ideea potrivit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
necesară și eternă care ar fi deja aici, ci ceva diseminat în concepții deosebite asupra fericirii - presupune o generalitate care nu va putea fi niciodată rezumată într-o Idee. Din această concepție diferită asupra vieții decurg o filosofie diferită, o ontologie diferită și, de asemenea, bineînțeles, o politică diferită” (p. 225). * Ce e de reținut din acest demers? În ce măsură lucrurile acestea fundamentează proiectul istoric al lumii europene? Și în ce măsură ne pot ele ajuta în situația în care ne aflăm noi înșine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
implicit, erosul dă seamă unei atât de mari încărcături ontologice încât Platon nu se sfiește să sfârșească întregul proces și procedeu erotic în cer, în transcendent, în lumea Formelor. Acolo, numai Frumuseții îi este sortit să se înfățișeze limpede privirii. Ontologia lui Platon nu conține decât Forme, spre deosebire de „ontologia lui Socrate” care nu conține în nici un fel asemenea Forme. Platon iubește Forma și, conform lui, nu există Formă a Frumuseții în cer întrucât ea există și pe pământ; există Frumusețe pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
încărcături ontologice încât Platon nu se sfiește să sfârșească întregul proces și procedeu erotic în cer, în transcendent, în lumea Formelor. Acolo, numai Frumuseții îi este sortit să se înfățișeze limpede privirii. Ontologia lui Platon nu conține decât Forme, spre deosebire de „ontologia lui Socrate” care nu conține în nici un fel asemenea Forme. Platon iubește Forma și, conform lui, nu există Formă a Frumuseții în cer întrucât ea există și pe pământ; există Frumusețe pe pământ numai întrucât ea este posibilă în cer
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aici- îndrăgostiții au nevoie să se vadă și, asemenea îndrăgitorului, îndrăgitul vrea (chiar dacă nu la fel de aprig) să îl atingă pe celălalt, să îl sărute, să împartă același pat cu el. Intimitatea fizică este în „diferența de contact” exact ceea ce este ontologia socratică în „diferența ontologică”. În privința „diferenței de contact”, căci aici i-am aflat și numele, Socrate preferă intimității platoniciene intimitatea limitată la contactul mental și vizual. Este de sesizat, de asemenea, o diferență între Socratele lui Xenofon și cel al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
studii de filologie clasică, lector la Catedra de Spaniolă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Mihai MACI, lector al Universității din Oradea, Departamentul de Filosofie, doctorand al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind ontologia lui Martin Heidegger. Mihai MAGA, doctorand al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, cu o temă privind filosofia politică a lui Marsilio din Padova. Vasile MUSCĂ, profesor al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice și Medievale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conducător al dezvoltării ontogenetice 1.2. Modele și teorii ale dezvoltării psihicetc "1.2. Modele [i teorii ale dezvolt\rii psihice" Sub impactul mai general al modelelor filosofice și științifice ale devenirii și evoluției lumii vii Ă problemă fundamentală a ontologiei Ă, explicarea dezvoltării psihice face și ea obiectul unor poziții interpretative diverse. Respectând și acceptând nuanțele, se poate distinge, totuși, mai evident sau mai voalat, o grupare a teoriilor psihologice ale dezvoltării în jurul a trei modele clasice: modelul organicist, modelul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai ridicat de monografii au constituit baza de date și au creat un sistem compus din zece domenii de activitate - fiecare datat la debut și cu multiple conexiuni. Cele zece direcții reprezintă istoria naturală, religia, epistemologie și sinteză, sociologia, logica, ontologia, biologia, reprezentarea, percepția și educația. Fără îndoială, când procesul de prelucrare a întregii opere piagetiene (a peste 1 000 de itemi) ia sfârșit, se vor naște noi categorii care creează noi legături. Sub o privire suficient de antrenată și după
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pentru a-l contrazice pe Renan și pentru a demonstra că gnosticii nu sunt creștini ci filosofi get-beget, luptând și activând pe același teren ca și discipolii lui Isus, dar propunând niște concepții despre lume cu consecințe metafizice diametral opuse. Ontologia fără iluzii a creștinilor îl condamnă pe om la o pedeapsă veșnică, atâta timp cât va dăinui pe pământ. în schimb, ontologia gnostică îi disculpă pe oameni și-i lasă liberi să se miște într-o lume asimilabilă cu un câmp în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
