1,583 matches
-
o altă scenă, cu alte măști, însă prezervând aceeași viziune centrală asupra societății opresive, labirintul, și aceeași problematică a protagonistului, emblematic pentru condiția umană în genere. Trebuie să adăugăm, în acest context, că la noi sunt considerate postmoderne îndeosebi romanele optzeciste, grație componentei lor accentuat textualiste, sub influența școlii franceze a anilor '60 și '70313. Să amintim doar câteva care, deși la început au fost considerat simple "ciudățenii", tind astăzi spre o recuperare valorică, bucurându-se de priză atât la public
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ingeniosul poet avea momentele lui de reverie metafizică și atunci punea la cale programe poetice și construia teorii despre poezie. Unde se situează S. în evoluția poeziei românești și europene? Puțin cunoscută, din păcate, în afara granițelor limbii române, contestată de optzeciști, lirica lui are, în continuare, de învins multe prejudecăți și idiosincrazii, ca și literatura lui Marin Preda și Marin Sorescu. Debutând într-o istorie dominată de un regim politic totalitar, S. a reușit să își impună, în cele din urmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Depășirea interzisă (2001) etalează la rândul ei o veritabilă arhitectură de subtitluri concurente, Viața, 9 (În construcție), Proiect de asanare a insomniei, în fine Deschis pentru renovarea timpului. Prozele lui I. se numără printre cele mai decis autoreflexive ale grupului optzecist, ele nefiind altceva decât fragmentele unui „dosar al existenței epice” (Eugen Simion), pe care prozatorul visează să îl scrie și care nu poate rămâne, prin natura lucrurilor, altfel decât incomplet. Romanul Dus-întors aduce în prim-plan un narator generic, numit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
notele acestui volum. Dar Te pup în fund, Conducător iubit era doar prima parte dintr-o trilogie (Bătălia de la Armaghedon), urmarea fiind Cei șapte regi ai orașului București (1998; Premiul Academiei Române), roman tipic pentru relația de continuitate/adversitate dintre textualismul optzecist, ludic-detașat și parodic, și nouăzecismul oscilând între dezabuzare și jubilație. Din păcate, pe cât de frumos și promițător începe romanul, pe atât de dezamăgitoare este desfășurarea lui. Burți uriașe, umflate de narcisismul argotic al autorului, lăbărțări nepermise față de miza pusă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
și bordel („Cabinet de Desăvârșire Psihică”) al ghicitoarei Maria C. Nicolici. După care începe defilarea secvențială a figurilor celor șapte regi (totul fiind complicat biblico-apocaliptic pe fond suprarealist și autoreferențial), cu amestecuri de Cristian Popescu, Cenaclul de Luni, „fătălăii de optzeciști”, „șaptezeciștii - puțini și bețivi”, Adrian Păunescu, cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin, devenit „centrul ocult al Bucureștilor” ș.a.m.d. Adevăratul, marele spectacol al cărții rezidă în limbaj. De altfel, în 2000 (după ce primise, în 1997, Premiul Orașului București pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
de-al treilea volum, Rosa canina (1982), o antologie de autor extrem de severă, poetul intră într-o tăcere prelungită până azi. Critica a recunoscut rolul lui R. în inventarea/ structurarea, în regim poetic, a acelor parametri discursivi în care generația optzecistă își va impune „vocea” și, ulterior, „vocile”. Într-o investigare sumară, ar fi vorba de tipul de preluare a realului de către retorică; aceasta nu mai vizează finalitatea modernistă a destrămării realului ca real, corelabilă unei trădări împinse până la autonomizarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
cu evidentă deschidere metafizică) a unui discurs apropiat de limba vorbită etc. Esența noii paradigme poetice pe care o deschide generația ’80 o constituie răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare. (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III) [Citește textul cu voce tare.] 1. Formulează răspunsuri la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ivănescu, Ioan Alexandru, A.E. Baconsky, Cezar Baltag, Mircea Di nescu, Constanța Buzea etc. 3.1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică postmodernistă se definește prin „răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
