680 matches
-
gherilă” are un caracter mai neutru (Willets, 2005, p. 433). Comun tuturor celor trei concepte este că ele presupun utilizarea violenței - care, în practica organizațiilor internaționale, poate obține legitimitate în cazul în care adversarul (guvernul unui stat oarecare) adoptă politici opresive și închide orice canal de comunicare pașnică a revendicărilor. Chiar și în acest caz, violența trebuie să fie îndreptată exclusiv asupra „țintelor militare”, iar nu împotriva civililor (Willets, 2005, p. 434). Organizații precum Congresul Național African, condus de Nelson Mandela
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin acte de cunoaștere, deci acte de putere, o realitate diversă, plurală, în continuă schimbare, feminismul postmodern deconstruiește întregul discurs și universul consacrat al relațiilor internaționale, mergând până la recuperarea sau inventarea unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
încercări de îmbunătățire a structurii administrative. Sultanii și vizirii au continuat să strîngă banii necesari prin vechile metode de mărire a taxelor, prin adăugarea de noi dări și prin devalorizarea monedei naționale. Au continuat să fie folosite sisteme ineficiente și opresive de monopolizare a perceperii impozitelor. Corupția din administrație a dus la trecerea veniturilor din taxe în mîini particulare, în loc ca acestea să fie folosite în vederea întăririi puterii țării. Problema militară majoră era corpul ienicerilor, fosta bază a puterii otomane. Așa cum
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe scriitorul român, decît pe critic. Fiecare a avut grijă să-și găsească loc într-un cenaclu, într-o mișcare, direcție, generație etc. încă din timpul vieții. Una dintre cele mai anormale manifestări culturale pe care le-a produs sistemul opresiv comunist a fost tocmai această manie/agonie a clasificării, a autoclasificării. Foarte mulți autori au avut marea bătaie de cap de a-și găsi un loc în istorie... Dar asta este altă poveste. Important e că un scriitor precum Mircea
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
care a instrumentat potrivnic legii și drepturilor elementare ale omului, cauze privind fapte ce nu erau nici pe departe de competența sa. Ele vorbesc despre acei oameni care au cutezat să-și ridice glasul, condeiul sau gândul, împotriva celui mai opresiv regim pe care l-au îndurat românii vreodată în istoria seculară. Pe culoarele instituției au răsunat pașii înlănțuiți ai unor oameni de seamă de pe aceste meleaguri... M-am aflat pentru câteva clipe în sala în care deținuții erau înghesuiți, loturi
Agenda2005-29-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283961_a_285290]
-
exercita un control dur asupra imaginarului scriitorului - un semn al virtuozității, simbolul unui comportament autist, evazionist ce permitea ocolirea unei alianțe cu politicul sau sporirea autonomiei estetice, dar și forma cea mai la îndemână de exprimare a protestului față de puterea opresivă. ,,Întoarcerea mitului" nu înseamnă așadar doar o ,,întoarcere a refulatului" - cum arată pe urmele lui G. Durand, Corin Braga- a ceea ce, în deceniul dejist, supraeul social politic respinsese, ci ea este mai degrabă ,,o întoarcere la mit", adică la o
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
putea oferi Puterii pretextul impunerii stării de urgență. Grupurile de ”ultrași” pot fi la fel de bine provocatori antrenați să provoace dezordine, huligani de pe stadioane sau tineri disperați, cărora nu le mai pasă că își riscă viața în lupta cu un regim opresiv. Cert este că acțiunea lor a oferit pretextul declanșării contrareacțiilor, după un scenariu anunțat încă de sâmbătă. Astfel, reprezentanții PDL au denunțat ”degenerarea” protestelor și au minimalizat importanța politică a mitingurilor antiprezidențiale. Pentru restabilirea ordinii, se va cere intervenția în
De ce nu a vorbit Traian Băsescu. Ce scenarii se pregătesc la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/46418_a_47743]
-
mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste, dublată de autoironie și umor, cu reconstituirea amplă a imaginii unei epoci, trăite din perspectiva și condiția intelectualului incapabil să se integreze într-o lume opresivă, absurdă.