activând pe același teren ca și discipolii lui Isus, dar propunând niște concepții despre lume cu consecințe metafizice diametral opuse. Ontologia fără iluzii a creștinilor îl condamnă pe om la o pedeapsă veșnică, atâta timp cât va dăinui pe pământ. în schimb, ontologia gnostică îi disculpă pe oameni și-i lasă liberi să se miște într-o lume asimilabilă cu un câmp în ruină. Adam vinovat pentru unii, victimă pentru ceilalți: între aceste două poziții radical antinomice se joacă destinul omenirii. Astfel, pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
băuturi și decocturi utilizate pe atunci pentru a împiedica fecundarea. Tehnicile erau puse la punct; prostituatele recurgeau la ele în mod curent. Când spermatofagiile - mijloace contraceptive eficace... - nu erau considerate ca suficiente și nici precauțiile medicale, gnosticii mergeau până la capătul ontologiei negativului realizat pentru a-l suprima: ei extrăgeau manual fătul din pântecele barbelognosticei însărcinate. După ce recuperau avortonul, ei îl pisau într-o piuă, îl amestecau cu miere, cu condimente, cu piper și cu uleiuri parfumate pentru a face astfel un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie Andră, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
era una personală. Era unul dintre multele destine posibile. Să recunoști un asemenea destin și să-l descrii era o acțiune prea veselă și plină de viață pentru a-i lua în considerare latura teoretică și politică. Pictură sau literatură? Ontologii. Un pictor sau un literat, în această calitate, nu se trage de nicăieri. Îl găsești ca pictor sau literat printr-o destinare, fericire sau soartă apriorică. Îndoielile sale sunt tehnice, iar cele teoretice sunt pur mimetice. De altfel, se știe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ion Petru, I. Petru-Tomis) articole, cronici și eseuri filosofice și literare, proză și versuri. Ca eseist din ultima promoție gândiristă, I. s-a bucurat de oarecare apreciere. Dintre lucrările care i-au apărut în volum se remarcă, prin ecoul ei, Ontologia umană și cunoașterea (1939; Premiul Fundațiilor Regale), o incitantă disertație filosofică pe tema destinului creștin al omenirii. În 1936 publică, sub pseudonimul Sergiu Vladimir, Jurnalul unui om inutil, iar un an mai târziu, un volum de versuri intitulat Mirele de
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
italiană, germană și a tălmăcit în aceste limbi din lirica lui Mihai Eminescu. A dat, de asemenea, o transpunere în românește a romanului O viață de Christian Barnard. SCRIERI: Jurnalul unui om inutil, București, 1936; Mirele de Miazănoapte, București, 1937; Ontologia umană și cunoașterea, București, 1939. Traduceri: Christian Barnard, O viață, București, 1971. Repere bibliografice: Ar. A. [Arșavir Acterian], „Mirele de Miazănoapte”, VRA, 1937, 512; Călinescu, Ist. lit. (1982), 955; Micu, „Gândirea”, 969; Scrisoare de la Cristina Ionescu. 1980, ADLTR, I-34
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
În perioada actuală (desigur, nu În sens psihiatric, ci În sens cultural, așa cum se vorbește de politropism și de policronie). Dincolo de aceste considerații sociopsihologice, credeți că anarhetipul ar necesita o definiție mai apăsat filosofică, cu o aplecare mai puternică spre ontologie? Mircea Muthu: Da, la asta mă gândesc, Într-adevăr, la o circumscriere mai puternică dintr-un unghi evident filosofic, pentru că În momentul În care vorbim despre personalitate multiplă... Corin Braga: Sau subiect multiplu... Mircea Muthu: ...eu cred că nu este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
avem preocupări destul de diversificate, trebuie să găsești conceptului o bază, un temei comun, care să fie fundamentat În ultimă instanță ontologic, de la care pornind să Își poată asuma fiecare diferite ramificații personale. Dacă rămânem să pasăm conceptul În zona unei ontologii „slabe”, atunci el Își pierde gradul de inovație pe care Îl are, deoarece rămâne un simplu concept postmodern Între altele, integrabil și asimilabil celorlalte. Am putea pomeni termenii lui Derrida, cei al lui Deleuze de rădăcină și rizomi, Între care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În postmodernism. În modernism ea e asociată cu o conștiință convulsivă, care trăiește angoasat această fărâmițare, În postmodernism apare tendința omului de a se Împăca cu această fărâmițare. Vattimo mi se pare emblematic În acest sens - el vorbește despre o ontologie a declinului, dar care nu trebuie trăită traumatic: trebuie să ne Împăcăm cu această lume fără Dumnezeu, În care nu mai putem fi decât ființe scindate, dar trebuie să ne gospodărim această scindare. Aș spune că e o schimbare de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]