895 matches
-
Domnia lui Carol I a coincis, În planul delimitărilor politico-doctrinare, cu o etapă de ambiguitate și echivoc, În care solidaritățile personale, pragmatismul, oportunismul și rolul individualităților au precumpănit adesea asupra componentei ideatice și a programelor politice. După cum s-a observat deja, nu se poate vorbi, la nivelul partidelor epocii, de un caracter doctrinar bine definit . Acest aspect este mult mai pronunțat până În anii
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
reprezentării „unității”, cu atât mai necesară În cazul unei modificări unilaterale a Constituției era, pentru ultima oară, aplicată. Cu greu s-ar putea desprinde din periplul rezumat mai sus concluzii definitive cu privire la apartenența doctrinară a lui Boerescu. Marcate, indiscutabil, de oportunism și neclaritate, succesivele sale adeziuni nu lasă decât o imagine confuză, care poate fi completată doar prin apelul la inițiative și luări de poziție concrete susceptibile de a-l plasa cu cât mai mare exactitate În peisajul politic al epocii
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
târziu, în timpul regimului Ion Antonescu, va face obiectul unor persecuții din cauza originii sale etnice (e îndepărtat din învățământ, îi este expropriată locuința etc.). După august 1944 se manifestă ca un vajnic susținător al politicii comuniștilor, atitudinea sa decurgând atât din oportunism, cât și, probabil, din credința că venise vremea înfăptuirii unor vechi idealuri. Numit director al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, în 1948 primit în Academia Republicii Populare Române, în 1950 sărbătorit cu ocazia împlinirii a șaptezeci și cinci de ani
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
din jur sau a istoriei. Din categoria celor din urmă face parte protagonistul romanului Urma scapa turma (1997), un adolescent prins în vârtejul tulbure al schimbărilor de după cel de-al doilea război mondial, în anii instaurării comunismului, perioadă în care oportunismul, furtul și delațiunea sunt armele folosite de cei mai mulți ca să răzbată. Boxer de perspectivă și ospătar la cel mai luxos restaurant dintr-un orășel petrolier de provincie, tânărul refuză să învețe josnica rețetă a supraviețuirii, iar răbufnirea sa din finalul romanului
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le stau în cale. Ei au de luptat cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
anotimp conține trimiteri la „glorioasele realizări” ale omului de tip nou. Cartea e plină de „eroi”, („primul constructor”, „excavatoristul”, „Ilici”). Poetul crede că e un mesager al poporului, iar versul său ar fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică „scânteia” în învățătura de partid: „Sunt ca o torță jinduind după flacără / Și de aceea trec pragul sediului de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și recompensată prin promovare. Rezum, formulând ipoteza că apartenența la organizații comuniste a depins și de prezența unor calități care
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum deseori în spatele umorului se află implicații existențiale grave. Astfel, piesele sunt, în
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
Artistice din București, în același an fiind angajat la Biblioteca Academiei Române, ca șef al Cabinetului de muzică, unde va lucra până la pensionare, în 1981. Încă elev, debutează cu versuri în 1934, la ziarul „Zorile Romanațului”. Literatura lui va ilustra un oportunism imperturbabil, angajat publicistic și editorial în trena tuturor regimurilor politice: legionarism, dejism, ceaușism. Prima carte a lui P., Cartea rănilor, apărută în 1946, este prezentată de Editura Casa Școalelor ca o expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
spațiul întreg al unor volume. Denumirea e doar parțial adecvată, și anume în ceea ce se referă la „evul nou”, adus în pagină conform unei paradigme ideologice impuse în epocă. Constituenții scrierilor sale depășesc, totuși, marginile speciei, îi estompează convenționalismul și oportunismul prin lirism, prin digresiuni istorice, sociologice, etnologice, etnografice, prin analize ce dau unor pagini caracter de studiu, într-un cuvânt, prin înfățișări proprii mai degrabă eseului. Cartea Ev nou în Țara Banilor (1961) este deschisă de un capitol structurat ca
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
și conjunctural, transformând p. într-un „argument” al închiderii și autosuficienței culturale, o evoluție împotriva căreia orice efort al părintelui ideii a devenit inoperant. Plasându-se tot în perspectiva culturală, adepții și discipolii p. au operat însă cu indecență și oportunism transferul conceptului din planul său propriu în unul total inadecvat, dar foarte favorabil satisfacerii unor interese nu numai „de partid și de stat”, dar și de grup cultural, într-o luptă pentru putere, care a marcat profund lumea literară românească
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Mușoiu, B. Brănișteanu, Gr. Mălinescu ș.a., editează M. în continuarea ziarului cu același titlu care apăruse între 1890 și 1894. Ei marcau astfel diferența de opinii în raport cu conducerea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, pe care o acuzau de oportunism. Mille, Mușoiu și Zosân scriu în fiecare număr articole polemice. B. Brănișteanu trimite de la Român un studiu politic intitulat Poporanismul. Zosân este și autorul unor excelente portrete ale scriitorilor I. Păun-Pincio și N. Beldiceanu, precum și al unor schițe de atmosfera
MUNCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288280_a_289609]
-
cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a lui Titu Maiorescu ș.a.). Apariția revistei a însemnat, în primul rând, afirmarea unui protest de esență morală și politică îndreptat împotriva unor realități ale vieții sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
adjunct), Dan Medeanu, Pavel Perfil, Bogdan Teodorescu ș.a. În intenția de a promova „libertatea, democrația, demnitatea”, P., care se declară „publicație independentă”, vrea ca „aceste cuvinte să aibă acoperire în viață prin noi înșine” (Paul Nancă, Noi zicem că...). Rubrici: „Oportunismul liber”, „Din istoria rezistenței anticomuniste”, „Lovitură liberă”, „Opinii”, „Oglinzi”, „Țara așa cum este”, „Contacte”, „Dramele cotidianului”. Revista publică versuri semnate de Romulus Vulpescu, Areta Șandru, precum și poezia Ne vom întoarce într-o zi de Radu Gyr, însoțită de o prezentare a
PHOENIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288806_a_290135]
-
în nori. Procedeul de a înlocui textul cu imaginea e folosit frecvent, desenele unor plasticieni talentați, între care Victor Ion Popa, ilustrând temele zilei și exprimând totodată spiritul insurgent și tonul polemic al publicației, ale cărei ținte sunt politicianismul și oportunismul. Dacă predominantă rămâne critica vieții sociale și politice, literatura și arta nu sunt nicidecum neglijate. Apar poezii de Teodor Scarlat, Constantin Salcia, Vlaicu Bârna, Ion Moldoveanu și, mult mai numeroase, proze scurte de G.M. Zamfirescu (Viața care se apără), N.