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
muncă, fără bani este slobod să se hrănească cu libertatea regăsită”. Aceasta pe fundalul tribulațiilor majorității românilor supuși ordinii ideologice, intimidați, înspăimîntați: „cum s-a spus, 80 % din populația românească a fost afectată în diferite grade de intensitate” de regimul opresiv. Cu osebire semnificativă e întrebarea pe care și-o pune Petru Ursache dacă „fenomenul Pitești” a fost stopat la o dată anume. Mai lejer spus, dacă urmările flagelului totalitar au încetat după decembrie ori dacă diversele variante ale falsului ne urmăresc
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
metafora aceea privind feminitatea -, și ea, se leagă de nămolul vieții, de noroiul vieții, de informul vieții". Norman Manea scoate în evidență, cu un anume cinism la prima vedere, împrejurarea cum că individul care emigrează în Occident dintr-o societate opresivă se poate integra într-un mediu democratic, nescutit nici acesta de dificultăți, cu atît mai ușor cu cît a trecut prin suferințe mai mari: "Noul venit trece, totdeauna, printr-un adînc șoc. Manipulările care erau în totalitarism ale Autorității, adică
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
în procesul socializării, impuse de clasele dominante, iar Norman Fairclough crede de cuviință a căuta originea concepțiilor noastre în ideologia puterii, inoculată membrilor colectivității prin educație instituționalizată și prin mass-media. Teorie nu chiar inocentă: "Presupoziția că oricare regim politic este opresiv ni se pare foarte periculoasă și falsă; șefii regimurilor totalitare sînt astfel exonerați de orice culpă, căci ideologia ar reprima individul în virtutea unei necesități metafizice...". Totuși o determinare contextuală a modernismului se impune. E vorba de bifurcarea modernității, care e
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
atât de dezastruos pe cât e de clamat. Dar e clar că literatura română postdecembristă se scrie într-un alt climat ideologic decât cea imediat postbelică, deși efectele sunt cam aceleași. Dictatura pieței și a divertismentului funcționează într-un mod la fel de opresiv și de nefast ca dictatura politică. Distorsiunile literarității și corupția esteticului sunt pericole la fel de mari și într-un caz (perioada comunistă) și în celălalt (perioada consumistă sau epoca divertismentului). De aceea, pe baza acestei comparații, aș fi fost tentat să
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
produs intruziunea Securității, cu presiuni în vederea înrolării mele". Ne putem lesne imagina oroarea acestui debonnaire în fața oneroasei propuneri. Mai presus de toate, d-sa a înțeles a-și păstra libertatea lăuntrică, firește condiționată de o rezonabilă libertate socială pe care opresivul regim voia s-o încalce, adică să-l împiedice a rămîne într-un dialog senin cu sine însuși. Să mai adăugăm cîteva tușe la portretul acestui autor ce se mărturisește nu doar prin pana poetică, ci și prin cea a
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
-și ascundă fața când se află în spațiul public. Recunoașterea vizuală este una din condițiile elementare ale vieții în societate. Din clipa în care este garantată libertatea cultelor, religiile nu trebuie să-și impună legile particulare - în cazul de față, opresive - unei țări libere... Un militant islamist de altfel stimabil se plânge că purtătoarele de voal integral se simt tulburate sau excluse pentru o bucată de pânză. Observația e simpluță. Dincolo de faptul că mulți oameni au murit în decursul istoriei pentru
Voalul salafismului integral () [Corola-journal/Journalistic/3211_a_4536]
-
care numai o țară cu un stat și o cultură hipercentralizată ți se poate oferi, într-un efect involuntar de libertate neașteptată". încercînd a-și defini "rebeliunea" ca o "revoltă " romantică sau nu - împotriva establishmentului, a unei stări de spirit opresive cvasi-generalizate, Ovidiu Pecican o integrează într-o perspectivă istorică, cea a marii cotituri de după 1989, "viitură a timpului" care a însemnat nu numai surparea regimului dictatorial din România, ci și dizolvarea unui sistem cu apetențe de mondializare, generat de ideologia
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
a ceva" -- "te setezi pe-un obiectiv" (Realitatea TV, 13.10.2004), respectiv "a pleca, a dispărea" (despre care am vorbit cu altă ocazie). Tot așa stau lucrurile cu verbul a formata, folosit cu sensul "a forma, a condiționa": "sistemul opresiv ne dorea bine Ťformatațiť ca yesmeni" (Cultura 23, 2004, 17). Mare succes au nu atît verbele cu sens apropiat a deleta (engl. to delete), cu sensul "a anula, a distruge" - "ea deletează fără milă imensele arhive de iluzii omenești" (ournet