doua serie ar include, pe lângă Eseu despre textualizarea poetică, Eseu despre textul poetic, Textualism și autenticitate (1993), precum și sateliți ca antologia Avangarda literară românească. În Eseu despre textul poetic se acreditează ideea unei „promoții textualiste”, suprapuse în mare parte generației optzeciste, dar cuprinzând și autori din afara acestei generații, care scriu o „literatură a experimentului” și exaltă „conștiința de sine a Textului”. Printre textualiști, pentru care scrisul se reduce în mod esențial la o „aventură semiotică”, M. îi numără pe poeții Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
diacronic, el funcționează ca reper în istoria internă a expresivității literare. Aplicat poeziei românești, etalonul textual servește pentru evaluarea unor autori postbarbieni, de la Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau Mircea Ivănescu la Daniel Turcea și Virgil Mazilescu sau la optzeciștii Mircea Cărtărescu, Elena Ștefoi, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. SCRIERI: Cumpănă, București, 1968; Critice, I-II, București, 1969-1971; Calea robilor, București, 1970; Eterica noapte, București, 1972; Văile vegherii, București, 1974; Ion Barbu comentat, București, 1975; Poezie și generație, București, 1975; Discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
gândirii narative din romanele lui William Faulkner (unul dintre prozatorii lui preferați). Nimic din romanul social festivist nu există în proza densă, economic croită și minuțios șlefuită. Spovedania, Adolescent sau OZN au ca decor lumea măruntă, periferică, ternă a celorlalți optzeciști, unde totul fierbe la foc mocnit, cu flacără mică. Este lumea mizeră, sordidă, lipsită de orizont, adeseori abrutizată a satului transilvan postbelic, unde se macină destine de intelectuali blazați. O deviere notabilă în raport cu norma epică de acum este bucata care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
de regulamentul de funcționare al căilor ferate - trenul-fantomă le sfidează și le încalcă suveran. Prin echilibrul instaurat între contrarii, ca și prin economia de mijloace, G. dă una dintre cele mai izbutite scrieri ale sale. Dacă tehnica narativă a majorității optzeciștilor rămâne predominant acustică (transmisia directă, înregistrarea pe bandă ș.a.m.d.) el este un autor la care vizualitatea triumfă. În Caravana cinematografică și în Trenul de noapte mijloacele predilecte sunt prim-planul și, respectiv, stop-cadrul, decupate expert și prelucrate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
de ani de zile la porțile Orientului - în mod neașteptat, un roman. O supratemă a memoriei epice adună și împletește abil firele - la alți autori disparate - ale fabulației, metaliteraturii, istoriografiei, actualității politice și livrescului în textura uneia dintre puținele cărți optzeciste care validează cotitura postmodernistă târzie și mai curând anemică a literaturii române. Două lucruri sunt cu adevărat notabile în acest roman, imposibil de povestit sau de rezumat. Mai întâi regia repertoriului cultural exploatat și tehnica impecabilă a punerii sale în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a poeziei române (1998), cuprinzând 66 de nume, de la moderniști până la optzeciști. SCRIERI: La noapte, pe strada Toamnei, București, 1993; Doamna Ovary (dicționar antologic), București, 1993; O slăbiciune pentru pisici, București, 1997; Păcatele tinereților, Constanța, 1999. Antologii: Iubiri subversive. Cele mai bune povestiri, București, 1997; Mica antologie a poeziei române, București, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Echternach (Luxemburg), 1999; Une Histoire sans fin. Dialogues avec Frank Hoffmann, Echternach (Luxemburg), 2000. Repere bibliografice: Romanița Constantinescu, Un critic din noua generație, RL, 1993, 6; Cornel Ungureanu, Corina Ciocârlie, Nicolae Oprea și alți optzeciști întârziați, O, 1993, 11; Anton Horvath, Corina Ciocârlie,„Pragmatica personajului”, ST, 1993, 3-4; Monica Spiridon, Când „a spune” înseamnă a „face”, VR, 1993, 4-5; Ion Bălu, Călătorie prin spațiul comunicării, ST, 1993, 6; Ștefan Borbély, Tabloul sinoptic al nouăzecismului, ECH
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
și moartea, „taina” trecerii, iluzia, dualitatea omului, a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978). Volumul Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea) (1980) constituie oarecum o răspântie în creația lui C., în sensul apropierii de lirica optzecistă prin adoptarea unui limbaj prozaic, anecdotic, colocvial, ironic și autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
