434 matches
-
mai mari. — Hai, bătrânico, i-am spus, scoală-te. Vino jos să luăm micul dejun. Pe urmă îl trimit pe Gilbert la Nibletts să-ți aducă lucrurile. E foarte simplu. Sau, cel puțin, speram să i se pară simplu. Se opinti în sus, apoi se propti în patru labe și, în sfârșit, se ridică, cu greutate, în picioare. Rochia galbenă îi era groaznic, disperat de șifonată, și încerca, zadarnic, s-o întindă. Întregul ei trup exprima stângăcia ușor rușinată a ființei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai fost, ce ești - Semnul durerii singur va rămâne.” (A.E. Baconsky, 136), • pronume (adjective pronominale): „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, 71), „În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; ......................................................... Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M. Eminescu, I, 64), „Când sufletele toate de tot vor fi tăcut Va mai rămâne, poate, un clopot viu la poartă.” (T. Arghezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ori acesta este un adevăr absolut. Poetul era frământat de perpetuarea În eternitate a acestei inechități Împotriva căreia se revoltă. Ori o revoltă Împotriva predestinării Înseamnă cu totul altceva. „În orice om o lume Își face Încercarea Bătrânul Demiurgos se opintește-n van... În orice minte lumea Își pune Întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite În noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: "Hăis! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc." (Ion Creangă, Ursul păcălit de vulpe) Exemplificați, în enunțuri, folosirea punctului ca semn de punctuație, respectiv ca semn de ortografie. II. Nivelul lexical-semantic al limbii
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvântul a căzut cu un bufnet asurzitor la picioarele lor. Și mulțimea: ieeee! Apoi acei Cutezători au aruncat TOVAR|ȘUL NICOLAE CEAUȘESCU ȘI - toate deodată, probabil că erau sudate unul de altul - și mulțimea: heeeee! Pe urmă, când tocmai ne opinteam cu PARTIDUL, tovarășul profesor Curcă a strigat: nu, nu, lăsați-le acolo, Comunismul e un lucru bun, numai că trădătorii |IA l-au stricat! La care, poporul: huuuoooo! Și domnul profesor, speriat: dați-le jos! Jos comunismul! Steagul l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Se auzi, apoi, cascada. Se auzi,-n perete, lanțul closetului, ca un pendul. Se auzi, în fine, robinetul. Prosopul nu se auzi. Se auzi declicul pudrierei, rujul — nu. Era târziu: aproape miezul nopții. Vasile Elisav crăpă fereastra. Nora Aron se opintea, acum, să scoată dopul unei sticle de trei sferturi, albe, ascunse în cămară de taică-său, cândva, — cu un sfredel fără aripioare. — Tir-bu-șon, nu mai ai a-ri-pioare, se trezi Vasile, fredonând. — Hai să ne jucăm de-a tirbușonul, zise Carmen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a Moldovei și desconsiderarea lui, determinând, în momentul în care Rusia, ce cu orice preț vrea să-și asigure încorporarea acestor două provincii la împărăția sa, spre a împinge, conform dorinței Caterinei a II-a, limitele sale până la Dunăre, se opintește să facă pe Ipsilanti domn al Țării Românești...”. Iată și niște amănunte prețioase, ce le găsim într-un raport din 1 octombrie 1802 al aceluiași însărcinat de Afaceri al Franței la Constantinopol, despre numirea în scaunul Moldovei a lui Alexandru
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de încălzire, apoi se așază la un aparat pentru lucrat pectoralii. Se uită la gradația care arată numărul de kilograme cu care vrei să te lupți. Umblă la mecanism, mută cheița cu vreo 50 de kile-n plus, apoi se opintește și împinge. Douăzeci de repetări. A transpirat. Și parcă s-a dublat în volum. Se ridică anevoie și face câțiva pași prin sală, ca un urs. Se plimbă de colo-colo un minut, apoi se așază la aparat și începe încă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
acest joc și îl fac fărâme. Ei declară că vor adevărul și nu doar un joc despre el. E greu de alcătuit o convenție nouă când pleci la drum zdrobind toate piesele de care ai fi avut nevoie. Imaginația se opintește din greu și suntem puși în fața unei întrebări de când lumea: Adevăr ori Ficțiune? E destul de evident că ceea ce pretindea Fluxul conștiinței că face, că ajustează literatura după forma adevărului, că o face mai potrivită pentru a evoca viața, era pur
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
între 1940-1944 a fost istoria ultimei încercări de făurire a Transilvaniei ungare. Cea de-a treia generație a politicii ungare, ungurii de tipul Maderspach și Pethő (și pe lângă ei cei de tipul Tamási Áron, Jordáki Lajos și Bánfy Miklós), se opintise pentru ultima oară pentru realizarea acelui plan secular care îi neliniștise deja pe un Wesselényi, pe un Kossuth, și, la urma urmei, chiar și pe Jászi Oszkár: cum s-ar putea menține Transilvania cea veche de o mie de ani