POLITICA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288874_a_290203]
-
la densitatea relativă a rețelelor sociale care leagă indivizii. Astfel de rețele sunt utile în formarea de deprinderi de viață socială și în crearea unei reciprocități generalizate și a unei responsabilități comune. După cum scrie Robert Putnam „societatea modernă abundă în oportunism și în ocazii de pe urma cărora se poate profita. Democrația nu pretinde ca cetățenii să fie sfinți, dar presupune în multe moduri modeste că cei mai mulți dintre noi vor rezista în cea mai mare parte a timpului tentației de a trișa. Capitalul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ca instructor cultural la Hunedoara. Din 1962 face parte din Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din București. Debutează la „Flacăra”, în 1948, cu o poezie ocazională, versurile pe care le va scrie ulterior aflându-se pe aceeași linie a oportunismului față de cerințele ideologice ale epocii. A colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Familia”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Veac nou”, „România literară” ș.a. Începuturile, ca și bună parte din activitatea lui N., vor fi dedicate reportajului. De la
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
unde predomină totuși lirica peisagistică și de dragoste, adăugându-i-se exploziile expresioniste ardente, în descendența lui Lucian Blaga. Impietatea desacralizatoare de conjunctură - nemăsuratul orgoliu al creatorului (Cântecul drumețului de zi), suficiența (Vase comunicante, Trei interludii de pace, Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
fie sfânt ori să nu fie deloc. Mă așteptam ca experții în microfoane și cu epoleți sub patrafir să practice, măcar la îndemnul rușinii, virtutea publică a smereniei 3. Slujbașii cu steluțe și epoleți au învățat însă mai repede alfabetul oportunismului politic 4. Cuvântul „demisie” nu figura în vocabularul pe rol al puterii ecleziastice tolerate de comuniști. Mărturisirea sinceră a păcatelor înșelării, mi s-a spus, ar fi devenit „pricină de sminteală” pentru popor (tratat cu aceeași condescendență). Alții au explicat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine, a fost relativ ușor de susținut că totul reprezenta o copie la indigo a scandalului politic din jurul lui Heidegger, dacă nu chiar o parodie ieftină a lui. Cu toate acestea, când sunt confruntați cu principiul că intelectualii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stau la fel, părând să urmeze fluctuațiile empatiei hermeneutice: „etapa” Hayek a coincis cu sprijinirea thatcherismului, despărțirea de New Right s-a produs exact atunci când Tony Blair și al său New Labour câștigau alegerile. Nu cred că e vorba de oportunism, pur și simplu, ci mai curând de o evoluție individuală și de „adecvarea intelectului la lucruri” (de exemplu, cred că Gray le reproșa sincer conservatorilor că au compromis coeziunea socială a Marii Britanii). Totuși, acuzații de „cameleonism” și „migrație politică” au
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, în ultimul pasaj în care vorbește de altminteri pitorescul savant român, sugerează oportunismul, ceea ce poate nici nu este incorect: „Grielescu” nu era un malign antisemit, ci doar a votat astfel când a fost să voteze, s-a declarat ca atare când a trebuit. Celelalte pasaje relevante sunt însă fără acest echivoc: „Grielescu”, „în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face pe nesimțite, atât din perspectiva individului implicat în proces, cât și din cea a observatorilor; printr-un derapaj fără sfârșit pe slippery slope; sau brusc, printr-un act de adeziune, printr-o conversiune, printr-o formă sau alta de oportunism, prin șantaj și sub amenințare, mereu sub presiunea istoriei. Cedând „tiranului interior”, intelectualul se prăbușește asemenea unui înger damnat, subjugat de demonia puterii, apoi de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este ultimul pas într-o tragedie a spiritului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se-ntorc danpetrașincii, fie personal fie În reeditări de lux, prosperi, petrecându-și concedii la Sinaia, Își lansează cărți, Își editează cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor și de oportunismul celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august 1944, vreme de un deceniu și mai bine, cultura noastră s-a tot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
românesc, „un sentiment aparte al naturii; un simț al măsurii și al strictului necesar; vioiciune, toate reunite în conceptul de seninătate, cu atributele: armonie, puritate, măsură/dor, gingășie/cumințenie, noblețe”. Mihail Polihroniade publică articolul Constantele politicii românești, reținând „arbitrariul guvernamental; oportunismul foarte josnic al lumii politice; incapacitatea revoluționară a maselor populare”; concluzia e una paradoxală: „Deși constantele politicii românești luate fiecare în parte apar ca tot atâtea defecte, ansamblul lor a dat roade destul de bune.” D.B.
ACŢIUNE SI REACŢIUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285159_a_286488]