19,786 matches
-
sau trei zile, între localitatea natală și următoarele orașe: Botoșani, Suceava, Piatra Neamț, Târgu Mureș, Brașov, București, Constanța. Prezentarea itinerariului se va face conform structurii de mai jos: - descrierea traseului (număr de kilometri, durată, mijloc de transport);informarea cu privire la posibilitățile de oprire, vizitare, masă și odihnă; - caracterizarea fizico-geografică succintă a unităților de relief străbătute; - punctarea unor date privind populația, istoria și obiectivele turistice din localitățile străbătute; - realizarea unor scurte informări despre personalitățile istorice, culturale sau științifice care au marcat anumite locuri; - prezentarea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
să nu ne acceptăm așa cum suntem. Dacă există un ideal de atins, cum să te simți în largul tău cu tine însuți, așa cum ești, de fapt? Nimeni și nimic nu este perfect în lumea asta. Deși, evident, toți aleargă fără oprire, încercând să-și îmbrățișeze idealul. Cu ce ne alegem, în fond? Cu ceva timp risipit, pierzând, deseori, lucruri cu adevărat importante. Îmi amintesc... odată, într-o discuție, un prieten m-a apostrofat, în glumă: „Așa ești tu, neclară!” Oare avea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
din kilometru în kilometru sunt stâlpi pe care sunt amplasate niște cutii în care poți să ceri ajutor. Așa ar trebui să fie. Oprim la primul - nimic. Încă un km. Nimic. Al treilea km. Tot nimic. Singura diferență față de celelalte opriri era faptul că aici era un refugiu în afara autobahnului. Mă întorc spre mașină și în acel moment văd o patrulă cu doi polițiști pe partea cealaltă a autostrăzii. Ce să fac? Strig tare și repetat. Nu mă aud, nu mă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Centrale de Stat pentru Patrimoniul Național Cultural - prof. Grigore Ionescu, arhitect, dr. Răzvan Theodorescu, istoric de artă, și prof. Dinu Giurescu, istoric al culturii române - au trimis o scrisoare secției de presă și propagandă a Comitetului Central al partidului, cerând oprirea demolării mănăstirii Văcărești; o lună mai tărziu, aceeași scrisoare a fost trimisă din nou, cu alte patru semnături alături de cele existente: prof. Dionisie Pippidi și Radu Popa, istoricul de artă Vasile Drăguț și dr. Aurelian Triscu; la 22 octombrie 1985
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
reprima vibrațiile inimii (chiar dacă are ... fibrilații) în fața unei femei frumoase. Așadar, cei doi se despart cu promisiunea reciprocă a unei apropiate revederi („tot aici!”). El va lua acum trenul spre casă, urmând să o anunțe cât de curând despre viitoarea oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere, vorbind însă cu ochii (acum Profesorului i s-au părut negri), în care i se aprindeau scurt mici luminițe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cîte am aflat o "Băbească" excepțională. La vederea canistrei, doctorul Stănescu a fost primul care s-a oprit ca electrocutat și a dus mîna dreaptă la mărul lui Adam, probabil pentru a-i opri unele mișcări involuntare. Ceilalți, observînd brusca oprire a doctorului, rămaseră și ei stană de piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de întîlnire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
afirmație ea însăși este un adevăr esențial, vorbind despre imposibilitatea ochiului comun de a întrezări ceea ce vede un al treilea ochi. Pentru Giordano Bruno libertatea metafizică radicală însemnează zborul infinit al intelectului "eroic", care nu se oprește niciodată, pentru că orice oprire însemnează limitare; însuși absolutul este oprire. Și Eminescu afirmă că "absolutul este frate cu moartea", așa încât poetul a fost nemulțumit de finalul din Luceafărul și intenționa "să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno". Deci în sensul întrevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
esențial, vorbind despre imposibilitatea ochiului comun de a întrezări ceea ce vede un al treilea ochi. Pentru Giordano Bruno libertatea metafizică radicală însemnează zborul infinit al intelectului "eroic", care nu se oprește niciodată, pentru că orice oprire însemnează limitare; însuși absolutul este oprire. Și Eminescu afirmă că "absolutul este frate cu moartea", așa încât poetul a fost nemulțumit de finalul din Luceafărul și intenționa "să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno". Deci în sensul întrevăzut de ochiul transcendental al filozofului-poet italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și deschiderea eliberatoare un tot dezvoltând un sistem de tensiuni temporo-spațiale și elanuri ideatice de o armonie absolută, din care iradiază vectori metafizici de eliberare a sufletului și intelectului. Cea mai perfectă finitudine impulsionează zborul cel mai înalt și fără oprire. Este poezia ideală care satisface cititorului certitudinea existențială și totodată îl pune în cursă pentru depășirea infinită a limitelor. De aici receptivitatea sa de excepție. Lectura cosmică a poemului "Cosmos", concept de origine greacă, însemnează ordine, armonie, coerență internă opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dar aparent straniu, Eminescu credea că "absolutul (existenței) este frate cu moartea". Pentru că esența ființării pentru a dura, trebuie să se afle neîncetat în devenire, deoarece cosmosul nu este dat odată pentru întotdeauna, ci se recreează pe sine din mers. Oprirea ar însemna încremenire, înghețul tanatic. c. Condiția sine qua non a realizării înveșnicirii vieții omului este să se reușească totodată atingerea unui alt absolut cel axiologic, cel etic. Empedocle afirma că întregul cosmos evoluează sub semnul ciclicității iubire-ură, armonie-dizarmonie, creație-distrugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iar în volumul Balaka Lebăda, această năzuință de evadare dintr-o lume în care se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede purtând pe aripile lor nu numai pe poet, ci și cerul, pământul, întreaga lume zboară fără oprire către un Dincolo care nu este nicăieri întâlnit, astfel că goana înaripată va dura etern: pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe poet, ci și cerul, pământul, întreaga lume zboară fără oprire către un Dincolo care nu este nicăieri întâlnit, astfel că goana înaripată va dura etern: pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o modifice și mai ales să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno" ? Sfatul demiurgului nu i-a fost de ajuns. L-a nemulțumit încremenirea ontică a lui Hyperion și vroia să-l înaripeze pentru un zbor fără oprire către cea mai înaltă treaptă existențială de neatins niciodată. Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe". Nu aflăm această viziune în consonanță cu ridicarea la ceruri a lui Zamolxis ? Care este aici logica, necesitatea internă ? Dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Giordano Bruno", cum a notat cu două săptămâni înainte de prima umbrire a minții. Or, ceea ce postula filozoful poet italian era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o întâlnim în sublimul poem al lui Rabindranath Tagore Lebedele, unde un stol de lebede, vast cât cerul, ia pe aripile sale universul, întreaga lume a finitudinii, într-o cursă către un dincolo, care fuge mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi diada finitudine-infinitudine, inclusiv absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în seara de 27 iulie 1942, a izbucnit iluminarea care constituia transcenderea ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
masa plătită de ea și plicul strecurat discret în buzunar, „să fie de rezervă“. Se vor plimba, braț la braț, pe Rue de Rivoli, vor lua la rând magazinele, Dominique își va cumpăra ciorapi fini, Alexandre va sugera o nouă oprire gurmandă, pe care o va achita, la fel de discret, din plicul proaspăt primit... Dar mai e până atunci. Alexandre soarbe din cana de ceai și baleiază cu privirea camera minusculă, cu patul (de fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de mare din cabina lui de pe Thule lăsase la iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar fi facilitat o croazieră printre ghețuri, nimeni nu a prins de veste că, la bordul celui mai luxos vas din câte se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dar acestea au fost puține doar cît să nu uite că-i iarnă. În rest, a toamnă tîrzie arăta vremea, și cei doi proaspăt deveniți părinți se rugau ca norocul acesta să nu-i părăsească prea curînd. Se dovedise potrivită oprirea lor acolo, în vizuina de la marginea pădurii. Unde să mai înainteze, cu micuțul după ei? S-ar fi expus unor riscuri inutile; așa că a trebuit să se mulțumească cu spațiul acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta între întrebări și răspunsuri. Lupino nu putea face altceva decît să aștepte. Nu avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le forțele, îi făcuse, în schimb, mai irascibili și mai violenți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fericit pentru asta. Ai dreptate tată. Sînt fericit și eu. Și-ți mulțumesc. Pentru ce? Pentru tot, tată. Pentru tine. CAPITOLUL 16 Veriga lips\ -L upino! Copilul meu...! Devenise un plînset fără glas. Acesta-i pierise demult, după ce urlase fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un centru de copii cu dizabilități sau de oricare natură, ne vom opri și le vom oferi un mic dar din partea noastră și le vom cânta multe cântece pentru a mai aduce zâmbetul lor pe buze. Același traseu, cu aceleași opriri îl vom parcurge și în alte comune apropiate. În timpul deplasării noastre vom desemna din timp un copil care se va ocupa de împărțit cărți de vizită ale grupei noastre, astfel cine va dori să ne contacteze va avea și un
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
care nedreptățesc pe cel care muncește, cu privire la plata ce i se cuvine: “Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat țarinile voastre, pe care voi ați oprit-o, strigă; și strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot.” (Iacov 5, 4). Oprirea plății lucrătorului, neplata integrală cuvenită pentru munca lui (efectele Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar - reducerea drepturilor salariale și ale pensiilor cu 25%) sau asuprirea lucrătorului, sunt păcate strigătoare la cer. Atacate la CEDO
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]