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
diferitele forme de îngrădire sau restrângere a libertății au fost exercitate de instituții precum organizația statală, familia, instituții magice și religioase, confrerii profesionale și comunitatea locală. Formele privării de libertate au fost răpirea, captivitatea (profilactică, profesională, rituală, familială), surghiunul, servitutea opresivă, pedepsele infamante, cătănia, prizonieratul, sclavia, detenția penitenciară (nu-i rețin atenția însă mediul penitenciar și grupurile infracționale). Socotind tema pe care o cercetează ca un "fenomen major, relevant și reprezentativ pentru definirea profilului cultural și spiritual al comunității tradiționale", autorul
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
pentru cauza sa, potrivit Wikipedia. Citește și: Câteva lucruri esențiale de știut despre Nelson Mandela Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk, pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Aceste fapte au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională. Între 1994 și 1999, Nelson Mandela a ocupat funcția de președinte al Africii de Sud. Ca șef de stat
Nelson Mandela a murit, la vârsta de 95 de ani by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/55059_a_56384]
-
pe care le reproșează altora, că un om bun se ferește de relele pe care, văzîndu-le la alții, nu bănuiește că le poartă deja în sine, fiind astfel un om constituțional rău, că nu te poți elibera de un sistem opresiv decît participînd mai întîi al el, că orice refuz este o încuviințare, și tot așa. Ca exerciții de elasticitate a minții, paradoxurile din Minima moralia sunt de un incontestabil folos. Atîta doar că, pe baza lor, se pot isca cele
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
în același timp și în aceeași bună măsură, și bucuria de a vă face plăcere. Iată pentru început Orașul iluziilor: "Printre clădiri în ruină,/ resemnate,/ câini vagabonzi,/ copii în zdrențe / delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
timpului, într-un alt moment literar și social-politic, Mircea Martin - cu distincția-i binecunoscută - își spune punctul de vedere într-o dezbatere care a inflamat spiritele în critica noastră de după 1989. E adevărat, sugerează profesorul, că a existat un regim opresiv, care și-a pus, într-un fel sau altul, amprenta asupra textelor, opiniilor și atitudinilor. Însă măsura acestei intruziuni a depins mult, decisiv chiar, de caracterul și de profesionalismul celui care scrie: un critic onest putea să își facă meseria
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
cîtă stîngăcie! Lăsînd la o parte manipularea politică și escamotările la ordinea zilei, constatăm cu stupoare că sînt căutați cu zel exclusiv informatorii Securității, adică uneltele, cei care, nu o dată, au fost, prin șantaj și teroare, ele însele victimele sistemului opresiv (îi avem în vedere pe foștii deținuți politici, dar nu numai pe ei), în timp ce brațul ce le mînuia rămîne impenitent. E ca și cum, cînd se produce un pescuit ilicit, ar fi pedepsit peștele iar nu pescarul! Nu vrem nici un moment să
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
aventurile sinelui pe care îl modelează. Exemple concludente le oferă cărțile lui Dan Lungu, Filip Florian și Sorin Stoica - epopei ale vieții trăite în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
o localitate în care procentul de maghiari este de 95% devine o crimă sălbatică săvârșită pe fondul tensiunilor etnice. Sub titlul „Ororile de la Odorheiu Secuiesc” cititorului i se arată cum populația nu s-a răsculat, ca oriunde altundeva, împotriva sistemului opresiv întreținut de Securitate și de Miliție, ci, fiind de etnie maghiară, a ucis cu bestialitate niște bieți români angajați ai respectivelor instituții. Un amănunt care le încurcă socotelile jurnaliștilor obiectivi și integri cărora le aparține textul, Mihai Voinea și Cristian
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5442_a_6767]
-
impunătoare este Sfântul Isaac. Vizibilă de oriunde te-ai uita, referință obligatorie, reper explicit. Dacă nu e însoțită de o credință care să-i legitimeze autoritatea, orice clădire ce domină orașul va fi percepută ca simbol al unei insuportabile puteri opresive. La Sankt Petersburg, Sfântul Isaac stârnește admirația, dar îmi amintesc că, la Praga, Kafka era terorizat de Castelul clădit pe o colină a orașului. Piatra proiectată pe verticală nu devine strivitoare dacă este acceptată de opinia publică; altminteri, ea se
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]