2,454 matches
-
realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante, căci închise cu forța între paranteze mentale strict raționale, pragmatice. Desfășurată pe orizontala exilului terestru, poezia lui Fondane, cu toate armonicele sale dureroase, dezastruoase, ne face finalmente să resimțim verticala tragică a exilului metafizic a oricărei făpturi umane
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
deceniu. Faceți calculul. Ce se întâmpla, așadar, în 2008? Un eșantion avem chiar în această carte, în secțiunea pe care Ion Manolescu o adaugă unei investigații mai vechi privitoare la literaturitatea benzilor desenate (pp. 125-153). În paragrafele dedicate „noilor critici”, opaci și ei la rolul canonic al acestei categorii paraliterare, Ion Manolescu se ocupă în amănunt de polemica purtată de Paul Cernat și Daniel Cristea-Enache chiar în anul de grație 2008. Ambii susțin vocal, mai prudent sau mai vehement, „marea literatură
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
-i poate atinge filonul esențelor. Numai că familiaritatea nativului față de propria cultură îl împiedică să aibă simț critic, de unde și neputința de a-și ridica în conștiință o judecată obiectivă. Rezultatul e o chiasmă fără ieșire: dacă ești nativ ești opac prin exces de aderență intimă, dacă ești străin ești orb prin lipsă de fir afectiv. Nativul nu are discernămînt din lipsa termenului de comparație, savantului nu are fler din cauza handicapului de ordin intuitiv. Privilegiul nativului de a simți paideuma locului
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
procedeu care să li se potrivească tuturor implică o mare subtilitate strategică: trebuie, pe de o parte, să lași mereu deschisă perspectiva «intrării», dar, pe de alta, să ai precauția de a revela voalând, de a bloca ferm accesul celor opaci” Analitica receptivității (transpusă în plan spațial și simbolic) pe care o întreprinde filosoful exploatează cele două registre distincte care structurează semantismul paradoxal și subtil al parabolelor - un registru al dezvăluirii, al arătării și altul al camuflării: „Fiecare își va lua
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
revelator pentru unii și camuflaj prudent pentru ceilalți. Ele ascund dezvelind și dezvăluie acoperind, în funcție de amplasamentul spiritual al receptorului. Altfel spus, parabolele cheamă și totodată țin la distanta.[...] Știutorii recunosc valoarea indicativă a decorului, în vreme ce, pentru neștiutori, același decor e opac. Parabolele seamănă cu un asemenea decor, cu o imagerie anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
tipul cauză-efect unii cu alții. În Lucreția, ruptura dintre oameni în funcție de poziționarea lor de o parte sau de alta a regulilor regimului e lăsată la vederea cititorului și e cu atât mai frapantă cu cât, pentru personajele însele, totul rămâne opac. O țărancă se vede în fața situației de a fugi cu soțul ei în munți după ce socrul ei a fost arestat, iar amenințarea asupra tânărului cuplu devine iminentă. Grupul este hăituit de comuniști, vânat până la capturare, după ce rezistase unor situații și
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
posibilitatea dialogului; de ce, alteori, gânditori de mare calibru se comportă contradictoriu într-un interval restrâns; de ce cea mai mare parte a publicului activ e de fapt modelat de presupoziții și nu modelator de strategii de lectură. Noțiunea de comunitate interpretativă (opacă și permeabilă simultan) lămurește, în cadrul mental propus de autorul ei, toate aceste dileme. Un singur punct fragil pare să aibă excursul lui Stanley Fish: ultima secvență din articol, în care, printr-o metaforă mai degrabă poetică, acesta încearcă să lămurească
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
semna Actul Final al Conferinței de la Helsinki) nouă tineri preocupați de literatură au aderat la un proiect comun, în care urmau să-și prezinte împreună poeziile și textele scurte de proză. Motivul? Erau sătui de refuzurile autorităților culturale ale vremii, opace la literatura lor, bănuitoare la ceea ce s-ar putea numi alteritatea mesajului lor. Pentru cei nouă (Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johanmn Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner) „poezia este acțiune.” Fără a avea
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
