745 matches
-
Învins În ciuda vremurilor aspre - Renașterea, dar și epoca zisă a luminilor sunt pline de exemple covârșitoare! Și, unul dintre meritele mele - dacă am vreunul! - sub dictatură a fost că repetam cui voia sau nu voia să mă audă că, În ciuda opreliștilor de tot felul, directe, brutale sau insidioase și viclene - cum au fost mai ales cele din a doua dictaură, cea ceaușistă -, spațiul nostru „de manevră” era mai mare decât părea și că „posibilitatea” de expresie care „ni se dădea” putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu câteva pahare de "molan" de 5 lei litrul, acompaniate de hamsii marinate tot de 5 lei și o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de minunați erau și dascălii, străduindu-se, în limita "indicațiilor" și a opreliștilor de tot felul, să ne învețe o istorie cât mai aproape de realitatea științifică. Fie-le țărâna ușoară blândului domn Cihodaru, urmașului său, academicianul Platon, minunatului Nicolae Gostar, spiritualului și rafinatului Ilie Grămadă, distinsului profesor și decan Berlescu... La "Masa umbrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocazional prin Brașov, la piață sau prin echipele de muncitori forestieri, patrulele de a lungul graniței nu mai erau evenimente cotidiene, se anulaseră odată cu frontiera. Drumul Carului era același, dar își pierduse importanța strategică. Pe aici circulau, acum, fără nici o opreliște, oricine voia să treacă peste Carpații deveniți complet românești, de la Brașov spre Rucăr, Câmpulung, Târgoviște sau invers. El rămăsese o cale comercială de bază pentru transportul produselor agricole și industriale de la producător la consumator. Localnicii erau mai liniștiți, furturile aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ajutat de două bas toane, hotărăște să se ducă săl viziteze. Fratesău locuiește în trun alt stat, la peste cinci sute de kilometri de el, iar el însuși nu are nici măcar mașină sau carnet de condus - dar acestea nu sunt opreliști reale pentru el. Și a propus ceva și va duce totul la bun sfâr șit. Drumul îl va străbate în șase săptămâni, parcurgând dis tanța dintre statele Iowa și Wisconsin cu o ma șină de tuns iarba. Nu va întinde
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
credeau că Beethoven „șia rupt măciuca“ și care povesteau cum se spală ele „la păsărică“, burți revărsate și hăhăieli știrbe, urlete și nebunie. Și, la trecerea dintre ani, cireașa de pe tort: sânii lăptăresei ăleia de la Ciao, Darwin! revărsați, fără nici o opreliște, și pictați cu „2005“. Pe vremuri, „2005“ era scris pe o panglică atârnată de gâtul unui copil... Opulența de acum vrea să simbo lizeze, probabil, belșugul pe carel trăim. Ce copil?! Bidoane grele, manele și păsărici de doamne bătrâne - ăstai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să accepte această cale232. Falimentul răsunător, în Germania, al băncii Dormstaetter Bank, l-a înghițit pe acest magician și opri pe această pantă cîrdășia financiară a domnului Argentoianu. Dar pînă la această prăbușire, mă izbeam mereu de unele măsuri, directive, opreliști cu atît mai jenante cu cît proveneau de la un prieten. Manipularea suveranului era un subiect de continuă preocupare. Regele Carol era un temperament activ și dominator și nu se mulțumea să accepte doar rolul redus pe care i-l oferea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Cu poala de sune verzi/ Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună) are valori apotropaice în descântece, când este asociată cu aura pură a fecioarelor. Dacă pana frumoasă a păsării solare devine o mătură mirifică, agentul taumaturgic se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care-mi făcea tratamentul obișnuit, al cărui nume nu l-am reținut. Într-o lume în prag de dezastru, noi trăiam în lumea noastră de oameni tineri, greu încercați de evenimente, dar care au avut norocul să treacă peste orice opreliști și risc și să rămână împreună spre a se bucura pe mai departe de viață, de existență! Apoi, de data aceasta mai încrezători în viață ca niciodată până acum, ne-am despărțit cu lumina speranței în inimi și suflete! Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și sărit în două labe pe mine, m-a îmbrățișat în felul lui și s-a gudurat cum îi era obiceiul, petrecându-mă din lanțul care îi limita întinderea intimității pe care ar fi dorit să ne-o ofere fără opreliști. Mama, obosită și fără de vlagă, a intrat în oda ie, s-a așezat pe pat și acolo am lăsat-o, cu gândurile sale, iar eu am și dat fuga în grădină să constat ce s a mai petrecut în lipsa noastră