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fragede și minții necoapte, neînțărcate încă de eroare. Totul până într-o bună zi când, la un cutremur, își întretăie fuga cu a lui Dedal, care de-astă dată se luă după el prin tenebrele galeriilor din subteran. Îl găsi opintindu-se cu cornițele-i juvenile într-o piatră de temelie pe cale să alunece afară din rosturile ei, ceea ce-i aduse din partea arhitectului un scărpinat de răsfăț pe greabănul acoperit cu păr. Abia pe urmă, întrebându-se de ce tocmai acolo, meșterul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și digestive. La ora șapte punct, steaua norocoasă a lui Rică urcă pe cer cu tupeu solar și zor taurin, insinuând cu coarnele o paranteză în timpul astronomic ordinar, de amurg dedat delectabil tabieturilor. Un început gemând de potențe ignorate se opinti preventiv în bezna încă distantă, invizibilă de la nivelul pământului, dar în curs de venire. La orice s-ar fi așteptat Ondine, numai la un spectacol privat de scamatorii, nu. Păcat de pepenele galben cu vin de Porto și de delicioasa
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu-i mai trimitea lui mesaje. Îi dădură lacrimile. O căută în sus, pe scări, cu privirea copilului de trei ani care fusese. Apa care continua să cadă începu să stârnească un vuiet grav. Mâini cunoscute îl împingeau de pe canapea, opintindu-se să-l smulgă dintr-o inerție plumbuită. Topiseră ghețarul tactil. Deodată pricepu: acolo, la etaj, era lucarna salvatoare! Simți un fâlfâit în spinare și fu smuls de el în sus, pe scările care duceau la baie. Dădu buzna înăuntru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se opintește începe să ne frîngă oasele. Privesc în jurul meu și încerc să-mi fixez o direcție. Zadarnic. Cît vezi cu ochii... nisip. Dunele! Văd pentru prima dată în viața mea dunele deșertului. Totdeauna mi le-am imaginat ca pe litoralul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
s-au arătat (prea, foarte!) radicali, precum s-ar fi putut aștepta cineva și se mai crede în virtutea unor parti pris-uri. Dânșii nu au fost din partea... literaturii pe care n-o mai chinuie problemele artei (... ca artă!) și care se opintește din răsputeri să fie actuală (prin radicalism și sfidare), năucitoare, transformându-se într-o acțiune ciudată, grotescă, în așa-numit performance gestual-textual (sau... a-textual!), în provocație, în stare să excite sau să enerveze ascultătorul (cititorul?), impunându-i să ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu pîine și sare, dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ori în luptă să ne luptăm?/ - Mie totuna-mi face,/ că ș-una, ș-alta-mi place! / În luptă,/ că e mai dreaptă,/ de la Dumnezeu lăsată! Zmeul descălică pe loc și amândoi se luară la luptă voinicească, smâncindu-se și opintindu-se într-o parte și-ntr-alta”. Bătălia pentru ordinea cunoscută a lumii se dă la granița extremă a creației, marcată întotdeauna de un pod, trecere „de la starea omenească la cele supraomenești, de la contingență la nemurire, de la lumea sensibilă la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și separarea ei de părinți are proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte: „Împinse cât putu împăratul, împinse împărăteasa, mânară pe vizitiu să bată și să se opintească, dar poarta sta nemișcată ca o stană de piatră. În deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fac o treabă pe lumea asta. Odată plecam împreună cu el de la școală. În curte, Tilo și Oache prinseseră un puști și-l obligau să cânte Heal the world a lui Michael Jackson. Gagiul n-avea nici un pic de voce, se opintea degeaba. Ieșeau niște gâjâituri șovăielnice. - Șăfule, hai tu să-l înveți p-ăsta mic. Am auzit că le ai cu opera! - Nu pot, dragă, mă grăbesc! Da, domnule, cum spuneam, Sadoveanu n-a fost deloc un turnător ordinar cum spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii, semenilor săi: "Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui." (Luca: 3-4) Desigur că în sumara descriere făcută mai sus, ați recunoscut fără probleme deosebite pe cel care, având mâncărimi la limbă și luându-l gura pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și Mircea ne înhămăm ca doi trăpași, de-o parte și de alta a oiștei, căreia îi spunem de fapt, ca-n Banat și Ardeal, rudă. N-aș putea zice că-i sfârșitul lumii. Ba chiar îmi place cum ne opintim prin gropile de pe Triumfului, cum hurducăm lemnăraiul pe Eroilor ținând dreapta, cum ne trec nădușelile când trebuie să facem sensul giratoriu înainte de pod fiindcă nu prea știm cine are prioritate, cum Mircea strigă nervos animalu’ dracului după un șofer care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
intercalați printre oameni [...] Am dat peste el [= evreul maramureșean] mai sus, la 500 de metri [deasupra mării], pe capra cotiugii cu doi cai, cărând butucii la fabrică, glumind idiș cu țărani [români] descendenți din voievozi, mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor seculari, ciocănind cunoscător, ca un medic, pielea stejarilor străbuni sau clătinându-se la marăv [= rugăciune de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cu o veche, vie stimă și afecțiune, Al vostru, Al. Husar </citation> (2) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași" data =”15 septembrie 1966”> Dragă tovarășe Călin, Mulțumindu-vă pentru publicarea, în excelente condiții, a materialului despre Madame de Staël, mă opinteam să vă scriu studiul despre Bacovia („Lumea lui Bacovia”), cînd primind invitația de a pleca la Năsăud, la centenarul lui George Coșbuc, unde susțin o comunicare în cadrul sesiunii organizate acolo, trebuie să întrerup. Am scris pînă azi, la ora aceasta
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]