761 matches
-
acest dușman, a însemnat pentru el necesitate și lege. Evoluția spirituală a lui Nietzsche a gravitat nemijlocit în jurul raportului său cu Socrate. Nietzsche i-a purtat lui Socrate o ură drăgăstoasă (E. Bertram). Nietzsche a fost împotriva logicianului, iluministului, non-misticului, optimistului, trădătorului tragediei în favoarea dialecticii, toate, calități ale lui Socrate. În prezența lui Socrate îl cuprinde o "neliniște uriașă". Își pune problema identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc, care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
omului să ducă mereu o luptă cu sine Însuși: „Mărginit prin natura sa, infinit În dorințe, omul este un zeu căzut care-și amintește de cer.” (A. de Lamartine) În această luptă a omului cu el Însuși, trebuie să fim optimiști: „Oricît ar fi de păcătos omul tot are Într-Însul un dram de căință.” (M. Sadoveanu) ”Căința” a fost Însuși crezul de existență al marelui Dostoievski: „Conștiința vieții prețuiește mai mult decît viața”. Întreaga operă literară a lui Dostoievski demonstrează
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
situațiile! Până atunci, interesul nu este să mori imediat, ai tot timpul, ci să trăiești știind aceasta. Filosofie tragică, da, dar nu pesimistă. Căci Montaigne nu vede mai răul peste tot - și nici mai binele, ceea ce face din el un optimist. Dar el vede realitatea așa cum e: supusă presiunii entropiei, curgând, trecând și îndepărtându-se către moarte. Pentru tot și pentru toți. Acest adevăr evident degajă o altă certitudine și o altă problemă: e vorba nu atât de a muri încă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vieții internaționale diferă fundamental între cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de o factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial „biologic” tocmai datorită accentului pus în explicație pe natura umană), de factură pesimistă. Pentru optimiști (în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Mediu, G. Călinescu scria aceste rânduri: „Universitatea era nu numai o universitate de studii, dar și una de sentiment, fiindcă oricine putea fi student oriunde, limba de înțelegere fiind cea latină. Evul Mediu a fost un ev profund internațional” (Cronicile optimistului, Buc, (1964, E.P.L., p. 40). Marele critic încheia astfel: „Ah, întunecat ev mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mănăstiri, de sublime clopotnițe, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blânde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cât regret că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ar fi ca apetitul unora pentru critică să fie Însoțit și de unul similar pentru oferirea de alternative. Μ Nu poți să contraargumentezi cu folos dacă nu poți sau nu ești dispus să Înțelegi punctul de vedere al celuilalt. Μ Optimistul adevărat este acela care admite sacrificiile și Își făurește Încrederea din suferințele trăite. Μ Pesimismul se naște, adesea, din eșecul repetat al unor speranțe prea optimiste. Μ Recurg la bătaie În raporturile lor cu copiii mai ales acei adulți care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sacrificiului, Îngerul trimis de Dumnezeu va opri brațul tatălui, care-și va recăpăta astfel fiul. Răsplata va fi, prin urmare, Întotdeauna pe măsura gradului credinței fiecăruia: o mai mică sau mai mare mulțumire a propriei conștiințe. Μ Ce e necunoscutul? Optimiștii spun că nu este altceva decât una dintre numeroasele posibilități de explicație la care Încă n-am apucat să ne gândim sau pe care n-am reușit Încă s-o demonstrăm. Μ Secretul perenității morale a unor climate familiale este
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în continuare autoironia și ironia bine cumpănite, își fac simțită prezența și comprehensiunea, și compasiunea față de oameni în vremuri de restriște. Regina încurcăturilor (1993) reia texte mai vechi, dar abordează teme sau situații mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994) marchează o schimbare de ton: balansul ironie-grotesc este echilibrat de simplitatea uneori extremă cu care naratoarea se înfățișează pe sine însăși într-o lume aflată în schimbare și degradare. Este confesiunea unei femei care a traversat trei epoci
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
Luciditatea observației urmărește personajele în relațiile lor de fiecare zi, descrise într-o frazare cadențată, de o oarecare solemnitate. SCRIERI: Lasă asta!, București, 1982; Eu și tata facem sport, București, 1986; Schițe de roman, București, 1989; Regina încurcăturilor, București, 1993; Optimiștii înfrânți, București, 1994; Scrisoare din eternitate, București, 1998; Fetele lui Solomon, București, 1999; Cu familia la circ, București, 1999; Castelul englezesc, București, 2000; Ouăle și bibliografia, București, 2000. Repere bibliografice: Dumitru Dinulescu, Cartea vieții de fiecare zi, RL, 1982, 35