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-i nimic deosebit de grav , totul e bine sau către bine, și că a doua zi, băiatul va păr ăsi spitalul. Era spre seară sau chiar înserase, cine mai poate preciza astăzi, la câțiva metri de poarta spita lului, fără nici o opreliște, am montat cortul și în noaptea aceea am dormit, vorba vine, acolo. Chiar în timpul nopții căldura depășea 25-30 de grade. Dimineața, un polițist a venit la noi la cort cu un domn Petru care știa bine românește deoarece câțiva ani
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a libertății. Ne-am câștigat dreptul la suficiență și arbitrar, ne-am câștigat dreptul de a nu mai ține cont de nici o regulă. Îi pot judeca pe toți, pentru că n-am ce risca și n-am ce pierde. Nu am opreliști de limbaj și de atitudine, pot, așadar, să-mi valorific inspirat agresivitatea și tupeul. Pledăm, în acest caz, pentru delegitimarea spiritului critic? Nu. Sugerăm doar dublarea autorității lui prin politețe și respect față de aproape, dublarea inteligenței prin bună tate, și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
secol XIX și începutului de secol XX ca să bântuie exact prin aceleași locuri din care a plecat cândva mândrul voievod, recunoscut azi de istorici numai ca o legendă. Încă din fragedă copilărie, lui Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
uliță. Dar de acolo din singurătatea ei lipsită de lumina ochilor, reamintește oamenilor, că odată, un voinic a răsărit din lutul satului ca să arate opresorilor că românul speră și nu renunță niciodată la lupta sa pentru libertate, indiferent de duritatea opreliștilor ce-i apar în cale. Cine trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui Victor al lui Lonu, numai dacă nu vrea nu va auzi cântecul tot mai pierit, plin de amar și de durere al Lonoaicii: Foie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a comunii, la aniversarea unei cifre relativ rotunde de 530 de ani de existență atestată documentar. Este cazul ca fruntașii desemnați ai satului, în această perioadă istorică în care trăim un moment al deplinei libertăți de exprimare, de trecere fără opreliști a granițelor României, țară ce aspiră la acceptarea ei într-o modernă formă de organizare a lumii, Uniunea Statelor Europene, să organizeze Marea Gală a întâlnirii Generațiilor, de decenii multe izolate și despărțite de rațiuni care în general nu au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aripi tinere se fluturau semeț, înălțimile au fost frânte și - tot el - le-a susținut căderea. Acum... acel om nu mai e. Moartea i-a înfrânt tăria. Mie nu-mi rămâne decât să-mi strig aerului amarul - lacrimi izbucnesc fără opreliști, lacrimi adunate din durerea mistuitoare a unei inimi înjunghiate. Vă trimit alături - ultima imagine a acelui ce v-a fost coleg și prieten, chipul celui care întruchipa toată nădejdea mea și speranța lui în viitor (dacă s-ar fi păstrat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vârful degetelor ca să le simt bine, mi-era imposibil să fac ordine în haosul din labirintul ce mi se deschidea. Cu toate astea, simțeam foarte clar, în vârful degetelor, existența unor vise. Imaginile se derulau în flux continuu, fără nici o opreliște. Numai că eu eram incapabil să le pricep, să le prind semnificația. Nu puteam decât să le confirm existența. Până la urmă am reușit să citesc două vise. Trecuse deja de ora zece. I-am înapoiat bibliotecarei craniul, mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
culegeri de cronici literare - aveau să treacă nu mai puțin de unsprezece ani până la următoarea carte a autorului: Jurnal (1989). Tipărit fragmentar în „Transilvania” (1988-1989), „jurnalul” este înțesat de observații amare și tranșant formulate privind natura libertății scrisului, lupta cu opreliștile mentale și administrative, obsesia adevărului și a sincerității etc. La apariția în volum, forța de impact a textului a fost însă considerabil redusă de inexistența unor capitole confesive; singure, ideile, lipsite de suportul emoțional și pur subiectiv, explodau cam fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
