463 matches
-
într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau în cale; dreptcredincioșii și ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu avea nimic mai mult decât "utilitate tactică" pentru că "între aleși și damnați, între eliberatori și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu avea nimic mai mult decât "utilitate tactică" pentru că "între aleși și damnați, între eliberatori și oprimați, nu se poate pune problema acceptării reciproce a dreptului la suveranitate sau independență" (1977: 24). Mulți autori, inclusiv Stanley Hoffmann (1990: 23-4), au argumentat despre Kant că era "mai puțin cosmopolit și universalist în scrierile sale despre problemele internaționale decât
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu era o eroare intelectuală care trebuia corectată prin analiză filosofică, ci era o expresie a frustrărilor și aspirațiilor oamenilor care se luptau cu condițiile materiale ale vieții de zi cu zi. Religia era "opiul maselor" și "suspinul unei creaturi oprimate" (Marx 1977c: 64) iar revoluționarii trebuiau să înțeleagă și să conteste condițiile sociale care generaseră consolarea oferită de credințele religioase. "Critica cerului", după cum se exprima Marx, trebuia să devină "critica pământului" (1977c). Tema centrală în concepția materialistă a lui Marx
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de fapt, cel mai Înalt grad de libertate interioară. Μ Sentimentul leagă prezentul mai mult de trecut, pe când rațiunea, de viitor. Μ Libertatea se constituie Întotdeauna ca un sentiment individual: când nu am reușit să ni-l formăm, ne simțim oprimați chiar și Într-un mediu de viață liberal. Μ Numai acea libertate ne poate Înălța sufletește, care admite constrângerile morale: altfel, libertatea voinței proprii poate alege, de exemplu, numai răul În viață. Μ Pe unii oameni Îi sperie libertatea, preferând
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și subtilul dumneavoastră confrate nu a suferit de pe urma acestui mare număr. Avea o minte mai robustă. Ca să se pună la adăpost de această aversiune și de acest vertij statistic, nu a fost nevoit să citească extrem de puțin. În loc să se simtă oprimat, era incitat de această bogăție, din care trăgea atâtea Învățături și consecințe excelente pentru Îndrumarea și resursele artei sale. Nu a fost ferit de mustrarea destul de dură și de naivă de a fi informat despre atâtea lucruri și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
V. 3. Minimalismul Biedermeier și literatura Amélie Poulain Minimalismul soft nu are origini nobile. Ceea ce putem spune despre el este doar că ilustrează literatura provinciei, pe care o și idealizează. Minimalismul soft este sentimental, poetic, modest, aderă la suferințele celor oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să poată construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a intimității, redecorează clișeele franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chiar imposibil de separat Între ele. Într-o lume ostilă, nedreaptă, represivă, absurdă sau anomică, În care, chiar dacă este cetatea mea, eu nu mă recunosc ca apartenent, cu care nu mă mai pot identifica de care mă simt străin și oprimat, Îmi pot găsi totuși un refugiu interior. Eu mă pot pune la adăpost de o cetate ostilă printr-un act de refugiu sau de exil interior. Accept realitatea absurdă, dar numai În plan formal. Mă supun, dar nu mă las
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1. Ansamblul presiunilor și coercițiilor exercitate asupra individului și grupurilor de către instituții, pentru a-i determina să respecte legea, codurile sociale și valorile în vigoare în cultura de apartenență. 2. Abuzul de presiuni nelegitime, care îi pot determina pe cei oprimați să se revolte. 3. Orice act de violență ce se exercită asupra unui individ, în instituție, din partea acesteia sau în favoarea instituției. Din ce în ce mai des, constatăm în societatea actuală o legitimare a violenței instituționale, ea fiind făcută în baza mandatului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
afirmă mai clar, se impun mai intens, își manifestă cu violență forța lor de atracție îndeosebi în "perioadele critice". Nu e întîmplător nici faptul că, în general, impulsul care le activează pare a veni din interiorul grupurilor minoritare amenințate sau oprimate, sau asupra cărora apasă sentimentul amenințării sau al opresiunii. Cel mai adesea, între aceste grupuri și situația generală există un echilibru fragil, între ele și sistemul existent, sau pe cale de instaurare este o distorsiune. Faptul că o atare situație ține