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
fiecare zi, RL, 1982, 35; Răzvan Bărbulescu, Un Jerome K. Jerome feminin, FLC, 1982, 36; Gabriela Eftimie, Jumătatea plină a... destinului, „Azi”, 1993, 48; Alex. Ștefănescu, „Regina încurcăturilor”, RL, 1993, 28; Lorena Păvălan, Memoria voluntară, CNP, 1997, 6; Elena-Esther Tacciu, „Optimiștii înfrânți”, „Minimum”, 1998, 6; Lorena Păvălan, Humorul și talentul de a-l dărui, „Meridianul românesc”, 1998, 2; Alex. Ștefănescu, „Scrisoare din eternitate”, RL, 1998, 48; Ion Zubașcu, Maria Marian, RMB, 1998, 18; Mariana Șora, Americile după Columb..., ALA, 2000, 520
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
le Întorci sastisit spatele. Citeam În iernile geroase, Îmbrăcați bine, cu ciorapi de lână, sub pături, la veioză, ziua În amiaza mare. ș...ț Eram un fel de Oblomovi care citeau În loc să doarmă. Singura diferență - Oblomovi fără prietenul Stolz, activul, optimistul Stolz. Dar și cititul era un fel de somn - visam cu ochii deschiși 5. Despre „vindecare prin Învățare”6 vorbește Dan C. Mihăilescu, după cum Norman Manea recunoaște lecturii un rol de adăpost În fața catastrofei: Adevăratul test de supraviețuire ș...ț
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
multă greutate, de intelectuali În primul rând. Civism Înseamnă acțiune, de aceea nu cred că intelectualul se află Într-o situație imposibilă, decât dacă acceptă să fie „pus”. E o opțiune care privește libertatea lui. Nu pot să fiu decât optimist În privința integrării europene - ori, Într-o viziune mai largă, a uneia euroatlantice care va sprijini schimbările democratice din interiorul societății. Societatea românească democrată nu se poate regăsi decât Înăuntrul democrațiilor europene. Articolul meu pornește tocmai de la datele societății civile occidentale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
succes). În special, această percepție va fi destul de exactă pentru a sprijini funcția de prognoză pe care Kent o atribuie informațiilor. În general, cercetarea în domeniul științelor sociale nu s-a materializat în ultimele decenii, iar cercetătorii nu sunt foarte optimiști din acest punct de vedere. Capacitatea de anticipare a informațiilor nu va avea impactul pe care și l-a imaginat Kent. Acest fapt ridică o întrebare mult mai dificilă în legătură cu relația adecvată dintre activitatea de informații și politică. Toată lumea este
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pentru volumele Periplu (1993) și Pod peste abis (2000). Versurile din cartea de debut, Dincolo de umbre (1968), propun imaginea unei umanități în armonie cu micile miracole ale prieteniei și iubirii. Cosmosul își acordează sonurile ascultând de impulsul sufletesc al acestui optimist retractil în delicatețea lui. „Aninat între cer și pământ”, poetul, „prieten cu întregul univers”, înalță imnuri unui „nou umanism” („oameni / care vă dăruiți vieții total”), transfigurând fără efort lucrurile întâlnite în jur și celebrând chiar „profeția” planurilor muncitorești. Discul (1972
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
Roman, a vorbit nu despre privatizare, ci despre restructurarea economiei ca fiind prima sarcină a noului guvern. El a amintit deficiențele tehnologice și de structură ale economiei socialiste, cele care au provocat criza economică din anii ’80, dar a fost optimist cu privire la viitor pornind de la ideea că noua guvernare dispune de o capacitate managerială superioară, obținută prin înlocuirea foștilor mangeri selectați pe criterii politice cu noi manageri, selectați pe criterii profesionale. Eșecul acestei speranțe a fost atât de rapid, încât, doar
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
153-169; Călinescu, Ist. lit. (1941), 542-545, Ist. lit. (1982), 612-615; Lovinescu, Maiorescu post., 179-236; Barbu Theodorescu, N. Iorga, București, 1943; Tudor Vianu, N. Iorga, scriitor, RFR, 1945, 5; Pamfil Șeicaru, Nicolae Iorga, Madrid, 1957; ed. București, 1991; G. Călinescu, Cronicile optimistului, București, 1964, 91-94; Cioculescu, Varietăți, 309-311; Râpeanu, Noi, 15-25, 147-149; Negoițescu, Scriitori, 233-243; Zaciu, Masca, 103-110, 111-121; Papu, Luminile, 7-20; Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga, București, 1968; Streinu, Pagini, I, 111-118, III, 103-113, IV, 97-99, V, 165-168; Ion Lăzărescu, N. Iorga
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
popoarelor lumii. De ce este această credință atât de importantă? Europenii nu simt că sunt un popor ales și totuși ei par să se descurce bine În lume. Există Însă o diferență. Europenii mă Întreabă adeseori de ce americanii sunt atât de optimiști În ceea ce privește viitorul lor. În mare măsură, este ideea de a fi un popor ales care Îi face pe americani etern optimiști. Nu avem Îndoieli că suntem destinați pentru măreție atât ca indivizi, cât și ca națiune. Ne face să fim