de textilă și așteptam momentul în care aș putea să te conving, să mă apropii, să te pansez. Neîngrijită, rana îți poate fi fatală. Nu dai semne să mă accepți. Când obosești, îți propun oblojirile arhicunoscute, nu reacționezi, ești același opac de dinainte, nu comunici, nu răspunzi, doar stai în șezut și mă privești. Dacă te-ai vedea, Sever șsubl. meaț. Stai în propriul bazin cum ai sta pe un tron regal. Mă privești compătimitor. Nu te înfurii, nu ești violent
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
clipa în care le lași din mână. Îmi amintesc foarte bine, când eram mică, de efortul colosal de a umfla cauciucul de India, roșu închis, flasc, până se făcea tot mai strălucitor și mai transparent, deși întotdeauna a rămas destul de opac ca să promită că va putea crește și mai mult. Apoi momentul crucial când din ambiție îl mai puteai umfla încă un pic și o catastrofă devenea iminentă. Acum, văd deodată un ciorchine uriaș de minunați struguri tropicali, gigantici, copleșind o
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
nobilul obicei al impresarilor, încetase plățile artiștilor și-i lăsase muritori de foame pe strade, Filimon a trebuit să-și caute esistența într-un alt izvor.” Sunt convins că un astfel de text ar suscita interesul oricărui elev, oricât de opac la frumusețile lecturii ar fi. Și de-acolo până la un citat din Filimon, cel pe care eșecurile vieții l-au împins să ajungă mare scriitor, n-ar fi decât un pas. Ca, de pildă, acesta, de-o actualitate care l-
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
cultură” (în care eu nu cred), dar un fapt e cert: poezia lui Virgil Mazilescu a reprezentat, în ultimele două decenii ale regimului ceaușist, un reazem al celor care mai credeau în literatura adevărată. Puțini scriitori au fost atât de opaci la elementul ideologic, pe cât a fost Mazilescu. Laconismul, fragmentarismul și concepția textului ca „work in progress”, condamnându-l la o relativă marginalizare socială, l-au salvat artistic, în integralitatea operei sale. Era necesară readucerea în circuit a operei lui Virgil
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
ultimă analiză, o negare a unității umanității. Moartea exotismului stă într-o atitudine mai matură a spiritului, care opune falselor compensații ,,compensații reale înăuntrul umanului considerat ca totalitate și unitate" și propune atașamentul de lumea proprie, dar nu ca ,,finit opac și ostil în particularitatea lui oricărui alt finit", ci ca ,,universal concret", ca deschidere spre alte lumi în ,,libera ordine universală a unui singur viitor omenesc". Petru Creția divulgă încercarea, ce apare uneori, de anexare la exotism a însăși culturii
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
trebuit să recitesc tot ce-am "stricat" atunci. Căci filele trîndave nu numai că sînt necesare, dar și încîntătoare prin așteptarea ce-o creează în mine, prin speranța, pulverizată fin în suflet, că voi da, după consumul lor încețoșat, uneori opac de-a binelea, voi descoperi, voi dezgropa nonșalant, așa, ca chestie, comori nemaipomenite! Foile lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
de care nu se pot bucura mulți din generațiile mele, să-l cunosc și pe acest meșter de la om la om. Diferență de nivel și de capacitate. Caragiale este, pe lângă Valjan, un primitiv care zugrăvea pe o singură dimensiune și opac, așezând uneori amândoi ochii pe aceeași latură a obrazului și distribuind culoarea nedegradată. Valjan e transparență: toate materialele lui sunt translucide și sintetice: o viață cuprinsă ca un fum mobil în cristalul fiecărui lucru, o însuflețire de lumini și de
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
de peste drum. - Ar fi mai bine să nu mai faci chestii de-astea - a fost de părere Pați, pe punctul de a se enerva de-a binelea după aprehensiunile pe care le încercase. Cristina a privit în gol cu expresia opacă a unui copil căruia îi ceri să nu mai mănînce dulceață de vișine trei zile la rînd. Avea un aer iresponsabil, iar Pați a renunțat să se supere și și-a adus aminte că, în general, avea o părere foarte
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula insidios, de dedesubt de Lacul Morii, până la ornamentele din Piața Romană. Un prieten de departe îmi răspunde opac la urări, fiindcă-i dorisem emoții pure. Sub cuvânt că T.S. Eliot ne-nvață să nu ne-ncredem în emoții. Cum să-i argumentez că seara, în bucătărie, în lada de gunoi, în loc de resturi, văd jucării feerice, metale rare, tichii