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înfățișări diverse și mulți o deplâng ca pe o maladie a corpului social, punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de sclav fără nădejde, a strâns în el obida. Și obida a răbufnit spectaculos la trecutul solstițiu hibernal, în forme ce au surprins oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
său, a știut să-și conserve identitatea daco-romană și credința creștină, să-și conserve latinitatea într-o izolare totală, în mijlocul limbilor slave, maghiară, greacă și turcă. Trec goții și hunii, slavii, dominația ungară, cavalerii teutoni, imperiul turc, monarhia austriacă: dizlocați, oprimați, românii supraviețuiesc, își salvează limba, civilizația, biserica, uneori principii, înainte de a-și dobândi în 1878 independența pe care tulburările, ideologiile și spiritul de hegemonie din secolul XX o pun în cauză, fără a distruge voința de a exista a poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ideal de factură modernă, în adecvare sau nu cu realitatea școlii. În acest plan, remarcăm: relativizarea canonului, ca urmare a eliminării criteriilor valorice de selecție (postmodernii consideră că orice creație umană este echivalentă cu alta, în plus, creațiile grupurilor marginale, oprimate ale societății au fost ignorate sistematic, motiv pentru care ar trebui să se aplice discriminarea pozitivă în elaborarea canonului); în același context, pentru a respecta dreptul la decizie al celor care învață în raport cu ceea ce ar trebui să învețe, s-a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
certurilor și al exploziilor dușmănoase ale acestora, făcînd ca viața în comun să fie tot mai greu de suportat. Aviditățile pseudo-spirituale ale sarcinilor exaltate, aviditățile sexualității suprasau sub-valorificate și cele ale materialității sînt cele care împart societățile în opresori și oprimați. Ambivilențele motivațiilor subiacente se transformă în final datorită legii punitive în ambivalența inter-reacțiilor și în cea a situițiilor. Injustițiile dominante și toate tentativele de a le contracara prin violență sînt bazate pe starea actuală a evoluției ființei gînditoare, care refuză
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
monstruoase, de la distrugere, incendiere, până la crime de o cruzime uneori infernală. Nu este mai puțin adevărat că există și o deviere patologică a psihicului uman când unii indivizi, ca urmare a frustrărilor, își imaginează că sunt persecutați, deposedați, furați sau oprimați, numai pentru plăcerea pe care o găsesc în răzbunare. Prin urmare, conchide Paulescu, „invidia și ura față în față cu patimile de proprietate și dominație produc cele mai groaznice conflicte sociale’’. Revoltele populare, răscoalele, revoluțiile, nu sunt întotdeauna numai rezultatul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Dar Monos, axa unipolara în singur cer intelectual, sculpta o pauză așa de pustiita dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și rar, încât fâlfâitor, apodictic un duh se aminti din sustrageri, înmânând în sfârșit amanetarea de suflet, replică din acel oprimat Decembre al Corbului 2. Apariția corbului, ca mesager al spațiul visului ("din sustrageri"), și ideea leitmotivului "Nevermore" (zălog pentru chinuitoarele întrebări existențiale cărora protagonistul din "Corbul" le caută răspuns), decurg cu necesitate ("apodictic"), pare să sugereze Barbu, nu doar din
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
arată îngăduitoare cu cei care optează pentru o carieră asigurată și unele privilegii, angajându-se în serviciile de informații. Se pune întrebarea dacă acest discurs despre frică este destinat doar străinătății, cu scopul de a-i explica implicit că societatea oprimată nu are cum să se revolte; referința la teamă ar fi un mod de a-și salva onorabilitatea. Ar trebui să ne întrebăm de asemenea dacă, odată trecute valurile de represiune, detenție și muncă silnică din anii 1950-1964, frica nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
națională și culturală a unui popor. Stilul evreilor de a gesticula (cu brațele aproape de piept, coatele lipite de corp, mișcări scurte și niciodată prea departe de trup pentru a putea proteja corpul de o potențială agresiune) este moștenirea unui popor oprimat, care dorește să comunice cu ceilalți, dar se teme să lase garda jos. În contrast cu deschiderea limitată și defensivă a gesturilor evreilor, cele ale italienilor sunt largi, cu dese depărtări de corp ale membrelor, sugerând faptul că nu se simt niciodată