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Dacă oamenii de pe alte meleaguri vor să știe cu adevărat ce Îi supără cel mai mult pe americani, asta este. Nu putem să toleram pesimismul, o trăsătură de caracter pe care o percepem adeseori În cazul prietenilor noștri europeni. Suntem optimiști eterni - cu toate că mulți europeni, pe care Îi cunosc, spun că suntem pur și simplu naivi. Optimismul nostru este profund Îngemănat cu credința noastră În știință și tehnologie. S-a spus că americanii sunt o națiune de meseriași. În copilăria mea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
original: alocuțiunea rostită pe 23 mai 1961 la Dijon și adresată canonicului Kir, însemnările în italiană din ceea ce Ș. numește „jurnalul florentin”, care consemnează episoade ale călătoriei din 11-15 martie 1962 la Florența, în fine „dosarul” celor două „cronici ale optimistului” din septembrie 1963 despre Pico della Mirandola, care cuprinde și textul comunicării ce urma să fie rostită la congresul de la Modena consacrat umanistului italian. Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii (2001) reia în spirală secțiunea despre romancier din Momente
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
București, 1983; Ultime eseuri, București, 1985. Traduceri: Joseph von Eichendorff, Din amintirile unui pierde-vară, pref. trad., București, 1946; Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, introd. trad., București, 1946 (în colaborare cu Mihai Calmâc), Hagi Murad, București, 1947; Voltaire, Candide sau optimistul, București, 1947. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, Ion Biberi, „Proces”, F, 1935, 2; Constantinescu, Scrieri, I, 229-239; Cioculescu, Aspecte, 291-293; Streinu, Pagini, V, 250-252; G. Călinescu, Ion Biberi, „Thanatos”, ALA, 1936, 812, 814, 818; Mircea Eliade, O carte despre moarte, RFR
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
la persoanele cu toleranță scăzută la frustrare, la cele care neagă terapia, exagerează rolul de bolnav (datorită beneficiilor secundare) sau sunt caracterizate prin trăsături obsesv-compulsive. Persoanele cu dispoziția de a avea o concepție pozitivă despre viitor și despre evenimentele vieții, optimiștii, minimizează gravitatea bolii și au încredere în resursele proprii de a face față situației. Optimismul este considerat “trăsătură magică” pentru sănătate și protecție de stres și împreună cu simțul umorului este o valoare predicitivă pentru longevitate. Este un factor predispozant pentru
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
I, 236-246; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 68-69; Călinescu, Ist. lit. (1941), 825-827, Ist. lit. (1982), 909-911; E. Lovinescu, T. Maiorescu și posteritatea lui critică, București, 1943, 289-292; Al. Rosetti, Diverse, București, 1962, 42-43; Simion, Orientări, 315-346; G. Călinescu, Cronicile optimistului, București, 1964, 414-416; Scrisori - Ibrăileanu, I, 261-305; Sevastos, Amintiri, 391-395; Ov. S. Crohmălniceanu, Retușări la un portret, LCF, 1969, 7; Muthu, Orientări, 57-64; Vlad, Convergențe, 99-113; Zaciu, Colaje, 73-76; Bucur, Istoriografia, 444-448; Cioculescu, Itinerar, I, 214-218, II, 291-300, V, 352-359
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
reamintesc selectiv succesele lor, modificând memorizarea acestora pentru a aduce o imagine de sine pozitivă. Mai mult, cu referire nu numai la trecut, dar și la viitor, indivizii își mențin în percepție iluzia de control și sunt în mod nerealist optimiști cu privire la viitorul lor (Martinot, 1995). În general indivizii cu stimă de sine scăzută au mai degrabă tendința de a accepta eșecul, în timp ce indivizii cu stimă de sine crescută luptă activ împotriva eșecului. Este acceptat faptul că, în estimarea unor trăsături
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
imperialismului. Clasa teoriilor neoevoluționiste americane se cuvine și ea amintită, prin nume celebre ca acelea ale lui R. Kaplan, E. Service, G. Lenski etc. Înrudită cu aceste teorii este cunoscuta teorie a decolării a lui Rostow, pe care au pariat optimiștii, de la Rostow însuși până la Jefery Sachs, cu bine cunoscuta și trista teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
So, 1990, p. 32). Să examinăm mai îndeaproape trăsăturile individualizatoare ale teoriiilor modernizării, trăsături care ne permit să vorbim despre o paradigmă, un mod de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai extinsă a teoriilor dezvoltării. În
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]