dorinței. Pe de o parte, iubirea apare ca un ideal destabilizator-intensificator al dorinței; pe de alta, ea funcționează ca un agent de autolimitare și de reglementare a pulsiunilor. Veritabil „haos organizator”, codul iubirii exacerbează și, în același timp, impune niște opreliști rătăcirilor lui Eros. Relația sentimentală este valorizată nu numai pentru că este identificată cu o viață bogată în emoții și simțiri, ci și pentru că permite realizarea uneia dintre aspirațiile cele mai profunde ale ființelor: a fi recunoscut ca subiectivitate unică, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
unii pe alții mai degrabă decât să-și vorbească ori să glumească împreună. Râsului nepotolit al lui Dionysos îi succedă concertele de claxoane, plăcerea plimbării în mijlocul lumii în mișcare. Sărbătoarea nu mai apare ca momentul privilegiat al râsului universal, fără opreliști; abia acasă, în fața televizorului, individul hipermodern își permite să râdă. Omul care râde nu mai e un homo festivus, ci, înainte de toate, un consumator de filme, de spectacole de varietăți, eventual mediatice. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Paul Yonnet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cât înmulțirea propriu-zisă a poveștilor de iubire. Până la urmă, rezultă că se merge mai puțin dintr-o aventură sexuală în alta, cât dintr-o poveste de iubire în alta. Pe de o parte, idealul de iubire pune un fel de opreliște consumului; pe de alta, viața sentimentală tinde să se alinieze temporalității efemere și accelerate a hiperconsumului. Nu anularea dimensiunii afective, ci o viață afectivă pe cale de a se structura ca turbo-consumerism, prin estomparea mitului iubirii eterne, descalificarea idealurilor de sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
știe de când, după luni de zile, dacă-i mai caută cineva sau se sesizează că n-au mai auzit vecinii de ei. Munca ta, de-o viață, obținută prin renunțări la binefacerile vieții și multe economii, poate cu lacrimi și opreliști făcute, se pierde în neant. De regretat după tine nu mai are cine s-o facă, te duce primăria la groapa comună, îmbrăcat, dezbrăcat, cum o fi, pentru salubrizare, iar dacă nu ți-ai procurat din timp coșciugul, te bagă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
I-a atras atenția unul dintre ei, că e păcat să corupi persoane care au plecat pe asemenea drum, neștiind că de fapt militarul ce merge cu ei este un elev « nevinovat » până la acel moment. Soarele eliberat parcă de toate opreliștile, lumina și-ncălzea întreaga atmosferă, făcând ca zăpada să nu mai scârțâie țeapănă pe sub bocancii cazoni ai elevului, ba din contra începea să se moaie sub așa raze călduroase. O priveliște minunată se arăta pe valea Gârcenilor, ce dădea în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-lea al PCR, îl cunoaște activitatea teoretică a partidului nostru, datorită, în primul rând, gândirii noi, novatoare a secretarului general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care a subliniat întotdeauna necesitatea aprecierii fenomenului artistic în specificitatea lui, estetica românească s-a eliberat de opreliști dogmatice, primitive și înapoiate.“ („Sporirea cunoașterii de sine a omului“, Scînteia, 14 august 1987) PORUMBACU Veronica Veronica se modelează (notă V.I.) „Chemarea Biroului Uniunii Scriitorilor din RPR ne deschide o altă perspectivă. E vorba de participarea directă, nemijlocită la problemele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu încredere deplină În Partid și-n Națiune - unitatea noastră vie, Toți Eroii românimii se unesc într-o lumină, Magnitudinea solară pe nou chip de Românie. Toți într-unul, cum un fluviu râurile își adună. Astăzi știm că nu-s opreliști să ne-nfrângă, să ne-ndoaie. În frumoasa noastră Țară și-n sfânta limba română Azi, EROUL NAȚIUNI-I CEAUȘESCU NICOLAE!“ („Eroul națiunii“, Săptămîna culturală a Capitalei, 17 aprilie 1987) „Analizând desfășurarea măreței epopei de înălțare a patriei române pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu putință. De felul meu, nu sunt un paseist. Nu consider că se scria, cândva, mai bine. Dar parcă prea și-a deschis Hades porțile de au năvălit de acolo demonii "scriiturii". Parțial, se poate invoca un răspuns întârziat la opreliștile de dinainte de 1989. Dar de unde avalanșa de autointitulații "douămiiști-zece" "unsprezece", "doisprezece" ș.a.m.d.? Cauzele sunt, după părerea mea, de ordinul psihologiei sociale, intrând în discuție, în primul rând, o reacție față de instabilitatea mediului. Însă în cazul Uniunii Scriitorilor din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]