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pe plan internațional: datoria de intervenție. Cel mai des este desemnată, impropriu, prin "drept de ingerință" (acest termen este ambiguu, deoarece cuvântul "ingerință" sugerează o intruziune, o acțiune nepotrivită, nefondată de drept). Obligația se impune atunci când o populație este îndelung oprimată și amenințată în existența sa (cum se întâmplă în cazul epurărilor etnice sau al genocidelor) de către o putere dictatorială. În stadiul actual, inițiativa unei intervenții militare trebuie să fie aprobată de comunitatea internațională (ONU). Astfel, valoarea nu duce la o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
asta, de îndată ce se vor sătura să ne vadă goi, legănîndu-ne de pe un picior pe altul, încercînd la răstimpuri să ne așezăm, descurajați de fiecare dată de cei 10 cm de apă care inundă pardoseala." Suntem foarte departe de imaginea celor oprimați, solidari, uniți în nefericirea lor. Lupta pentru viață este sălbatică, fiecare e, fără speranță, singur. Formînd marea masă a prizonierilor, abandonîndu-se și supunîndu-se la orice, "damnații" ("musulmanii") sunt repede eliminați: "E cel mai simplu să mori: e suficient să execuți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dezvoltării afacerilor, capitaliștii micșorau salariile muncitorilor; din această cauză aceștia nu mai puteau cumpăra bunurile produse, și capitalismul s-ar afla astfel amenințat de criză. Om liber și sclav, patrician și plebeu, nobil și șerb, într-un cuvânt, opresori și oprimați aflați în opoziție perpetuă, au purtat o luptă neîntreruptă, când deschisă, când închisă, care se sfârșea întotdeauna fie prin transformarea revoluționară a societății, fie prin ruina comună a claselor în luptă. Înstrăinat în capitalism, omul trebuie să conștientizeze această înstrăinare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
expresia naționalismului de existență (I. Horga, op. cit., pp. 224-225). Criza celor două monarhii a zdruncinat sistemul absolutist restabilit în 1849. Dar, în timp ce Austria evolua spre democrație, Ungaria rămânea "împietrită" într-un sistem dominant aristocratic. În urma împărțirii teritoriilor monarhiei, maghiarii "din oprimați devin opresori" (Jacques Le Rider, op. cit., p. 71). Uniunea din 1867 a fost singura soluție posibilă. Imperiul Austro-Ungar cuprindea două state distincte: Cisleitania (Austria) și Transleitania (Ungaria), fiecare având Camere legislative și guverne proprii. Organe comune, sub egida împăratului, erau
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
că este încă de datoria lui să folosească chiar și cea mai mică posibilitate de realizare onestă. El se delimitează în mod radical de aparatul de culturnici, tocmai prin această mentalitate care devine adevărata notă distinctivă a acestei clase intelectuale oprimate. Despre unele aspecte mai importante ale acestei culturi românești, pe cât de periclitată în esența sa, pe atât de puțin cunoscută și înțeleasă, vom reveni cu amănunte și date concrete într-una din apropiatele noastre emisiuni viitoare. * Ne-am ocupat, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a împărți pe din două lotul complex al vieții, aruncând Osteneala asupra celuilalt și păstrând pentru ei înșiși Satisfacția. Rămâne de văzut sub ce formă nouă se manifestă această tristă tendință. Opresorul nu mai acționează direct cu propriile forțe asupra oprimatului. Nu, conștiința noastră a devenit mult prea meticuloasă pentru asta. Există încă tiranul și victima, dar între ei se plasează un intermediar care e statul, adică legea însăși. Ce altceva mai în stare de a face să tacă scrupulele noastre
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
intervină în mod direct pentru a ușura toate suferințele, pentru a satisface și a preveni toate nevoile, pentru a furniza capitaluri tuturor întreprinderilor, lumini tuturor inteligențelor, balsamuri tuturor plăgilor, aziluri tuturor nefericiților și chiar ajutor și sânge francez pentru toți oprimații de pe suprafața globului. Încă o dată, cine nu ar dori să vadă toate aceste binefaceri curgând în lume din lege ca dintr-un izvor inepuizabil? Cine nu ar fi fericit să vadă statul luând asupra sa toată osteneala, toată prevederea, toată
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca un astfel de discurs, asezonat în mod convenabil cu sofisme privind numerarul, balanța comercială, munca națională, agricultura hrănitoare a statului, perspectiva unui război etc. etc. să obțină cel mai mare succes și să aducă validarea decretului opresor chiar de către oprimați, dacă ar fi consultați. Acest lucru s-a văzut și va mai fi văzut. Dar prevenirile proprietarilor și proletarilor nu schimbă natura lucrurilor. Rezultatul va fi o populație mizerabilă, înfometată, ignorantă, pervertită, secerată de inaniție, boală și viciu. Rezultatul va
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]