orbirea (tema centrală a volumului) ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992) se concentrează în jurul încercării de definire a cuvântului, în arte poetice de inspirație folclorică (Elegia șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Stoiciu, PRA, I, 537-540; Florin Mihăilescu, Coerența substanței, ST, 1999, 1; Cărtărescu, Postmodernismul, 389-392; Dicț. analitic, II, 329-331, IV, 548-549; Milea, Sub semnul, 110-112; Ion Bălu, Liviu Ioan Stoiciu și romanul textualist, CL, 2000, 4; Daniel Ștefan Pocovnicu, Proza poeților optzeciști, CL, 2000, 5; Mircea A. Diaconu, Liviu Ioan Stoiciu. Vizionarism și cerebralitate, CL, 2000, 8; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, I, Pitești, 2000, 229-279; Cistelecan, Top ten, 58-60, 108-110, 123-125; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 88-93
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
auzit doar murmurul nemulțumit al asistenței, care nu voia să asculte critici la adresa conducătorilor. Mai rămânea să fie anihilați tinerii scriitori care, nu-i așa?, sunt incomozi, exigenți, pretențioși, elitiști, în general distructivi. Mașina de vot (atenționată de pericolul că „optzeciștii” vor să ia puterea) a funcționat perfect. Pensionarii, majoritatea tăcută și bucuros anonimă, refractară la schimbare, i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat inteligența, buna lor pregătire profesională, cinstea - calități pe care aceștia voiau
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
condiții de libertate, încât a refuza dialogul cu ei înseamnă a-ți decapita pentru a doua oară șansa care, la vârsta lor, ți-a fost refuzată ție. august, 1999 Generația ’80 în Basarabia - schiță de portret Tinerii scriitori din Basarabia, optzeciștii - replică terminologică a multmediatizatei și valoroasei generații ’80 din România - sunt, fără a supradimensiona segmentul politic al problemei, copiii literari ai perestroicii pe meleagurile noastre. Debutul în presă și, in cazurile fericite, debutul în volum a multora dintre ei s-
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
au intrat în viața literară având o formație sută la sută românească. Conștientizarea faptului că alcătuiesc o echipă, că pot constitui o generație a venit mai târziu, în anii ’89-’92, când a reușit să debuteze editorial și ultimul val optzecist. Critica literară basarabeană - Mihai Cimpoi, Eugen Lungu, Andrei Țurcanu - tot ei manifestându-se și ca prefațatori -, a început să le comenteze cărțile, găsind afinități formative și de opțiune estetică la mulți dintre ei. S-a văzut atunci că acești tineri
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Mariana Codruț, Petre Stoica, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Aurel Pantea, apoi angajându-se și critici de notorietate precum Alex. Ștefănescu, Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu, Florin Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Ioana Pârvulescu, Al. Cistelecan ș.a. Astfel, buletinul de identitate al optzeciștilor basarabeni este semnat și de critica literară românească - autoritate incontestabilă în domeniu -, fapt care le conferă deodată o aură de învingători în polemica, ce nu a întârziat să apară, cu generațiile mai în vârstă. Disputa s-a iscat pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
deși destul de rodat în lume, pe pământ basarabean nu a fost explicat și comentat de nimeni. Fără a-și „însuși teoria”, tinerii noștri poeți preiau metoda (cu origini pe pământ american) de la confrații lor din Țară. Desigur, exercițiile lirice ale optzeciștilor basarabeni nu egalează întotdeauna valoarea modelelor după care s-au inspirat, însă prin reprezentanții săi de frunte, această producție poetică se poate supune celor mai înalte criterii de apreciere. Caracteristicile principale ale acestei poezii sunt: fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și metatextualitatea - toate puse sub imperiul culturii. Cultura, livrescul, sunt semnul heraldic al acestei generații, al cărei merit principal constă în faptul că a adus cultura, prestigiul acesteia, în scrisul său. Lista foarte restrânsă a prozatorilor optzeciști basarabeni, dintre care îi menționez doar pe Mihai Ștefan (Poiată) și Vitalie Ciobanu, îi conține și pe poeții Nicolae Popa, Vasile Gârneț si Vlad Neagoe. Proza acestor autori se distinge prin inserțiuni culturale și livrești, printr-o alternanță de planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]