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
buck fever c’est buck fever Înalță rondelul cît înjunghie sub gît Și deschide robinet nevăzut Custura decupează pielea mai fină pe burtă expectorează săculeți cu nutreț Unul din tineri montează ferăstrăul miniatural, celălalt - aproape să vomite - bea din bidonul opac urină sau coniac Bătrînul scandează catren după catren într-o franceză pornografică & ornamentală Camera insistă pe unicul corn - i-un mascul tînăr, efeminat - apoi pe ochiul stîng traversat de o lacrimă și părînd încă o dată mișcat. Vis de maimuță Țin
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii nemișcați, acoperiți de-o peliculă albă, opacă, care ne priveau fără să ne vadă și înlăuntrul cărora imaginea noastră răsturnată se proiecta peste lume; trăiam o nesfîrșită și dulce iluzie. Fără să ne dăm seama, noi singuri ne ignoram soarta, cărînd pămînt dintr-o țară în alta
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
și activ, dintre feminin și masculin, dintre volum și suprafață, dintre substanța imanentă și transcendența universului livresc este miza întregului scenariu pe care Călărășanu l-a imaginat la Baia Mare. Clopotul, o formă stabilă în repertoriul său de forme, și alfabetul opac, reperul grafic desemantizat, o altă constantă a imaginarului pe care sculptorul l-a acreditat deja, se regăsesc în egală măsură în cele două lucrări, atît ca preocupări în sine cît și ca forme de cercetare a unei relații active, de
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
neatenție între degete o bucată de hîrtie. Femeia din fața mea era în întregime absentă, cu mintea dusă în altă parte, iar singurul semn după care îmi puteam da seama cît de departe se află cu gîndul era nuanța mată și opacă a privirii ei, o privire de om a cărui atenție, ruptă de ambianța concretă a lumii din jur, era ațintită asupra unui lumi cu totul diferite. Femeia aceasta, atît de mediocră și de grosolană în stofa ei umană, era sclipitoare
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
cîte o femeie și cîte un bărbat își încep ziua în văzul tuturor. Și o sfîrșesc tot așa. Toți la fel. Mereu la fel. Aceleași gesturi dezgolite de sens, de vreun gînd, de vreo preocupare, de vreun interes, aceleași priviri opace, eliberate de sine și de celălalt, aceeași rutină suficientă, aceleași forme de exprimare ale bărbăției sau ale feminității, mă rog, aceeași violență stereotipă și măruntă, măruntă de tot. În fața sau tot atît de bine în spatele blocului, o mașină. Oarecum părăsită
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
se pare normală forma Ioana d'Arc, în loc de Jeanne d'Arc, iar Londra nu este (încă) amenințată în vorbirea românilor de vreo concurență a formei London. Unele forme mai vechi (precum Lipsca pentru Leipzig) au devenit totuși desuete și probabil opace pentru cei mai mulți. Formele specifice de transpunere a numelor proprii într-o limbă străină sînt adesea derutante (și pot produce confuzii în traduceri): Monaco, într-un text italienesc, se poate referi la München, nu numai la Principatul Monaco. Adaptarea împrumuturilor lexicale
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
bărbați cu ,complicații" intelectuale și fumuri existențiale doar flecăresc. Autor nu numai înzestrat, ci și inteligent, Lucian Dan Teodorovici operează un dublu transfer: mai întâi, de la tematica romanului la stilistica lui, și apoi, de la nivelul de percepție al personajului principal (opac la farmecul și farmecele vieții, posac și antipatic, știind mai mult ce nu vrea decât ce-și dorește) la însăși modalitatea de construcție a cărții. Dar o perspectivă narativă dominantă, ori unică, nu poate justifica scăderile și carențele cărților pe
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
crea lumea din nimic, omul nu ar fi rodul creației divine, iar posibilitatea unui perpetuum mobile ar fi o năzbîtie pe care numai mintea copiilor o mai poate plăsmui. Din păcate, știința nu rabdă asemenea excepții. Nu pentru că ar fi opacă în radicalismul cu care le tăgăduiește existența, ci pentru că nu are nevoie de ele. Știința poate descrie realitatea de una singură, fără să mai aibă nevoie de excepții, fulgurații sau revelații miraculoase, cum nu are nevoie nici de proptelele credinței
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]